Doamne de excepție: Daniela Gîtlan și-a dedicat viața formării copiilor și tinerilor

MOTTO: “TOATE POPOARELE CIVILIZATE AU RESPECTAT FEMEIA”

JEAN JACQUES ROUSSEAU

 

Gazeta Dâmboviței vă propune în cursul lunii martie, o campanie de imagine dedicată doamnelor care au schimbat fața județului Dâmbovița. Femei remarcabile în domeniile lor de activitate, pentru care trebuie să avem tot respectul și prețuirea, într-o lume dominată de bărbați. Vă invităm să citiți poveștilor lor, în fiecare zi, în Gazeta Dâmboviței.

 

Profesor și director de școală, Daniela Gîtlan a reușit să schimbe viețile a sute de persoane, urmând modelul unor dascăli de-ai săi, de care își amintește cu recunoștință.

 

Cristina Dinu: Aveți în mână educația a sute de copii și organizarea  a câteva zeci de cadre didactice pentru că sunteți directorul uneia dintre cele mai mari școli din Târgoviște. Însă spuneți-ne cine sunteți dumneavostră, cine v-a educat, cine v-a inspirat?
Daniela Gîtlan: Dacă m-aţi abordat ca manager, trebuie să spun că sunt un om de acţiune, dar cu o latură nostalgică. Aşadar, mă bucur că îmi deschideţi o portiţă spre trecut: provin dintr-o familie modestă, dar cu profesii bine ancorate în societate (mama – învăţătoare, tata – economist) şi înzestrată artistic: la noi în casă se citea, se cântau doine, balade, romanţe, se scriau dedicaţii în versuri la zilele de naştere sau onomastice, se creau răvaşe cu epigrame de Revelion, se pictau felicitările de sărbători… Rădăcinile acestei familii sunt din nordul judeţului Dâmboviţa, din comuna Runcu, unde mi-am petrecut cele mai frumoase vacanţe: vara, scăldându-ne sau culegând fragi; iarna, cu sania trasă de cai şi cu pluguşorul, împreună cu băieţii, fiind singura nepoată, la un moment dat… De la bunicile mele am preluat spiritul muncii permanente şi al dăruirii de sine (una dintre bunici spunea: „De la somn nu iei nimic!…”); tot de la ele şi de la părinţi am îndrăgit tainele folclorului, care a devenit una dintre pasiunile mele, concretizate în lucrarea de gradul I şi dizertaţia de la master.

E firesc să continui cu şirul de mentori pe care i-am întâlnit în diverse etape ale şcolii: la Şcoala Nr. 8 Târgovişte (astăzi „Mihai Viteazul”) (1969-1977), am avut şansa să fiu în clasa experimentală cu primii elevi de 6 ani, condusă de doamna învăţătoare Alexandrina Dinu, un cadru de excepţie din judeţ; două profesoare inimoase mi-au deschis calea spre performanţă în domeniul literaturii: Elena Popescu şi Elena Manea; limba franceză din gimnaziu a rămas baza cunoştinţelor mele pentru viitoarea profesoară de limba română şi franceză datorită domnului profesor Aurel Ilea; gustul pentru teatru l-am deprins cu sprijinul profesorilor Ina Dumitrescu şi Constantin Manolescu; datorită domnului profesor de desen Mircea Bodeanski, am fost la un pas să îmi conving părinţii să merg la Liceul Tonitza; îi mulţumesc şi doamnei profesoare Ileana Marin, care m-a selectat în corul şcolii, pentru că am frecventat mai multe formaţii corale de-a lungul anilor şi această activitate mi-a adus satisfacţii variate, cea mai importantă fiind aceea de a îmi găsi „perechea” în corul Universităţii.

Liceul Pedagogic din Târgovişte(1977-1981) mi-a deschis porţile spre tainele profesiei, dar şi spre afirmare pe diverse planuri: laureată la olimpiada naţională de limba română în toţi cei 4 ani (profesor Minodora Platcu); activă în Cenaclul „Cicerone Theodorescu” (M. Vlad – mi-a publicat primele poezii), membră în mai multe formaţii artistice (cor, dansuri, teatru), colaborare cu presa (G. Coandă) şi cu televiziunea română (emisiuni TVR 2).

La Universitatea Bucureşti (1981-1985), am continuat să urmez modelele unor profesori devotaţi profesiei şi cu disponibilitate pentru activităţi suplimentare, în cadrul unor cercuri sau formaţii, în care se intersectau pasiunea profesorilor cu talentul şi curiozitatea studenţilor: profesorii Silviu Angelescu, Nicolae Constantinescu – cercul de folclor (participări cu lucrări la conferinţe şi simpozioane naţionale, tabere de folclor), formaţie artistică folclor (premii faze naţionale); Eugen Marinescu – colaborare cu ziarul „Universitatea studenţească”; Ligia Balica – dirijor corul „Pro Arte”(premii faze naţionale).

Cristina Dinu: Ați ales meseria de profesor. V-au plăcut copiii dintotdeauna sau v-ați îndrăgostit de ei odată cu meseria? De ce ați ales să intrați în învățământ?

 

Daniela Gîtlan: Deşi am fost copil unic la părinţi până la vârsta de 11 ani, eram comunicativă şi îmi plăcea compania copiilor mai mari, dar şi a celor mai mici, cu care mă jucam de multe ori „de-a şcoala”.

Decisive pentru profesia aleasă au fost, desigur, două contexte: apariţia fratelui meu, mai mic cu 11 ani, pe care aproape l-am crescut şi eu, alături de părinţi, şi profesia mamei, care mă lua de multe ori la şcolile în care a lucrat. Aşadar, mi-am ales devreme profesia în momentul în care am dat admiterea la Liceul Pedagogic. Pe parcursul liceului, ca orice adolescent, am cochetat cu diverse alte traiectorii ale carierei, dintre care cea de regizor m-a fascinat cel mai mult; chiar dacă începusem pregătirea pentru acest domeniu, părinţii nu au crezut că aş putea intra în cele 7 locuri existente şi toată lumea m-a îndrumat să merg pe o cale „bătută” – limba română.

M-am întors profesoară în oraşul Târgovişte, la Şcoala Nr. 11., astăzi purtând numele unui fost coleg, director şi prieten de excepţie, un al doilea tată pentru mine – „Paul Bănică”: aici mi-am făcut ucenicia în toate privinţele: am făcut naveta de la Valea Voievozilor, am adus pe lume doi băieţi,  am promovat cu zece definitivatul şi am început să fac ceea ce visam din liceu – teatru, ca regizor ale unor formaţii care au obţinut locul a II-lea, şi apoi I, la faza naţională.

 

Cristina Dinu: Având atât de mulți elevi în grijă, meseria de profesor pierde teren în fața funcției de director. Cum reușiți să faceți față unei sarcini atât de grele, cum este aceasta în care trebuie să aveți contact cu persoane diferite cu care trebuie să ajungeți la un consens, în ceea ce privește diversele probleme?

 

Daniela Gîtlan: În primii ani de directorat, avalanşa de sarcini, perioada de reabilitare a şcolii, cursurile de management urmate au determinat modificări în comportamentul de profesor, pe care elevii de clasa a VIII-a – care mă cunoşteau „altfel”- mi le-au reproşat: „veniţi mereu nervoasă, ne certaţi, nu mai sunteţi aşa veselă, ca de obicei!…”. După primul semestru, am renunţat la activităţi dragi mie – Corala Arhiepiscopiei Târgovişte, Cenaclul „Radu Petrescu”, Cercul de lectură şi scriere.

Cu timpul, însă, am învăţat să-mi organizez activităţile în funcţie de priorităţi, de „urgenţe”, am înţeles că atunci când exisă o sarcină din interior sau exterior, trebuie IMEDIAT transmisă celor pe care îi vizează şi monitorizată până la îndeplinire, urmărind strict TERMENELE!

Şi cum, în general, cei care mă cunosc consideră că sunt un om echilibrat, în profesie şi în viaţă, am reuşit după câţiva ani să păstrez balanţa între profesor şi director, cu mici perioade de „compromisuri”. Aşadar, m-am întors la corală, îmi continui activitatea cu teatru şi cu Cercul de lectură.

 

Cristina Dinu: Care ar fi cele mai mari provocări cărora trebuie să le facă față un director de școală generală?

 

Daniela Gîtlan: Eu cred că există provocări pozitive (proiecte, concursuri, evaluări, schimbări de legislaţie în domeniu – ex. „Şcoala Altfel”, clasa pregătitoare etc.) şi provocări negative ( micşorarea salariilor, lipsa unor posibilităţi de motivare a cadrelor didactice, a didacticului auxiliar şi a nedidacticului; finanţarea pe elev care nu acoperă necesităţile; lipsa condiţiilor – ex. lipsa agentului termic în sala de sport sau în întreaga şcoală etc.).

În ambele situaţii este nevoie de informare, organizare, solidaritate între cadre, elevi, părinţi şi comunitate, pentru succes.

De asemenea, un director competent ştie că nu poate realiza nimic de unul singur. Când am pornit la drum, împreună cu colegele mele, Luminiţa Bobeş, director adjunct, şi Gabriela Tudor, consilier educativ, am căutat să formăm o echipă de colaboratori, în care să se îmbine experienţa şi rezultatele de excepţie ale unora cu spiritul de iniţiativă şi sensibilitatea pentru înnoire ale celorlalţi.

 

Cristina Dinu: Care ar fi cele mai mari împliniri, dar și cele mai mari neîmpliniri ale vieții de profesor?

Daniela Gîtlan: Satisfacţiile sunt diverse: când elevii obţin note de 9 şi 10 la evaluarea naţională (primul 10 – în anul 1999; anul acesta 6 note!) şi premii la concursuri şi olimpiade naţionale  (7 elevi la olimpiada de limba şi literatura română, 2 elevi la „Tinere condeie”, 6 elevi la „Părul Berenicei”, 3 premii naţionale şi 6 judeţene la teatru…; când publici auxiliare de limba română, care se vând până la ultima; când închei cu brio un proiect pe care îl poate admira oricine – Revista Cercului de lectură; când un elev de etnie romă – pe care l-ai sprijinit prin diverse proiecte – devine primul absolvent de gimnaziu din familie; când un elev cu cerinţe educative speciale obţine premii la concursuri artistice sau sportive; când „mărşăluim” cu mic, cu mare, prin oraş pentru reciclare, pentru alimentaţie sănătoasă, pentru lectură… şi câte o trecătoare exclamă: „măi, copii, m-aţi uns pe suflet!”; când un părinte te sună din străinătate şi îţi mulţumeşte că ai consiliat şi ai urmărit evoluţia copilului;  când colegii apreciază iniţiativele mele şi sunt implicaţi în proiecte şi acţiuni, când am obţinut de 4 ori gradaţia de merit sau când am primit distincţia „Gheorghe Lazăr”, clasa a II-a; când numele şcolii este asociat cu renumele unor cadre didactice, printre care şi al meu, cu profesionalismul!

Trebuie să existe şi neîmpliniri, ca să ne putem face planuri bazate pe nevoi reale.

În primul rând, s-au împuţinat pasionaţii de literatură, în general, nu neapărat de lectură, dar mai ales cei care să viseze la o carieră de profesor , scriitor, critic, jurnalist, actor, om de teatru, în ciuda faptului că organizez astfel de activităţi (cercuri, vizionări de spectacole, lansări de carte, reviste etc.). Am iniţiat şi un proiect de grant la nivelul şcolii, aflat la al 7 –lea an, „Cariera între vis şi realitate”, în care implicăm toţi factorii. În săptămâna „Şcoala altfel” derulăm astfel de activităţi şi întâlniri cu personalităţi din domeniul lecturii, scrisului şi media, prin două acţiuni: „Succesul care inspiră”, în colaborare cu „Ambasadorii prieteniei” şi „Cititorii de altădată”.

De asemenea, sunt îngrijorată de faptul că a participa la un concurs artistic, la nivel naţional, este foarte dificil, din cauza costurilor de deplasare, ca să nu mai vorbim de ceea ce înseamnă costume şi decoruri, pe care le-am confecţionat mereu din autofinanţare, chiar prin spectacole date de elevi şi plătite de colegii lor!…

 

Cristina Dinu: Ce planuri de viitor aveți în ceea ce privește viața profesională?

 

Daniela Gîtlan: Dacă la început am afirmat că sunt nostalgică, în aceeaşi măsură „croiesc” permanent planuri şi, aşa cum veţi vedea, unele dintre ele au în vedere şi faptul că sunt bunică:

– lucrez la o serie de auxiliare pentru … clasele primare, împreună cu două colege, în colaborare cu Paralela 45 – Sugestii de lectură ;

– participarea la faza naţională a Lecturiadei 5, la Cluj;

– activitate de formator pe tema extracurricularelor în cadrul CCD Dâmboviţa;

– publicarea dizertaţiei de la Master pe tema ghicitorii;

– poate înscrierea la doctorat…pe care am amânat-o atunci când am ales să fiu şi director!..

 

Vă mulțumesc!


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Un gand despre “Doamne de excepție: Daniela Gîtlan și-a dedicat viața formării copiilor și tinerilor

  • 22 martie 2014 at 23:12
    Permalink

    FELICITARI ! Admiratie , Respect , Pretuire continua pentru DOAMNA DANIELA GITLAN , excelent profesor si director de scoala , DOAMNA de ELITA a invatamantului romanesc .

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro