Gândul de joi – Radu Stochiță: Ești femeie arici sau înger păzitor?

În societatea românească, nu există foarte mult spațiu pentru a critica narativa genului. Pentru o bună parte dintre noi, există doar două: bărbat și femeie, iar acestea vin cu comportamente și coduri morale strict definite. Ori ești una, ori ești cealaltă, iar genul pe care-l reprezentăm ne este adesea însușit, fiind echivalat cu sexul biologic. Acest discurs binar limitează integrarea persoanelor care nu se identifică din punct de vedere biologic cu niciunul dintre genuri (nu toți dintre noi avem cromozomii, fie XX sau XY). Echivalarea genului cu sexul reduce la tăcerea persoanele care se consideră având o altă identitate sau care au o compoziție cromozomială (și nu doar atât) diferită.

Atribuirea unui anumit gen sau asumpțiile despre identitatea cuiva, bazându-ne strict pe aspectul fizic, limitează cunoașterea socială și emoțională a aproapelui. Am creat o situație de tipul alba/neagra, în care trebuie să fii ceva obligatoriu, dar neapărat să corespundă cu ceea ce societatea spune. Nu există o identitate la jumătate sau aflată puțin mai departe de acest spectru al genului. Ori ești bărbat, ori femeie. Trebuie să fii ceva obligatoriu, în limitele impuse de societate.

Dar ce înseamnă oare să fii bărbat sau femeie, este una dintre întrebările pe care o bună parte dintre noi ni le punem și la care întotdeauna se găsesc răspunsuri, clare, răspicate și tăioase. Nu există loc de întrebare, femeia trebuie să fie așa, iar bărbatul așa. Întrebările pe care copiii și le pun în legătură cu comportamentul pe care-l părinții îl așteaptă de la aceștia, sunt adesea răspunse simplu: ”Așa trebuie”/”Ești bărbat”/”Ești fată, trebuie”. Nu doresc să generalizez, doar că în urma discuțiilor pe care le-am avut pe parcursul vieții, am distins două categorii complet diferite, care foarte rar se intersectau. Ideea de masculinitate era asociată cu tăria emoțională (răpindu-le băieților capabilitatea de-a-și exprima emoțiile), iar ceea de feminitate, cu munca casnică și cu rolul de susținere al familiei. Rolul femeii pare întotdeauna legat de cel al bărbatului, în anumite situații subaltern acestuia. Ce este interesant este faptul că adesea bărbatul definește comportamentul feminin și-l raportează pe acesta la propria persoană. Femeia trebuie să se adapteze, să fie întotdeauna pe placul bărbatului, care o va cere la un moment dat în căsătorie și alături de care vor construi o familie.

Atunci când femeia încearcă să rupă „cătușele” acestor norme sociale, întotdeauna se găsesc motive de defăimare și critică. În anumite cazuri, feministele sunt considerate mult prea vulgare, deoarece își afișează sânii în public, iar în alte cazuri acestea sunt criticate că și-ar lăsa familiile nesupravegheate pentru a lupta împotriva inegalităților. În timp ce o porțiune a societății vine de partea lor, încearcă să le asculte și să le înțeleagă discursul și îngrijorările, alții găsesc o multitudine de motive pentru a le desconsidera. Întotdeauna se găsește o nuanță a discursului acestora, întotdeauna se găsește un mic detaliu de care cineva se agață și trage foarte puternic pentru a distruge și desconsidera mișcarea. Niciodată nu este de ajuns, niciodată nu o să fie destul pentru anumite persoane. Discursul feminist este reinterpretat de către acea parte a societății care se agață și trage foarte puternic de orice detaliu, pentru a distruge și desconsidera mișcarea ca întreg.

În cadrul emisiunii Vorbește Lumea, preotul Vasile Ioana oferă grăbit o descriere a comportamentului ideal feminin. Din vorbele acestuia, am putut deduce anumite valori morale care pot fi foarte ușor aplicate oricui om din societate, indiferent de identitate de gen a acestuia, doar că preotul le-a legat obligatoriu de genul feminin. Am mai înțeles și faptul că identitatea feminină trebuie să fie legată de bărbat, de familie sau de o potențială căsătorie (heterosexuală, nu de alt tip).

Dl. Ioana își începe discursul cu constatarea că femeile sunt triste în societate. Această afirmație ne va urmări pe durata întregului program, dar fără să fie susținută de o explicație. Nu există nicio mențiune a inegalităților sociale, a muncii pe care femeile o fac acasă și pentru care nu sunt recompensat sau a lipsei de înțelegere din partea societății. Femeile sunt triste, dar acestea pot scăpa de această stare, dacă urmează calea de care preotul ne-o propune. Acesta consideră o serie de șapte categorii, în cadrul cărora există două opțiuni în care o anumită femeie se poate integra (ex: femeie arici sau înger protector; femeia bărbat sau femeia sensibilă; femeie în imaginar sau femeie în adevăr; mamă jertfelnică sau femeie egoistă; femeie profundă sau femeie ușuratică; femeie carieristă sau femeie familistă; Maica Domnului sau Eva).

Femeia arici este cea care țipă când dorește să obțină ceva, care este întotdeauna supărată și reproșează tot. Aceasta este perfecționistă și ne este reamintit că nimeni nu dorește să stea cu un arici în pat. Nu este nicio mențiune legată de sexismul care există în societate, de violența de gen prezentă în familie sau de comportamentul toxic masculin. Mai mult de atât, femeilor li se spune că pentru a-și transmite ideile mai eficient, nu este nevoie să țipe, deoarece în acel moment bărbatul își ridică un scut și nu mai aude nimic. Cred că toți cunoaștem situații în care acest scut este ridicat de la bun început, de pe vremea când aceasta doar șoptea la ureche, iar nimeni nu o asculta.

Pe deasupra, este de așteptat ca femeia să iubească, să ierte și să-i ajute pe cei din jur. Atunci când aceasta își vede soțul că păcătuiește, aceasta îl ajută să se ridice și-i mângâie rănile. Femeia trebuie să se gândească la familie și să-și cunoască rolul cu adevărat. Nu trebuie să inverseze rolul cu bărbatul, deoarece bărbatul nu dorește să se căsătorească cu alt bărbat. Aceasta nu trebuie să fie întotdeauna preocupată cu munca, deoarece are o familie pe care trebuie să o îngrijească.

Preotul nu omite să menționeze machiajul, care trebuie să fie într-o anumită cantitate, pentru a nu încălca voia lui Dumnezeu. De asemenea, problema cu machiajul strident este faptul că bărbatul nu va mai recunoaște femeia acasă. Încă o dată, ideea feminității este legată de bărbat și de dorințele acestuia. Nu există vreo mențiune despre motivele pentru care persoanele doresc să se machieze, ci doar ni se spune că femeile să machiază că fug de ele însele, că nu le place realitatea. Nimic menționat de plăcerea personală, de pasiunea sau efectiv de simpla dorință a unei persoane de-a se machia în maniera în care aceasta dorește.

De la femeia arici, până la îngerul păzitor, dl. Ioana ne-a reamintit clar de strictețea identității feminine și cum nu există alternative de la normă. Discursul acestuia nu este izolat, ci face parte dintr-un grup destul de mare, care-și dorește cu orice preț să definească foarte bine genurile în societate. Mai bine zis, să definească genul feminin în relație cu ideea masculinității (oricare ar fi aceea, căci nu există nicio mențiune). Valorile pe care acesta le-a menționat în discursul dumnealui pot să fie aplicate foarte ușor ambelor genuri, fără a fi o nevoie de-a le atribui doar femeilor. Ideea de dragoste poate să existe indiferent de genul persoanei, la fel de bine și înțelegerea, toleranța, sacrificiul, iar lista poate continua.

Femeia devine femeie, nu se naște femeie.  Prin modul în care societatea ne conturează, noi deprindem anumite calități care ne vor însuși pe parcursul vieții. Ideea de gen va exista acolo, pentru a oferi un punct de legătură pentru ceilalți pentru a ne reaminti de comportamentul pe care trebuie să-l urmăm. Să ne amintească cineva, care ne-a asumat genul (repet, este o distincție între acesta și sexul biologic) din exterior, care nu înțelege modul în care am crescut, de îndatoririle pe care le avem. În modul acesta, perpetuăm aceeași dinamică în care ne aflăm în prezent și același comportament toxic masculin care scapă de întrebări de multe ori.

Așa mai face el, așa sunt băieții, așa fac ei. Toate aceste idei ar trebui să dispară și să nu mai fie asumate, la fel ca și cele despre identitatea feminină. Propagarea unui comportament toxic masculin nu ajută pe nimeni în societate, nici pe bărbat care este lipsit de abilitățile sale emoționale de-a se exprima, nici pe femeie care este constrânsă de idealurile acestuia. Atunci când identificăm o problemă, ideal ar fi să reușim să venim cu o soluție, nu să o tolerăm și să punem în joacă că: Așa fac băieții. La fel cum și femeia devine femeie, la fel și bărbatul devine bărbat.

Pentru dl. Ioana, femeia nu poate fi doar femeie și atât, aceasta trebuie să fie obligatoriu încadrată într-o categorie pe cât de mult specifică. Pe durata discursului, contactul pe care acesta îl are cu prezentatoare emisiunii este toxic, niciodată întrebând-o dacă este de acord cu categoriile impuse de acesta. Par că cei doi bărbați sar pe ea, trăgând răspunsuri de la aceasta, doar pentru a-și satisface ego-ul că aceștia ar înțelege femeile. Păcat că doar trăiesc cu o simplă imagine în cap, cu care mulți dintre noi trăim, în timp ce vocea feminină este lăsată în tăcere.

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro