general

Domnul CTP spune  în stilul „tranșant” al domniei sale – iar eu unul îi dau dreptate – că „localnicii” din satul inundat, Baiu – Teleorman, ar fi trebuit să-l „taxeze” pe primul ministru al României, Victor Ponta, care „s-a lăsat” dus de pompieri cu barca gonflabilă prin apa de… 20 cm. Și chiar dacă, probabil, … Citește mai mult

  mărturisire Femeile au și plăceri solitare, domnule prof. Mie de exemplu Îmi place când mă rujez în oglindă, pentru că roșul e culoarea mea preferată și descopăr atunci că sunt cea mai frumoasă fată din clasă. Dvs, domnule prof, nu-mi ajungeți. în ciuda servietei dvs pline de cătți plicticoase, nici la degetul mic de … Citește mai mult

De când am ajuns în India sau, mai exact, din momentul în care am avut internet, ascult cu religiozitate, aproape în fiecare seară, ştirile din România. Nu că m-ar mistui un năvalnic dor de ţară, dar simt cumva că trebuie să rămân conectat, cine ştie ce se poate întâmpla?! Poate se mai taie salarii, poate … Citește mai mult

MIREASA LA CREANGĂ  Două imagini plastice legate de mireasă. Mai tot românul cititor de carte are în minte și, poate, în inimă imaginea Smărăndiței popii, care „plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa”. Chiar dacă nu se mai practică, obiceiul gătitului miresei cu obligatorul plâns al acesteia a rămas în ethosul românesc. … Citește mai mult

            Am văzut de curând un film bunicel – nu îmi mai aduc aminte de când nu am vazut unul pur și simplu bun sau foarte bun. Se numește The Philosophers. Mă interesa subiectul din mai multe puncte de vedere, mai ales că predau discipline înrudite cu filozofia sau chiar filozofie „simplă”. Era prezentată în … Citește mai mult

Profesorii…  Sigur că îmi amintesc! Îmi amintesc chiar și prima temă pe care profesorul meu de filosofie mi-a dat-o. Trebuia să fac o biografie despre Metodiu de Olimp, cel care a scris „Despre liberul arbitru”, însă la vremea respectivă nu am găsit nimic in enciclopediile consultate. Și acum simt un mic regret pentru că nu … Citește mai mult

  Îmi place să spun poveşti, să înfăşor iţele şi să deşir întâmplări, deşi istorioarele mele pornesc mereu de la fărâma de adevăr a propriilor experienţe. A venit, poate, vremea să înşir povestea mea, a unui om care visa cândva vrute şi nevrute, o lume mai bună, triciclete, biciclete şi alte nebunii din mintea unui … Citește mai mult

În calitate de părinte, dar şi de profesor de istorie- ca pregătire-, privesc cu sentimente amestecate, de furie, revoltă, dezamăgire, tristeţe, manualul de istorie de clasa a IV-a, al copilului meu.             Trec peste o primă constatare, în legătură cu faptul că le este propus un manual al unor anonimi în materie (pedagogică şi istorică!!), … Citește mai mult

PROFA DE ROMÂNĂ. De după o pereche de ochelari cu rame groase, cu nelipsita-i haină, pe umerii unui trup fragil priveşte cu asprime, dojenitor, eleva care se simte pierdută, neajutorată, dar mai ales, ruşinată de propria-i indolenţă. Cum a putut să se poticnească în ceva atât de… simplu? „Butélie spune bunică-ta, dragă, tu trebuie sa … Citește mai mult

       Fetiţa de aproape cinci ani a unei amice mi-a zis multă vreme “tanti Milalela”, c-o învăţa maică-sa să fie politicoasă şi, citez, să “nu se tragă de şireturi cu cei mari”; pornind de la aceste sănătoase principii, nimicura blondă şi fermecătoare îmi zicea chiar şi “săru’ mâna” când venea sau pleca ori când îşi … Citește mai mult

În memoria doamnei profesoare LUXANDRA MEZEY   Acest semn întârziat. Această primă stare. Le las aici în aceste cuvinte, în această poveste despre durerea amintirii delicatei fiinţe ce mi-a fost profesor, prieten, dirigă. Acestea toate le las aici, sufletul meu adică. Împreună cu respectul datorat, respect ce tot doamna Mezey cu graţie mi l-a revelat. … Citește mai mult

                                                                   Dragă Stolo,                    Afară stă să ningă în plină primăvară cu doar două săptămâni înainte de startul campaniei electorale pentru europarlamentare. Pe bune, nu e vorba de niciun  clip electoral cu preşedintele tău în rolul meteorologului trufaş care ar putea schimba oricând ploaia cu zăpada cu acelaşi efect. Nu, stă să ningă real, dragă … Citește mai mult

    În scena biciuirii lui Iisus din The Passion of the Christ, chiar mai puternică decât imaginea sângelui ţâşnind în toate direcţiile, mi s-a părut a fi imaginea lui Satan, ţinând în braţe un demon cu aspect de copil îmbătrânit prematur. Întrebat cu privire la simbolistica scenei, Mel Gibson răspundea: Again, it’s evil distorting … Citește mai mult

            Am scris despre ei… Sunt „oameni de ieri”, cu alese însuşiri intelectuale şi morale, cu realizări şi manifestări practice şi teoretice reuşite într-un anumit domeniu de activitate, nume cunoscute la nivel naţional care s-au născut, activat sau au închis ochii pentru totdeauna pe meleagurile târgoviştene sau dâmboviţene.             Deşi operele lor valoroase sau activitatea … Citește mai mult

  Mă uit rar la televizor şi cu atât mai puţin la emisiuni pe teme politice. Uneori, mă gândesc că această izolare neintenţionată îmi face un deserviciu, fiindcă mă lipseşte de informaţii care ar putea să mă edifice asupra evoluţiei lucrurilor în această ţară. Privind retrospectiv însă, în cei 25 de ani scurşi de la … Citește mai mult

             Liiceanu definea în volumul său „Despre limită” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2007) prostia ca încremenire în proiect. În această accepţiune a termenului cu toţii putem deveni proşti. Nu înţeleg prin prostie lipsa de cultură sau educaţie, ci un lucru cu mult mai periculos. În definitiv, un ignorant poate fi onest în ignoranţa lui şi … Citește mai mult

  Într-o zi descoperi că tu, copil, simți ceva care la vârsta primei copilării nu cere și o explicație. Este certitudinea că ai pe cine să chemi, ai de la cine să ceri, există cineva căruia să-i spui că te doare sau că te temi. Nici nu-ți trece prin minte că ar putea să lipsească, … Citește mai mult

                       Pentru  Ticuţǎ– pentru cǎ a fost  şi  Paul-Mircea –pentru cǎ   n-a știut…                                      „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.” (Hannah, in The Night of the Iguana)                                                                Când te naști ți se dau                                                            două șanse: să fii fericit                                                                  ori să te sinucizi.                      Majoritatea le ignorăm pe amândouă.   Falstaff … Citește mai mult

În drumul său adesea agitat și preocupat de lucruri mai mult sau mai puțin importante, omul uită cea mai mare certitudine a vieții: că aceasta se sfârșește la un moment dat. Din păcate înțelepciunea vine către sfârșitul vieții, abia atunci ne dăm seama că fericirea după care am alergat ani de-a rândul sa află în … Citește mai mult

                                                         Furtuna după 155 de ani La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte, în stagiunea 2013-2014, s-a montat, într-o viziune absolut originală, „Furtuna” lui Alexandr Nicolaevici Ostrovsky. Regizorul Dumitru Acriş afirmă într-un interviu că: „Furtuna vine să trezească sufletele omeneşti şi tot ce este viu în oameni, pentru fiecare personaj reprezentând un factor diferit: o prevestire, … Citește mai mult

Trăim cu senzația că avem timp să ne reglăm conturile cu oamenii. Nu avem destul timp să-i vizităm sau să-i sunăm în zilele importante, dar știm că există acolo undeva și asta ne face să ne simțim bine, confortabili în fuga noastră zilnică. Apoi oamenii dispar de pe pământ. Pur și simplu, dintr-un moment ei … Citește mai mult

    Soare rece; palid, împrăștiat pe cerul de seară ce, incolor, se aruncă indiferent peste cireșii în floare. Orizontul e acoperit. Acoperit de praf dur, în care privirile ți se opresc scrutătoare. Îi simt mirosul înecăcios de aici, de sus. Îl simt și mi se pare, parcă, material. Îl plimbă vântul nebunul; îl ridică … Citește mai mult

    Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața.     8.Într-o dimineaţă a intrat în cameră doctoriţa cea nouă, de care Burtosul … Citește mai mult

Multă vreme și Bucureștiul a figurat pe lista locurilor greu accesibile. Mitul Bucureștiului îl preluasem pesemne de la tata, care, bucureștean get-heget. se acomoda greu cu Brașovul, unde se considera în exil, și cu bucătăria ardelenească a maică-mii. Nu o dată l-am surprins strâmbând din nas la masa de prânz, refuzând să se servească din … Citește mai mult

  1. Ei, şi-ntr-o dimineţă mă duc la un bar din apropiere să mă consolez cu o votcă. Şi peste cine crezi că dau? Peste Maura – singuratică ca o floare-de-colţ, într-un deux-pieces crem, de doamnă serioasă. Era într-o fază, cum să-ţi spun, cititorule, de probleme existenţiale, de introspecţii, Freud şi, mă rog, chestii abisale. … Citește mai mult

    florile răului Florile răului, florile sexului/. Probabil camelii. Eu o să încerc să inventez pentru tine camelii te aștept în nisipul fierbine de la balcic din vara lui 1937…   pune- ți un fular roșu Pune-ți un fular roșu. Învelește-mă strâns În fularul tău roșu. Eu o să te mângâi pe gât și … Citește mai mult

  1.știi ce-i ciudat sînt cărămizi care ascund păcat boltite sau ascunse în tăcere doar cărămizile mai simt plăcere (arhitextură)   2.cîndva o să ne spunem doar cuvinte (hobbyșnuință)   3.mai ții tu minte cum mai respiram pe vremea cînd îmbătrîneam (o-ntrebare)   4.de astăzi te voi scrie doar pe credit căci mari distanțe ne … Citește mai mult

Zbucium sau dor     Răsucesc cheia sentimentelor nespovedite, păstrate în umbra gîndurilor uscate de neputință. Te rugasem să le împletești, cunună să împodobească crucea dimineților tămăduitoare. Iarăși se pornesc furtunile când nu mai am cu ce acoperi durerea care iată, curge fără să mă întrebe unde fac ultimul popas hotărât de înaltul zbucium sau … Citește mai mult

                                                    Moartea pe apă   Aşa de limpede apa mării că ai putea citi ziarul la doi metri adâncime.   Ştiri fierbinţi ca dogoarea amiezei cară la mal amintirea.   Praştia lui Dumnezeu aruncă marea de gâtul unui munte.   Pini înfrăţiţi cu evantaiul palmierilor cu gutuii şi viţa de vie, cu şofranul în … Citește mai mult