Educatie

Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața.   1. Cerul era cenușiu, greu și încărcat, iar din pământ  ieșeau aburi. Simțeam în nări umezeala, … Citește mai mult

De câte ori mă apuc de scris aici am senzația că ceea ce comit este un lucru personal, intim. Parcă n-aș vrea să fie citit. Dar, în același timp, vreau să aparțină celui ce-l citește. Un mare poet a spus că din momentul în care este tipărit, textul nu-i mai aparține. E dăruit. Asta mi … Citește mai mult

Răspunsurile pe care le dau în ultimul timp atunci când îmi cere cineva să-mi descriu „demersul artistic”sună probabil destul de dubios: trec printr-o perioadă de tranziție, încerc să îmi redefinesc practica artistică, vreau să îmi dau seama ce contează cu adevărat pentru mine. Bine, dar ce înseamnă asta, mai concret? Mai concret, înseamnă că nu … Citește mai mult

Nu cu mult timp în urmă, am participat la o ședință a Senatului Universității, unde s-a discutat progresul  înregistrat de către un grup de lucru în ceea ce privește punerea în aplicare a unei reglementări universitare de limitare a fumatului  in Universitate . Acum, fiind toți adulți, există puține stimulente pentru a ne juca de-adulţii… … Citește mai mult

„Belicoșenia” este starea în care se află belicosul. Termenul nu se află în dicționar, dar este derivat din substantivul belicos, devenind ceea ce scolasticii ar numi, o essentia, adică eceitatea, esența unui particular belicos, războinic, agresiv, bătăios, amenințător. Ceea ce ar defini pe Iliescu, de exemplu, ar fi „iliescietatea”, adică, pornind de la numele lucrului … Citește mai mult

Într-un interviu de-acum vreo cinci-şase ani, Ion Cristoiu declara că suntem un popor de leliţe cărora le place să privească spre maidan şi să se distreze de ce fac acolo ţoapele; prin deducţie logică, “două chestiuni rezultă”, vorba lui Moromete: că fără maidan ca scenă de manifestare şi fără corul (deloc tragic, de data asta) … Citește mai mult

  IARNA ÎN PORT   Iarna în port Orice vas tace, Când valu-i suport, Sufletul zace.   Marea a șters toate urmele Pe punte s-au așternut brumele. Căpitanii și matrozii au părăsit vasul, Nu li s-aude nici glasul, nici pasul.   Stelele, nesupusele, găuresc norii, Singuri pe cer călătorii, Numai ochiul – ancora norilor- E … Citește mai mult

Deși părinții mei au fost niște oameni simpli, chiar foarte simpli (tata – electrician, mama – croitoreasă), Dumnezeu a vrut ca-n copilărie să beneficiez de o mică educație artistică. Tata nu citea decât programul de radio (televiziune încă nu exista), mama era în schimb o mare cititoare de romane și poseda chiar și o bibliotecă, … Citește mai mult

    Ionel Fernic – „omul de ieri” al muzicii şi aeronauticii româneşti                                     Am scris articolele menţionate mai jos, pentru a ajuta pe cei interesaţi să–şi amintească de „oamenii de ieri” ai oraşului sau judeţului nostru, ce au activat cu rezultate deosebite în domenile tehnico-stiinşifice, cu care ne mândrim şi care, după părerea mea,  … Citește mai mult

Plouă necontenit, de zile în şir, mărunt, agasant, întru amintirea unui deluviu de mult uitat. Umezeala grea se cuibăreşte în interstiţiile universului, sapă neobosită la temelia sufletului, până când firavul templu se prăbuşeşte în sine însuşi măcinat de mucegaiul care naşte un mucegai şi mai mare. Fiinţa se afundă în ea până când începe să … Citește mai mult

Fiind o ediţie specială a apariţiei noastre, m-am gândit că ar fi interesant să vă supun atenţiei, câteva dintre scrierile ziariştilor, în presa locală a perioadei interbelice. Aş începe prin a răsfoi săptămânalul „Victoria Dâmboviţei”, ziar de informaţii al cărui director era Ionel Dumitrescu. În numărul său din 21 mai 1933, analistul politic Vladimir Mihăescu … Citește mai mult

Proiectul de distrugere a PNL, început de Băsescu de mai multă vreme, ia viteză văzând cu ochii… Nu sunt PNL-ist, dar nu mi-e indiferent faptul că în curând PNL, singurul partid istoric rămas pe scena politică, riscă să ajungă – alături și asemenea PNȚ-CD – la periferia scenei politice românești, dacă nu chiar în culise … Citește mai mult

Se împlineşte un an de la înfiinţarea suplimentului nostru cultural astăzi, pe 8 Martie. Cu această ocazie aş vrea să scriu despre ultimele incidente internaţionale şi despre mass-media și rolul ei. În ultimul timp am văzut cu toţii incidentele diplomatice şi politice care au avut loc. Au fost discutate la televizor de diferiţi jurnalişti, politologi … Citește mai mult

Mă gândeam dezamăgită că personajele de poveste vor rămâne doar o amintire pentru mulţi dintre noi şi un mister nedesluşit pentru generaţiile tinere…privind în jur, îmi dau seama cât de mult m-am înşelat. Prinţese sunt la tot pasul: în şcoli, pe străzi, în baruri şi cafenele; răsfăţate, miorlăite, preţioase, au înlocuit condurii din cleştar cu … Citește mai mult

Am mâncat pentru prima oară varză de Bruxelles în Germania anului 1991. Pe lângă aspectul său miniatural-exotic-tentant, în pofida cârcotaşilor „zarzavagii” autohtoni, consideram că fără a fi o minunăţie în stare să trezească savori imbatabile papilelor, avea, totuşi, gust şi culoare. Pentru un om din Est, redusă la simbolistica împrejurărilor vremii, varza de Bruxelles reprezenta … Citește mai mult

  În Facerea, Dumnezeu mă înduioşează, nu omul! Aşa cum mă înduioşează orice părinte care, pentru a-şi proteja copilul, încearcă, în zadar totuşi, să-l păcălească… Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în … Citește mai mult

CUȚITUL  CU  Teiș  –  Gabriel ENACHE     UNU     Motto: ,, Iubesc literatura sfâșietor, în chiar clipa când moare”- Roland Barthes       Amintirea plutește ca un fetus prin golul existențial pe care știe că nu are cum să-l umple. Încărcătura emoțională pe care amintirea autorului o susține și o transmite nu … Citește mai mult

Domnul Profesor  OVIDIU  IVANCU, din Alba Iulia, publică pe blogul personal această scrisoare deschisă. E tulburătoare și adevărată… Suntem onorați și pentru că va semna în fiecare ediție a suplimentului nostru.   Simulare BAC. Scrisoare deschisă 03 Mar 2014 Astăzi, simulare de BAC. Limba și Literatura Română, clasele a XI-a și a XII-a. Subiectele, aceleași banalități … Citește mai mult

De la o lume, la alta   N-aş vreau oricum să-mi fie Grozava reunire Cu cei pe care timpul Prea repede i-a luat.   Veselă şi zglobie Să vin la întâlnire Purtându-mă în chipul Cel mai adevărat.   S-ar minuna, desigur Auzind de grozăvia Trăirii fără teama De-a fi, cândva, uitat…   N-ar şti că, … Citește mai mult

Doamnei Ana şi domnului Alexandru Tacu…   Maestrul Sadoveanu n-avea chef niciodată să se ocupe de treburi urgente şi mereu simţea nevoia să se ocupe de lucruri care pot aştepta. De pildă, când băiatului de la tipografie îi ţâţâia fundul aşteptându-l să dea materialul la tipar, Maestrul se apuca să mănânce borş. Tot aşa, începea … Citește mai mult

                       Pentru  Ticuţǎ– pentru cǎ a fost  şi  Paul-Mircea –pentru cǎ   n-a știut…                                      „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.” (Hannah, in The Night of the Iguana)                                                                Când te naști ți se dau                                                            două șanse: să fii fericit                                                                  ori să … Citește mai mult

  1.ceața e doar amintirea a ce nu vrem nu știm ori nu putem uita (a fi sau a nu fi)   2.toate minciunile mele sînt adevărate acum e rîndul tău să fii cinstită (adio dar rămîn cuminte)     3.mi te voi mărita iubito cu un poem pe care nu l-am scris   sărutul … Citește mai mult

  Floarea sărbătorii eterne Am nins din nou peste șoaptele pregătite să-ți netezească dimineața. Te îmbrac în vorbe după ce te-am reclădit petală cu petală, pregătită să șlefuiesc și piedestalul pe care nu l-ai putut urca… îți era prea sus și se uscase zborul. Ți-am pregătit cămașa de rouă când vara toridă trecuse pe alt … Citește mai mult

  GLUGA DE COCENI sau POVESTEA OMULUI NOU     Le trebuia o fiinţă senină şi docilă, nici să necheze, nici să cadă-n drum; ceva ce-ntre poveri trezeşte plângerea de milă, a nu ştiu cui, de nu mai ştim nici cum.     Le trebuia o fiinţă fără dorinţi şi fără idealuri – un capital … Citește mai mult

Trei cinci cinci. Mă ridic și bâjbâi în întuneric. La un braț distanță, Lili se foiește  în așternut.   M-a simțit, pesemne. Mama lui de program! Când vin acasă, mă culc direct. Până mâine dimineață. Sau prânz. Sau când m-oi sătura de somn. Spre veceu, câteva frustrări se rățoiesc la mine. Și-au făcut un obicei din … Citește mai mult

Ultima dată când te-am văzut, tu mergeai înainte, iar eu mă întorceam. Cred că așa s-a întâmplat de fiecare dată. Ai plecat grăbită, cu grijile și motivele tale pentru că era destul de târziu și știam că erai presată de timp. Scăpasem mai devreme de la liceu și trebuia să mă relaxez puțin, să uit … Citește mai mult

Sunt un spirit liber. Îmi place să am libertatea necesară să mă exprim când simt, unde simt și mai ales, cum simt! Mă vreau o fire independentă, indiferentă la opiniile celor din jur; mă vreau intr-o relație strânsă cu mine și numai cu nimeni – mă vreau o artistă! Cu siguranță nu aș fi cea … Citește mai mult

„Al cincilea anotimp”, cum definea Grigore Vieru femeia, a fost din vremuri de mult uitate muză și simbol atât pentru omul de rând, dar mai ales pentru pictori, sculptori, muzicieni, poeți sau filozofi… Felul în care femeile au fost  captate în picturi sugerează multe despre cum au fost percepute de societate. De la celebrul profil … Citește mai mult