1.Poezie de martie… Trei secunde în Hyde Park dimineață, mai către prînz, plimbarea prin parc și deodată m-a luat prizonier tunelul spațio-temporal – umblam dus de gînduri și am văzut un coș de gunoi, verde închis la culoare, cu trei dungi aurii, aidoma celor din Regent’s Park, Hyde Park și alte parcuri regale, cîteva … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Din ce în ce mai prezentă și mai folosită în cele mai variate domenii, de la IT, marketing, divertisment, până la industria auto, inteligența artificială este, probabil, una dintre cele mai discutate tehnologii la momentul actual. Preocupați fiind, pe de o parte, de cum să o dezvoltăm cât mai mult în folosul nostru sau, pe … Citește mai mult
Melanie Tournier trecând prin Place de la Madeleine Ușuratica Melanie făcea slalom printre trecătorii din Place de la Madeleine. Piatra cubică gri a străzii îi amintea într-un fel destul de abrupt de faptul că dimineața se trezise fără vreun chef de muncă, obosită deja, cu cearcăne violet și cu ideea fixă că urma să … Citește mai mult
1.HALLELUJAH Nu-mi plac pariurile, când e vorba de artă, dar aș pune un million de Euro că Fionn Whelan (13 ani) va fi printre cei mari. Am ascultat mulți buskers oferiți de Grafton Street. Unii dintre ei au devenit nume mari, dar rareori am fost mai sigur că văd și aud ceva cu totul … Citește mai mult
Rața în oglindã O rață mai gălbioară și-ar dori să fie cioară – să știe minuni mulțime, numărând cu istețime, să se scalde în oglindă, lăsând daruri cât o ghindă. Richi Rațe, gâște și păuni, în grădini, peste pășuni flutură aripi și cozi, toate roz – ce-albastru rozi, câine, ce dormi … Citește mai mult
ESTIMP: 4 poeme, de Romulus Brâncoveanu, Editura ROCART Semne și urme ale vieții își împrumută de multe ori cuvintele poeziei pentru a le aduce în apropierea celor care le caută, să le facă vizibile pentru cei care vor să îi înțeleagă mișcările, acele mișcări care îi păstrează în gesturile lor căderile și urcările și … Citește mai mult
Temă abordată mai întâi în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și bogat reprezentată în ultimul deceniu al mileniului nostru, închisorile comuniste fac obiectul mai multor scrieri, aproape toate autobiografice. Unele dintre mărturiile cărturarilor români, dincolo de interesul documentar, prezintă și valoare literară; Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, Minunatele … Citește mai mult
Greu de făcut elogiul unui corp (al femeii, bineînţeles) care practică, de la un timp încoace, tatuajul indelebil sau piercing-ul multiplu şi, mai cu seamă, culturismul, ba chiar boxul. Boxul care, de obicei, desfigurează; culturismul care te preschimbă într-un anatomic ecorşeu. Şi mai greu e, lăudându-l astăzi, să le intri-n voie, cât de cât, feministelor … Citește mai mult
Când eram studentă la Tehnologie chimică organică, la Institutul Politehnic din București, am petrecut momente foarte plăcute, unele romantice, în parcul din Cișmigiu. Am revenit mai târziu, dar feeling-ul nu mai era același, pentru că îl vedeam cu alți ochi, ochi de adultă cerebrală, care analizează totul și nu mai crede în magia locurilor, ca … Citește mai mult
Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc Pe la mijlocul anilor ’90, atunci când lucram la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti FM), aveam o emisiune de două ore la care invitam cu precădere artişti, pentru că erau, sunt şi vor mai fi „modele şi eroi”. Împreună cu regretata mea prietenă, Viorica Ghiţă Teodorescu, … Citește mai mult
Vara trecută a apărut în Germania o monografie de peste 300 de pagini dedicată spectacolelor lui David Esrig și școlii sale de teatru „Athanor” din Passau. Autoarea, doamna Ilse Lauer, îmi face onoarea de a reproduce pe o pagină și jumătate câte ceva din impresiile mele de licean, mai mult sau mai puțin ascuns, într-o … Citește mai mult
Se spune că, și am această credință, noi venim aici dintr-o lume a binelui, a valorilor înalte, aliniate acolo în mod complet față de structurile spiritului nostru. Avem același spirit aici, suntem același spirit și nu este important acum ce căutăm, ci este important cu ce venim și ce avem de așezat și structurat, … Citește mai mult
contre-jour înțeles sau tăcut înaintea luminii se propune ascunderea rămasă ca o curiozitate a firii, ca o necesară impunere a gândului lung despre posibilitățile ei de a se păstra într-o neobosită privire înțeles sau tăcut așezarea de gânduri mă pune să spun câte ceva despre curenții cei cunoscuți sau necunoscuți care mă prind și mă … Citește mai mult
Eu sunt ceea ce iubesc! În dimineața nesomnului zâmbesc pentru cea mai frumoasă ființă a Universului, femeia-mamă, femeia-iubită, zâmbesc cu frumusețea ei nemuritoare, indiferent dacă plouă, dacă-i vânt sau e soare. Pașii mă poartă spre Ea, spre divina fecunditate, spre mâna pe care o sărut cu reverență și prețuire pentru tot restul vieții, o … Citește mai mult
Frost/Nixon este un film de dramă istorică din 2008, bazat pe piesa de teatru din 2006 cu același nume de Peter Morgan, care a adaptat și scenariul. Filmul spune povestea din spatele interviurilor Frost/Nixon din 1977. Filmul a fost regizat de Ron Howard. O coproducție a Statelor Unite, Regatului Unit și Franței, a fost … Citește mai mult
Privesc cu atenție atât oamenii temători, cât și pe cei curajoși, conștientizând că noi toți, de fapt, nu avem cum să fim doar curajoși sau doar temători. Întâlnim pe parcursul vieții ocazii diverse în care trebuie să îndrăznim ori să ne protejăm, retrăgându-ne din fața pericolelor, atunci când se poate. Am cunoscut oameni pe care … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Februarie – 2024… D. era o colegă de facultate care ofta când … Citește mai mult
Imaginea de mai jos a făcut înconjurul lumii de câteva ori…. Ne este prezentată ca un gest nobil al sportivului spaniol Ivan Fernandez care, sesizând dezorientarea alergătorului kenyan Abel Mutai, îl îndrumă pe acesta din urmă pe ultimii metri ai cursei și decide în favoarea africanului deznodământul întrecerii. Pot înțelege apetitul presei … Citește mai mult
Mai știi când îți spuneam că va fi bine? Iartă-mă că te-am mințit! Eram un copil și am transformat speranța în promisiune. Visam la miracole și te-am otrăvit cu ele. Te-am făcut să crezi că n-o să mai doară, dar uneori n-ai suficient de multe bandaje. Ți-am spus că se vor schimba, dar au plecat … Citește mai mult
Am citit câteva „judecăți critice” despre cineva care tocmai ne-a părăsit, din partea unor „jurați” nenumiți de nimeni și de neînțeles și am oftat neputincios. Nu, cel plecat nu a comis păcate politice, ba dimpotrivă, dar după unii confrați, care nu văd întregul din pricina unei gâze care le bâzâie lor pe nas, este … Citește mai mult
Încă din anul anterior se alocau 10.500.000 de lei pentru asfaltarea străzii General Florescu. La licitațiile organizate în 30 octombrie, 10 și 25 noiembrie 1943, 3 ianuarie și 19 februarie 1944 nu s-a prezentat nici un ofertant, datorită prețurilor care crescuseră foarte mult făcând imposibilă acoperirea costurilor lucrării, cu suma alocată inițial. Așa se face … Citește mai mult
Cei mai mari criminali ai lumii nu sunt nici cizmarii, nici pictorii, nici zidarii, nici profesorii sau medicii! Dacă s-ar face o statistică a celor mai mari criminali din istorie, căutând să se vadă ce meserie ar fi „predispusă” la crimă mai mult, atunci cu siguranță aceasta ar acorda „premiul cel mare” politicienilor! Mai mult, … Citește mai mult
Erika nu mergea niciodată la biserică. Încetase să mai facă asta încă de când trăia Friedrich. Pentru ea, un loc în care slujea un astfel de om, nu era un loc sfânt decât cu numele. Murmură o rugăciune către sfântul a cărui zi o prăznuiau și își văzu de ale sale. Poate dacă ar … Citește mai mult
„Avdiivka este probabil doar începutul, începutul unei noi campanii. Și cred că trebuie să ne pregătim pentru ceva amplu” (comandantul Brigăzii 3 Asalt „Azov”). După căderea orașului, începând cu data de 21 februarie, rușii au continuat asaltul către vest pe 3 axe paralele: către Stepove și Beridici (axa nordică); către Lastocikine și Orlivka … Citește mai mult
Gura nu se lasă de nimic astupată. Nici de pumnu-ncleștat, nici de straturi cu flori. Mai umblă prin sîngele meu o mașină blindată, și pe șira spinării, cîteodată, fiori. Mă mai joacă la cărți și la zaruri farsorii, ca pe vremea lui Vodă Șeptică; Cineva îmi strecoară în aerul clar crematorii, ori să știe ar … Citește mai mult
Am rămas blocat pentru o vreme după ce am aflat de plecarea dintre noi a lui Radu Părpăuță. Nu știu dacă am fost prieteni, nu am apucat să bem berile promise reciproc, nu am intrat la mari intimități, nu am divagat decît puțin prin și despre scrierile noastre… Totuși, am fost apropiați. Acum mai … Citește mai mult
În cazul unui democrat, adică pentru cineva care chiar a apucat să se bucure de drepturile și libertățile unui aranjament de putere de factură democratică, funcționează o credință: chiar dacă un atare aranjament este unul imperfect, acesta este, fără îndoială, preferabil unuia care ar fi unul de factură nedemocratică. Problema este că, în tot … Citește mai mult
Privirea – stările ei definitive… Prietenul meu, artistul Ion Roiban, pregătește o expoziție nouă, una nu neapărat retrospectivă cât introspectivă, iar acest text se vrea a fi un fel de avanpremieră, un gest de încurajare a lui și a stărilor lui de a(-și) (ex)pune pe simeze ce a „adunat” în lucrările sale în toți … Citește mai mult
Astăzi m-am plimbat fără scop, încolo și-ncoace. S-ar spune c-am cutreierat spațiul, că l-am măsurat, văzând aceleași forme, prototipuri, particule materiale seriale, ca mereu când ieși în afara ta. Așa a fost, dar foarte puțin, altfel m-aș fi plictisit. Am scăpat de acest păcat gândindu-mă la „Maestrul și Margareta”, pe care tocmai îl terminasem de … Citește mai mult