ortooxacell kiss2022.gif Flax

Vulpescu: Administrarea patrimoniului cinematografic, încă o dată, utopia franceză

Declarație politică

Recent, în Monitorul Oficial al Franţei, a fost publicată o lege care impune producătorilor de film să notifice Ministerul Culturii cu privire la vânzarea producţiilor cinematografice, în special a celor finanţate într-un procent semnificativ de la bugetul de stat, cu scopul prezervării unei suveranităţi culturale. Conform prevederilor din textul de lege, o comisie din partea Ministerului Culturii s-ar putea opune vânzării unei producţii cinematografice, în termen de şase luni de la notificarea Ministerului, un mijloc de control bine-venit, am putea spune, pentru a preveni înstrăinarea unor elemente de patrimoniu cultural, din era digitală.

La noi, din păcate, ultima lege menită să reglementeze organizarea, finanţarea şi desfăşurarea activităţilor din domeniul cinematografiei, precum şi administrarea patrimoniului acesteia, datează din 2005, fiind vorba despre O.G. nr. 39/2005. Fără a avea pretenţia de a compara însemnătatea şi nivelul cinematografiei franceze cu cea românească, nu pot trece cu vederea importanţa şi necesitatea unei astfel de legi pentru domeniul cinematografiei din România. Producţiile de film româneşti reprezintă, asemenea operelor de artă, sculpturilor sau altor creaţii artistice, elemente de patrimoniu, a căror conservare ar trebui să fie una dintre principalele preocupări ale Ministerului Culturii.

În schimb, în guvernarea de dreapta, schema de ajutor de stat pentru sprijinirea cinematografiei a fost pasată Ministerului Economiei, iar cei eligibili au fost plimbaţi între ghişee.

Între timp, însă, la noi se închid cinematografe, pentru că „nu mai este rentabil, în contextul pandemiei”, aşa cum este cazul Cinematografului Arta din Târgu Mureş, se diminuează cu până la 65% bugetele unor festivaluri de film, precum TIFF sau Astra de la Sibiu, se asistă impasibil la intrarea în faliment a RADEF „România Film”, a cărei „şansă de salvare” constă în scoaterea la vânzare a unor clădiri pe care le are în patrimoniu. O subfinanţare generalizată şi o nepăsare cinică definesc astăzi sectorul cultural din România, sector „neesenţial”, după cum recunosc înşişi guvernanţii noştri.

În tot acest context, o lege precum cea promulgată recent în Franţa poate părea pentru noi un exces de zel. Dar ea înseamnă, înainte de toate, o prezenţă activă a Ministerului Culturii francez în viaţa culturală şi în problemele acesteia.

Cu siguranţă ministrul francez al culturii nu se „bucură” de cea mai mică vizibilitate dintre toţi miniştrii Republicii. Mai avem multe de (re)gândit şi înfăptuit până când o astfel de iniţiativă legislativă să devină o normalitate şi în România. Între timp, cultura românească se zbate la cel mai jos nivel al existenţei – subzistenţa.

Deputatul PSD de Dâmbovița, Ionuț Vulpescu

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media