Un banc de primăvară… Un excelent banc narativ, pe care a trebuit să-l traduc din franceză, pentru că așa l-a primit Silvia Pintea de la Paris. O prelucrare a basmului românesc pentru francofoni, cum s-ar spune… Și o glumă grafică, cum vedeți cumva tot interculturală, sosită de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy! Povestea … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Roșu ca sângele, când rupi un trandafir. Galben ca pepenele ce se vrea soare. Albastru, cerneala unei semnături, leagă cerul de acasă. Liniștea stă la cort. Oamenii vânturilor și oamenii focurilor se încheagă în forme de care copiii râd. Orașul zboară și se umflă, cuprins de semizei, figurinele lor vor să ajungă mai … Citește mai mult
O tensiune eternă: individ vs. mulțime Desen © DION Hărmălaia campaniilor electorale ne fură atât de tare, încât nu realizăm momentul când din individualitate împovărată de spaime am devenit parte a unei mulțimi eliberate prin iluzii. Câteva momente de liniște și meditație ne pot ajuta să înțelegem de ce și cum devenim gloată și de … Citește mai mult
Linia Kármán, de Andreea Răsuceanu, Editura POLIROM Poveștile ne propun călătorii din care lectura lor nu ne scoate niciodată definitiv, din ale căror teritorii și reliefuri nu se mai poate ieși decât pentru a (le) continua, pentru a ne muta în următoarea, în aceea care păstrează și amplifică ce s-a început parcurgând-o pe cea de … Citește mai mult
O piatră care se rostogolește nu prinde rădăcini, îi spuse Iliaș cu blândețe Lișcăi, încercând să o facă să se răzgândească. Să nu se mai întoarcă la București. În casa mare de pe Strada Regală a Brăilei, colț cu Griviței, toți se pregăteau de zaiafetul de primăvară. Lișca ținuse să aranjeze chiar ea masa mare … Citește mai mult
În 1965, la vârsta de 59 de ani, Samuel Beckett realizează singurul său film pentru cinema: Film (cu regie de Alan Schneider, scenariu S. Beckett, aprox. 17 minute).Autoreferențialitatea beckettiană nu ar trebui să ne mire nici în acest context: deși este plasat în 1929, Beckett decide să facă un film la începutul anilor ’60, într-o … Citește mai mult
De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui – în mod abuziv (ca … Citește mai mult
„De ce dl. Ministru, de care depândâ acest stabiliment public, nu-şi dă osteneala ca să viziteze o ramură ce atârnă direct de ministerul său? Suntem oare într-un regim constituţional sau suntem mai rău decât am fost? Şi dacă suntem regim constituţional, atunci în ce stă răspunderea miniştrilor?” (Gazeta „Dâmboviţa”, 1859, nr. 61) Șerban FOARȚĂ … Citește mai mult
Aș vrea să cred că fiecare celulă ce ne compune este câte o versiune a noastră, una care se duce înfrigurată pe stradă după cineva abia cunoscut, una care își ține vioara la gât după concert și cântă până la epuizare și până când portarul vine și o dă afară, una care se duce să … Citește mai mult
În plină epocă în care tehnologia este în permanentă dezvoltare, atunci când aproape orice informație sau sursă de cunoaștere se află la un click distanță, având posibilitatea să le accesăm instantaneu, ne-am transformat percepția așa încât am ajuns să dorim să obținem totul în viață aici și acum. Tendința e cu atât mai accentuată cu … Citește mai mult
Într-un august am început să ne gândim să schimbăm agentul de asigurări care, când camioanele lui Manolo dăduseră brânci zidului de piatră al proprietății noastre, pe partea unde se învecina cu el (urcând el camino comunal) și îl lăsaseră așa, dărâmat, la sol, agentul nu se învrednicise să ne spună că și lor le făcuse … Citește mai mult
sertarul. visele vii. înțelegeri înțeleg și simt că visele rămân de tot în corpul care le-a creat și stau în acest adăpost pentru totdeauna vii, dar nemișcate, ascunzându-și tremurul ce le-ar putea dezvălui și le-ar obliga să își (s)pună povestea din nou de la capăt. înțeleg și simt că visele rămân așezate în sertarul niciodată … Citește mai mult
„Aș, v-ați scumpit de tot!” Doamnelor şi domnilor, la fel ca şi dvs., am auzit, văzut şi simţit la buzunare cum se scumpeşte mâncarea, lumina, gazul, benzina, cum cresc preţurile din cauze diverse, de secetă, de politică, de câte şi mai câte, de te apucă ameţeala. Am început să fac socoteli, să mai renunț, … Citește mai mult
Totul pornește cu o mărturisire auzită, făcută cuiva: „Nu am nicio amintire reală cu tine. Am doar toate amintirile mele în care ai fost, cu mine, dar, despre tine.” Consider că, pentru început, suntem cu toții în mintea și în gândurile cuiva. Pornim, adesea, cu cele mai pure intenții în viața pe care vrem să … Citește mai mult
Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor … Citește mai mult
În ziua prezisă am primit lumina care mi-a arătat drumul, calea spre acel mâine așteptat de ieri. Sunt atât de liber în Leagănul Sorții, într-o parte și alta a clipei, zâmbet, nostalgie, surâs, melancolie. Mă simt ancorat în profunzimea Eului și mă descopăr în Credința Divină, sunt cu mine în dragostea pentru Creator. În ziua … Citește mai mult
Acum… Sfârșitul nu ne aparține, este al celor care continuă. Începutul, și el, dinainte îl trăim puțin după… Și acum, atâtea mări se despart în mine și ceruri se desfac în munți, acum, să-mi spui sfârșitul, de aproape, de parcă ar fi al meu… X Greutatea lumii… Nu pot decât să sper că … Citește mai mult
Înțelegând sau nepunându-ne întrebări în legătură cu așa ceva, avem fiecare un loc în lume. Desigur, ocupăm permanent un loc, însă acum mă refer la acela în care ne simțim originile, siguranța, legăturile afective, istoricul. Unii dintre noi putem să-i dăm un nume, chiar dacă îl are deja, dar definirea lui clarifică importanța pe care … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Am fost la casa de vară (de vacanță, mă rog) a fostului meu coleg … Citește mai mult
Scriitorii se hrănesc cu dor, cu melancolie și cu iubirile pe care nu ajung niciodată să le trăiască. Chiar și romanele de dragoste cu final fericit ascund povești care au durut cândva sau care încă mai dor. Se întorc mereu la acele emoții care i-au frânt, retrăiesc zi de zi iubirile neîmplinite și se închid … Citește mai mult
Alecsandriada, Onești… Mai presus de viața asta domestică și de multe ori hâdă, încărcată de fapte mărunte, de multe ori inestetice și inutile, cum ar fi îmbuibarea, diligențele zilnice obligatorii sau nu, alergătura după capricii curente pentru validări ușoare, uzura fizică prin săli de fitness, dar, mai ales, alunecarea noastră în timp risipit în … Citește mai mult
La granița noastră se desfășoară un război, absurd și nedrept ca orice război. Agresorul, Statul Rus, merită condamnat, sancționat și stopat din acțiunile lui halucinante. Ce poate fi mai tragic și mai fără de rost decât să mori, în secolul XXI, într-un război declanșat de ideile unor dezaxați ajunși la putere? Nu există cuvinte destule … Citește mai mult
La 1 iunie, erau numiți în calitate de ajutor de primar doamna Constanța colonel Badea și domnul Nicolae Bănulescu, ei depunând jurământ la 4 iunie, din 5 iunie împărțindu-și atribuțiile fostului ajutor și secretar de primărie, N. Nicolaescu. Cum în buget nu fuseseră prevăzute cheltuieli cu al doilea post de ajutor, Primăria decidea deschiderea unui … Citește mai mult
Corneliu (Puiu) Jipa este un mare actor, de peste 22 de ani numele lui este legat de istoria plină de împliniri a Teatrului „Tony Bulandra”, din Târgoviștea noastră. În Bacantele, în Ispitirea Sfântului Anton și în atât de multe alte spectacole, Puiu Jipa a fost genial. Nu am alt cuvânt și nu doar pentru că … Citește mai mult
Lângă focul care pâlpâia gata să se stingă, Asdis se ghemui sprijinită de bușteanul înghețat, privind cerul, evitând să se mai uite la Einar, care acum părea că doarme. Focul avea să se stingă în curând, iar ea nu mai avea putere să adune alte vreascuri. Înghiți în sec și continuă să se uite … Citește mai mult
Cu toți ochii ațintiți pe noul front de la Harkov, putem pierde din vedere adevăratul obiectiv teritorial al Rusiei în acest război: ocuparea Donbas-ului. Iar Donbasul nu poate fi complet fără Ceasiv Yar – ultima „fortăreață” de pe dealurile ce domină vasta câmpia rămasă. Încă, sub controlul ucrainean. Bătălia pentru Ceasiv Yar a fost … Citește mai mult
Alviţele ne-mpreunau aleile cu barba. Deveneam ai vacanţei în curs prozeliţii. Nebunul cu fluierul păzea cu sfinţenie iarba, să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiţii. În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori. Tot anul ne împinsese de la spate nevoia. Pe cărţile poştale aplicam de un leu lipitori, şi ne tratam cu … Citește mai mult
Reiau o temă despre care am mai scris. Fabula albinelor este descrisă de Mandeville, în 1705, sub titlul The Grumbling Hive, or Knaves Turn’d Honest. Ideea acestui text extraordinar, care va influența mai târziu pe Adam Smith și întreaga știință economică de după acesta, plus Keynes, este aceea că suma viciilor, a egoismului, hoției, interesului … Citește mai mult
astăzi e timpul de tăcut arborii ploii dorm sub streșini n-am flori să-ți dau și absolut mai calc în străchini papucii îmi miros a lună plină și a cuțit de tăiat frunză pe jos e-o pojghiță păgînă și o bucat` de pîine unsă cu o zacuscă prea bătrînă să fie spusă tai ceapa precum fumul … Citește mai mult