Educatie

   Reîncep seria tabletelor de carte și film cu Decameronul lui Boccaccio. Am să spun că poveștile le-am citit prima dată într-o vacanță de vară, eram adolescent interesat de erotismul și de umorul autorului. Apoi am fost fascinat de punerea în scenă a poveștilor de către Silviu Purcărete. L-am văzut, prin 1995, la un festival de teatru, la … Citește mai mult

   Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Un gând – „Tu ştii totul, tu ştii ce o să se întâmple … Citește mai mult

Astăzi mă simt ca o plantă răsucită! Contează? Desigur, nu! Mi-am adus aminte de o lecție de criminalistică, de la cursurile de Medicină Legală. Un corp incinerat te trimite cu gândul la avorturi provocate empiric sau la trafic de organe. Prima, azi, nu se pune în discuție… Oare unde duc drumurile astea încâlcite? Nechibzuința comentariilor … Citește mai mult

   Sunt gânduri, câteodată care te fac să găsești o poartă în timp. Sau poate este vorba de cineva, cineva apropiat. O memorie, un cuvânt… Sunt porți în spațiu și timp, asemeni unei guri de rai, și te pot duce dincolo de simțuri, căci acolo vrei să ajungi cu adevărat, dincolo de simțuri.  Îți cauți … Citește mai mult

   În 2017, înaintea finalei de kata a Campionatului Mondial de karate, mă accidentasem grav la umăr. Nu mai puteam ridica bine mâna. Mai erau cam 30 minute până la începerea finalei și stăteam în „seiza” (poziție de meditație, în genunchi) încercând sa blochez cumva durerea. Un doctor îmi pusese niște benzi terapeutice, dar încă … Citește mai mult

   Era trecut de ora 03:00, iar eu, ca de obicei, preferam să scriu, să ascult muzică ori chiar să citesc mai degrabă decât să dorm. În timp ce ascultam una dintre piesele care mă dureau mai mult decât orice, am tresărit atunci când telefon a început să sune. Cine putea fi la ora asta? … Citește mai mult

   La 11 iulie, avea loc prima ședință a nou înființatei Comisii Interimare a Primăriei orașului, din care făceau parte Petre Iubu, Tănase Borțoi, Maria Gheorghiu, Haralambie Mihăilescu, Gheorghe Dumitrache, col. Aurel Săndulescu, Alexandru Panaitescu, Ion Dumitrescu, Iordache Mătăsaru, Florian Crăciunoiu, Ion Necunoscutu, Dumitru Constantinescu, dr. Florica Seicărescu, dr. Constantin Dumitrescu și preot avocat Vasile … Citește mai mult

O să fie… Poate nu azi… nici mâine… cândva… iar, dacă nu… va rămâne o veșnică, unică și irepetabilă iubire… și-o infinită recunoștință, Amon… Demonul se ghemui în colțul său, înfrigurat. Greutatea cuvintelor ei îi apăsau pe umeri. Ochiul aburit al geamului îl privea strâmb, cu reflexii tăioase. Întreaga încăpere se micșorase parcă, strângându-l ca … Citește mai mult

   Vara anului 2024 s-a dovedit extrem de grea pentru mult încercata armată ucraineană. Sosirea ajutorului militar occidental a restabilit fragilul echilibru pe front, afectat tot mai mult nu doar de carențele din dotarea cu armament și muniție ce blocaseră armata ucraineană în lunile anterioare, dar mai ales de lipsa militarilor pregătiți și motivați, capabili … Citește mai mult

La Mahala, încet, încet, înșelătoarea toamnă ne vine de hac… Sori dulci se preling din borcanele cu dulceață; un rîu de rubine clipocește anemic sub teasc. Picior peste picior, în șezlong, în hamac, vezi cum sîmbăta asta țața Manda împarte pomană, – o să țopăie beată de fericire pe șine! -, cum grădina vrea să … Citește mai mult

In memoriam… Tiberiu CERCEL, scriitorul ascuns de șevalet Tiberiu Cercel a fost (este) un… scriitor, un teoretician subtil al dualității, un autor al trăirii intense pe cel puțin două planuri  adăugând mereu posibilitatea de a-și supune în permanență textele amplificării (de)scrise. Scriitorul Tiberiu Cercel nu este una dintre fețe, o parte mai puțin vizibilă a … Citește mai mult

important e să te doară picioarele toate tocite după ce le-ai împrăștiat pe toate străzile în care n-ai călcat cu mașina aceea important e să crezi că se va face o dimineață continuă în care să stai aplecat peste iubita ta și să nu poți să îi spui ceva fiindcă e atît de frumoasă și … Citește mai mult

Dragă cititorule,    poate m-ai văzut deja, dar astăzi vreau să mă prezint oficial, în scris: sunt Mulțumesc și am fost crescut de acum o doamnă, de când era și ea mică și mă șoptea în gând sau mă rostea când ridica privirea către ceilalți sau către cer. Într-o carte, scrie despre mine că sunt … Citește mai mult

Facem vorbire despre un fenomen care, asemeni unei pandemii, a contaminat nu doar un eșicher politic anume, ci mai multe, extinzându-se în arii culturale care păreau să posede mecanisme de apărare. După cum bine știm, extremismul politic, alimentat de ideologiile de factură fascistă ori comunistă, a cuprins într-un timp extrem de scurt zone extinse ale … Citește mai mult

Ne-am născut noi ca români într-o limbă tare norocoasă, care știe să exprime dorul mai frumos și mai profund decât orice alt grai de pe lumea asta – parțială, ca întotdeauna, zic și eu că dorul, în forma lui corectă, nu e mai bine zis și cântat decât într-o limbă romantică. La urma urmei îți … Citește mai mult

În urmă cu mai bine de zece ani, Sabin Rusu scria aici despre „Viața la 14 ani”… Se întoarce alături de noi, acum un tânăr intelectual și gânditor profund, maturizat în deceniul care a trecut. Atunci el scria că „Îngerul şi Dracul au coborât pe Pământ. Şi ploua tare, dar lor nu le păsa. Şi … Citește mai mult

Shekina    Dedic pe bună dreptate acest poem memoriei lui Ion Vianu. Dacă nu reciteam zilele acestea amintirile în dialog cu Matei Călinescu, nu cred că muzele mi-l aduceau, pentru că nu m-ar fi bîntuit cu atîta intensitate un sentiment straniu pe care, cred, l-am resimțit dintotdeauna… Lectură plăcută, dacă binevoiți!   Shekina                               In … Citește mai mult

Vorbe din cotidianitatea medie 1.    Zgomotele de dimineață, de la ora 5,00 până spre 7,00, ale orașului. Zgomote de trezire: mașini și mai ales tramvaie. Nimic nu e mai personal, într-un oraș mare, ca tramvaiul. Apoi, lumina pură ce vine din Înalt și sclipește pe frunzele încă verzi ale teilor. Da, Bucureștiul s-a trezit, … Citește mai mult

Cu amărăciune, pentru ei…    Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult

nu vă mai speriați de concursuri lumea în general e cel mai dur juriu uneori cel mai de temut juriu e chiar familia ce nu înțeleg e nevoia asta perpetuă de validare să spui cuiva de ultimele versuri scrise să arăți lumii o poză cu cel mic făcând singur la oliță să te auzi doar … Citește mai mult

Fotbalistice… Recapitulări… 1.O amintire de acum un deceniu – 2014, Turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia. Multe lucruri s-au schimbat. Și mai multe – nu. Dacă nici asta nu spune totul despre fotbalul nemțesc pe care, zău, îl iubesc, mai ales când e jucat de „bavarezii” Cruyff, van Basten, Gullit, van Hanegen … Citește mai mult

    Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30 de… ani, sunt   sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult

Trei… Cântecul motanului   Lumina stinge vise! Mirându-se că nu orbise, întrebându-se în șoaptă dacă luna este coaptă, împletește arce, arce, poate somnul se întoarce cu o pasăre în dar sau alt semn de calendar…   Dovadă   Fulgul nu-i doar călător, e și scamator – zboară sprinten și rebel și se strâmbă-n orice fel! … Citește mai mult

Pentru voi, mari iubitori de dame și taifas,/ să-mi dau eu viața-n dar?! / Mai degrabă aș servi curvele la bar/ cu sirop de ananas! – Maiakovski, Vouă! (1915)    Lumina urcă treptele din lemn. Vassort cântă la pian. Au trecut aproape cincisprezece ani de la revoluția bolșevicilor. În timp ce Șaliapin cânta pe scena … Citește mai mult

   O pagină ce tulbură şi doare este aceea a Jurnalului lui Gide, în care el constată, deploră, dezaprobă, acuză (imputându-şi-o, de fapt) degradarea,-n timp, de bună voie (ca o revanşă, poate, sado-masochistă, ca un tacit perpetuu reproş) a prea-„frumoaselor” mâini „dragi” ale Madeleinei: zadarnica, abstracta lui soţie, pe totdeauna pusă-ntre albe paranteze; a „finelor” … Citește mai mult

Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, de Maria Orban, Editura NEMIRA    Există tăceri care își inundă împrejurimile cu fiecare nuanță disponibilizată de lumina strecurată de ele în peisajul care le primește, în acela care le acceptă împreună cu fiecare dintre momentele lor care se pot lăsa în continuare citite, înțelese și amplificate de oricare apropiere … Citește mai mult

   Stătea în geam, îmbrăcat de jumătate de oră, cu tunica încheiată până în gât. Nu se gândea nici la trăsura care⁠-⁠l aștepta la pod, nici la casa din Colței și nici la bucureștenii adunați pâlcuri, pe toate străzile dimprejur, punând pariuri pe drumul lui, pe acel drum la care el refuza să se mai … Citește mai mult

   Acum, din ce în ce mai mult, când societatea pare să-și centreze discursul în jurul libertăților fără discernământ, a diversității impuse de dragul diversității și a eliminării oricăror limite, a vorbi despre conduită pare ceva contraintuitiv, desprins din vremuri demult apuse. Cu toate acestea, nu cred că există un moment mai potrivit decât cel … Citește mai mult