Deputatul USR Daniel Blaga a participat ieri, la Palatul Cotroceni, la premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, un documentar emoționant care aduce în atenția publicului un episod tragic și adesea ignorat al istoriei recente a României. Blaga a subliniat că „memoria nu este doar pentru trecut, ci este vocea prezentului”, evidențiind necesitatea de a învăța din greșelile trecutului pentru a construi un viitor mai bun.
Filmul readuce în prim-plan evenimentele din noaptea de 16 spre 17 iunie 1951, când aproximativ 44.000 de cetățeni români de diverse etnii – macedoni, sârbi, germani, tătari, turci, aromâni și români – au fost ridicați abuziv din casele lor din zona de Sud-Vest a țării și deportați forțat în Câmpia Bărăganului, o regiune supranumită pe atunci „Siberia românească”.
Deputatul Blaga a relatat mărturii cutremurătoare ale deportaților, subliniind condițiile inumane în care aceștia au fost transportați și forțați să trăiască: „După mărturiile deportaților, drumul cu trenul spre locul care urma să le devină ‘domiciliu obligatoriu’ pentru următorii 5 ani, a durat 2 săptămâni, fără apă sau mâncare la ei, chinuiți într-un vagon de tren fără geamuri, cu opriri rapide în mijlocul câmpului, unde cei de la Crucea Roșie le oferea un sandwich cu marmeladă și o cană de lapte pentru restul din drum care urma a fi parcurs.”
Aceste familii au fost pedepsite nu pentru faptele lor, ci pentru ceea ce reprezentau în ochii regimului comunist, fiind obligate să își reconstruiască viețile de la zero în condiții de o brutalitate inimaginabilă. Daniel Blaga a citat o mărturie zguduitoare a unui supraviețuitor, care avea doar câțiva ani la momentul deportării: „Unul dintre martori avea doar câțiva ani la acel moment și ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi că ‘neamțul le-a zis părinților mei să mă îngroape în pământ, mi-au pus deasupra capului o masă ca să mă ferească de soarele năprasnic. Așa am supraviețuit primelor zile, deportat în Bărăgan, unde nu aveam un copac sau un acoperiș să ne ferim. Praful era până deasupra gleznei, nu aveam apă, soarele ne ardea cu putere și totul era arid’.”
Deputatul a accentuat importanța unor astfel de documentare, nu doar pentru a onora memoria victimelor, ci și pentru a reaminti publicului cât de fragilă poate fi libertatea și cât de esențial este respectul pentru drepturile fundamentale ale omului. „Memoria nu este despre trecut. Este și despre responsabilitatea de a nu repeta greșelile trecutului”, a conchis Daniel Blaga, felicitând realizatorii pentru acest demers „necesar și emoționant”.
Facebook
WhatsApp
TikTok
