A pleca din lumea celuilalt… Departe de el, în lumea privită din visul propriei puteri… Şi a dori să trăiești un vis al tău, al puterii proprii, care să fie mai mult decât în lumea celuilalt… Dar tu singur nu poți face o lume întreagă să înceapă, nici ca ea să se sfârşească, pentru că … Citește mai mult
Șarpele În josul Ialomiței a găsit mamaia Ioana loc bun pentru spălat lâna și câteva preșuri. Apa era puțin adâncă și repede iar soarele strălucea șerpuitor în repeziciunea ei. Pietrele se vedeau sub luciul ei grăbit ca niște ochi care erau când închiși, când deschiși, dar mai mult și mai mult rămâneau deschiși. Se lăsau … Citește mai mult
Privesc fotografia imaginației și revăd stânca magică, maiestatea Ei este creația scorpionului boem. În nedormitele cuvinte, viața, unic sens, binomul culoare și zbor, echilibrul dintre mine și eseu. Oare cum pot măsura timpul nepetrecut? În necuvinte, după virgulă, înainte de punct? Prin neprivirea timpului mă îndrept spre geana nenăscută a unei alte … Citește mai mult
În această lume, vampirul e doar un zeu întunecat, un copil al întunericului. El nu poate fi altceva. Iar dacă uneori el exercită o anumită fascinaţie asupra minţii oamenilor, este numai din pricina faptului că imaginaţia omenească e un loc tainic, plin de amintiri primitive şi dorinţe nemărturisite. (Vampirul Lestat, de Anne Rice) Aseară … Citește mai mult
Între angoase, este una care chiar generează sentimentul ireparabilului, răspunsul la întrebarea „e prea târziu?”… Suntem aproape permanent într-o căutare haotică a stabilității, siguranței, liniștei, satisfacțiilor, recompenselor, revanșelor de orice fel. Există la oameni satisfacția stupidă de a nu fi rămas datori cu o replică, de a fi trecut primii o imaginară linie de sosire, … Citește mai mult
Mituri și rituri. Interferențe (III) Asociate cu misterele eleusine, despre care am vorbit în episodul trecut, sunt misterele orfice la baza cărora se află orfismul, o doctrină secretă provenită din Tracia și răspândită în Grecia, probabil în secolul V î.H. Adepții ei se considerau urmașii lui Orfeu. Legenda lui Orfeu a cunoscut numeroase interpretări … Citește mai mult
Când este trecutul nu sunt eu Iar când sunt eu nu mai este trecutul! Și cât voi fi eu nu va fi trecutul. Am fost într-o vreme traduc(ă)tor, adică, zice Luca Pițu, unul care face plozi muzei altuia. Așadar, un curvar infatigabil. Am lucrat în grădină de la 6.30, am scos stânjeneii puși de … Citește mai mult
Încă o seară „de colecție” la Teatrul din orașul nostru, cu Răzvan Vasilescu, unul dintre marii actori de azi… În urmă cu foarte mulți ani, într-un Târgu-Jiu prăfuit am „locuit” nouă luni, ca militar cu termen redus, într-o „vecinătate” specială cu viitorul mare actor, într-o cazarmă în care toate pericolele veneau dinspre „Coloana Infinitului”. Aviație inamică … Citește mai mult
Periodic apare câte un intelectual rasat și super promovat care ne explică pe îndelete că noi, românii, practic nu avem cultură, că nu am contat niciodată în muzică, literatură, știință etc. Poate că atât pricep ei, poate fără să-și dea seama sunt parte a unui suflu urât mirositor, submediocru, dar cu pretenții de genialitate, care a acaparat … Citește mai mult
A fost Ziua Bunătății Inimii… Și, acum de Lăsatul secului, o poveste impresionantă, autor Vladimir Pustan, din Beiuș… „Nu o să uit niciodată Crăciunul din acel an. Aveam 14 ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 … Citește mai mult
În mijlocul pădurii prin care trece un râu tare iute se pornise o zarvă generală. Animalele trebuiau să-și aleagă un rege și se tot certau între ele, căci multe se credeau îndreptățite pentru a sta deasupra tuturor. Elefantul credea că mărimea sa și memoria excelentă îl vor face un conducător virtuos, dar celelalte animale … Citește mai mult
La 16 august 1975, o delegație a Consiliului Popular al Județului Dâmbovița se deplasa în stațiunea Neptun, pentru a-i prezenta președintelui comunist Nicolae Ceaușescu, propunerea de amplasare a unei săli a sporturilor în cartierul Vlad Țepeș. Președintele țării îl trimite în acest sens, pe primul ministru Manea Mănescu, la 20 septembrie 1975, acesta având … Citește mai mult
Într-un interviu către „The Economist” (publicat în data de 1 noiembrie 2023) comandantul șef al Forțelor Armate Ucrainene, generalul Valery Zalujnîi a surprins media internațională prin sinceritatea declarațiilor făcute. Generalul, poate cel mai respectat oficial ucrainean (inclusiv de către ruși), a concluzionat că războiul se află într-un moment de blocaj, recunoscând eșecul contraofensivei ucrainene … Citește mai mult
De când mă știu am crezut că personajele absolut negative se găsesc doar în cărți. „Nu poate exista așa ceva în realitate”, îmi spuneam adesea. În realitate ai multe nuanțe de gri, niciodată negru pur! Probabil am gândit așa datorită faptului (sau „din cauza”, nu îmi dau bine seama) că mi-am început „cariera” de cititor … Citește mai mult
La nouăzeci de ani împliniți, ce știți voi, orizontul e tocmai la gardul împletit din nuiele, unde sfîrșesc brazdele cu usturoi și cu ceapă… Nu pomeniți nimic de soldatul scăpat, de la Cotul Donului, într-o burtă caldă de cal. Nu-i dați omului cît poate să ducă. O să-și amintească cum zece ani mai tîrziu, i-au … Citește mai mult
Mai aproape… Într-o istorie care se mulțumește să memoreze date și fapte și într-o literatură care ne arată stiluri, forma de transformare a timpului numit de Kant transcendental poate să apară nu atât ca moment de desfășurare a… clipei, cât ca o stare de dezvăluire a unei ființe, a unei ființe ce își găsește … Citește mai mult
Deși decorul, în care a avut loc conclavul extraordinar al țărilor islamico-arabe de la Riad, pare să fi fost unul de un lux orbitor, așa cum șade bine oricărei gazde atotputernice, hotărâtă să fie în continuare păstrătoarea cheilor lăcașului sfânt de la Mecca, în realitate, adevăratul fundal pare să fie unul extrem de amestecat. Chiar … Citește mai mult
Stilul neîntrecut în ironie al lui Gogol, în nuvela „Nevski Prospekt”, descriind ce se petrece pe la ora două pe celebra stradă a Petersburgului: „Întâlnești aici favoriți fără pereche, băgați pe sub cravate cu o artă neobișnuită și uluitoare, favoriți precum catifeaua, precum atlazul, negri ca zibelina sau cărbunele, dar care, din păcate, țin numai … Citește mai mult
1.RIP Angela Marinescu S-a despărțit de noi, la vîrsta de 82 de ani, una dintre cele mai mari poete postbelice. Am cunoscut-o, ne-am văzut de cîteva ori, prea puține, dar i-am admirat mereu poezia și conduita civică de o demnitate fără cusur. Ultima oară am văzut-o și am ascultat-o recitîndu-și poeziile la o ediție … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
Parfum de lăcrămioare Adio, tristeţe / Bună ziua, tristeţe / Eşti incrustată-n cutele tavanului / Eşti scrisă-n ochii dragostei mele / Nu cu totul şi cu totul mizeria / Pentru că buzele cele mai amare te dau în vileag / Printr-un zâmbet / Bună ziua, tristeţe / Dragostea trupurilor îmbietoare / Forţa iubirii / A … Citește mai mult
Acel loc de lângă nuc În ziua de 21 august, acest an, Géza Szöcs ar fi împlinit 70 de ani. Nu-mi amintesc de vreo întâlnire la care prietenul meu să nu fi întârziat până la a-i exaspera pe cei care-l așteptau. De grăbit, s-a grăbit o singură dată, în ziua de 5 noiembrie 2020. … Citește mai mult
NOW AND THEN– Beatles Anumite momente se pot împrăștia destul de firesc în stări care pot reverbera în povești, în acele povești care alimentează și susțin retrăirea, întoarcerea în acel loc în care firea rezonează cu aproape tot ce o înconjoară, acolo unde se simte și se așază într-un acasă mereu căutat, întotdeauna intuit … Citește mai mult
Într-unul din numerele „României literare”, datând din 14 iulie (la Chute de la Bastille!) 2006 (pagina am uitat-o, – tot astfel cum voi fi uitat, mulţi ani de zile, şi textul ăsta bine camuflat în măruntaiele chitului computeristic), domnul Daniel Cristea-Enache, ocupându-se de o aşa-zisă „Cometă suprarealistă”, numerotată II (doi roman), scrie după cum îl … Citește mai mult
Chimia nu a fost domeniul meu preferat în școală și nici nu a fost una dintre materiile pe care să le folosesc mai departe în viață. Cu toate acestea, privind lumea din jurul nostru, cu toate „elementele” ei, am tras concluzia că ne putem regla reacțiile prin chimie. Lumea din jurul nostru… actualmente populată de … Citește mai mult
Oamenii cu greu se schimbă. They are creatures of habit. Genetica, creșterea și metehnele căpătate în decursul anilor, toate acestea îl fac pe individ, ceea ce este. Produsul societății în care a crescut și a fost educat… Sinaia s-a schimbat în bine. Parcări plătite cu până la 60 de lei pe zi. Un parc de … Citește mai mult
„Clownul a murit!” Bietul clown și-a petrecut viața pe scenă împărțind spectatorilor bucuria râsului, oferind fără reținere dragostea lui celor care îl aplaudau sincer, sau pentru că așa se obișnuiește la un spectacol. Nici măcar nu băgase de seamă că viața se scurgea între două măști și serile de aplauze, iar mirajul scenei îi … Citește mai mult
O temă și o preocupare constantă a mea, de până acum, a fost aceea de a găsi niște răspunsuri care să aducă ceva semnificativ pentru existența noastră. Mi-am pus, de mai multe ori și în diferite momente, unele întrebări, cu scopul de a formula răspunsuri sau să explicitez lucruri pe care le-am considerat importante. … Citește mai mult
firesc firesc este gestul prins în acel desen cuprins de privire în înțelegerea ei despre această căutată mișcare, despre această cădere care încearcă să descrie mica ascundere a inimii în ritmul și în mișcarea protejate de corp firescul își caută loc mai departe în fiecare zvâcnet care povestește despre rotire, despre căutarea rotundă a luminii … Citește mai mult
Cineva, undeva, cândva, la bătaia în Poarta Destinului, mi-a deschis femeia cu suflet din iubire, m-a invitat în viața Ei și, gândindu-mă profund, am intrat în adevărata-mi trăire Zâmbesc, asta fac în treacăt prin timpul hoinar, mă dăruiesc Lui, mă rog Lui, sunt cuvântul Lui. Sunt un trecător, sunt asemenea zilei în zborul ei către … Citește mai mult
