Cultura

Anais și Yann.    În toamna aceea Anais împlinise 23 de ani. O fată ușuratică și frumoasă. Studentă la arhitectură. Visul ei era să construiască o vilă uriașă din sticlă, pe malul Mediteranei. Pe la începutul verii începuse o relație cu un băiat la fel de ușuratic ca ea, pe nume Yann. Un tip care … Citește mai mult

De curând, m-am întors dintr-o călătorie minunată, care m-a transpus într-o lume de basm, dar care m-a făcut să compar, inevitabil, locurile natale cu ceea ce fac și păstrează alții, de la arhitectură, bucătărie, meșteșuguri, până la cele mai variate tradiții. Având grijă să rămână ei înșiși și să ducă mai departe ceea ce au … Citește mai mult

Sunt o norocoasă, am trăit Crăciunul în trei țări și culturi diferite. Nu en passant, ci cu intensitatea copilului care aștepta să se coacă bananele pe șifonier, în hârtie de ziar, a tinerei care învăța să prepare o Christmas dinner și apoi, pe la vreo 30 de ani, a latinei care își face un cuib … Citește mai mult

Femeia şi copacul (III)   Femeia nu avea prea mulţi prieteni, fiindcă prietenia nu poate fi o legătură oarecare, o întâlnire la o cafea, o bârfă mică, o discuţie în parc despre politică, mâncare, haine, salarii etc. Stătea ca de obicei la fereastră şi privea spre copacul ce se dovedise cel mai fidel ascultător al … Citește mai mult

Încropirea amestec niciodată topit în căldura alungită de soare acoperitoare a lumii și al fiecărui gest petrecut în lava moale a așezărilor ei. această liniște încercuită de amorțeală, de lăsare în stările ei, de cădere, de teamă lumea se descoperă și atingerea ei frige. adulmecări ale mâinii lungită cu firavele degete trimit mai departe aceleași … Citește mai mult

Este vorba mai întâi de cuvântul dat. Ce spunem, cu onestitatea și simțul de inițiativă, îi creează o așteptare sau credință și încredere normală, celui din fața ta. Poate, fără să îți treacă prin gând, încrederea lui creează o legătură insesizabilă cu el cel dintâi. Dintr-un alt aspect, se mai spune și că e „de … Citește mai mult

Și a fost o sărbătoare, și a fost de vis, și a fost și să tot fie, un alt capitol dintr-o carte care se scrie. Zile și chipuri senine, o trecere prin caruselul timpului, Eu, sărutul uitat pe buzele unui înger cu chip de femeie, Ea, autograful de pe o filă a unui moment îndepărtat, … Citește mai mult

Drumuri și popasuri (IV) – Florența, Atena Italiei… În primăvara anului 1911, însoţind grupul de excursionişti coordonat de profesorul dr. Iosif Blaga de la liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, autorul ardelean Romulus Cioflec parcurgea o experienţă care îi va marca destinul de scriitor. Notarea impresiilor de călătorie, convertite în literatura memorialistică, devine o componentă importantă … Citește mai mult

El face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței, ci … Citește mai mult

În viețile oamenilor se ajunge la etape în care simt nevoia de a fi la adăpost de boală, incertitudine, violență, amenințare ori pierderi. Atunci am vrea să știm că, ceea ce este pentru noi o amenințare, pe care prin forțe proprii nu o putem anihila, are și o alternativă liniștitoare, un adăpost. Sunt zile în … Citește mai mult

Un evreu rus depune actele să emigreze în Israel. E chemat la cadre ca să explice motivul: Am acolo un frate orb și nu are cine să-l îngrijească. Atunci scrie-i să vină aici, țara noastră o să aiba grijă de el. Tovarășe comisar, nu m-ați înțeles, fratele meu e orb, nu nebun!   Un fel … Citește mai mult

De câțiva ani mă simt în România ca într-o casă veche, cu arhitectură minunată, dar lăsată în paragină. O senzație stranie, de binecuvântare și nemulțumire… Tristețea  care mă cuprinde când mă uit la pereții scorojiți ai „casei” mele se transformă într-un discret și suportabil zumzet, acoperit în fiecare zi de bucuria de a mă afla între … Citește mai mult

Încheie-mi nasturii la haina de zăpadă, mi-e frig în frigul tău lăptos și-i vânt sub țigla spartă la mansardă, dezbracă-mi sufletul și-mbracă-mi-l pe dos…   și-i vuiet pe muncel zăludă iarnă, sacâz în corzi de chiciură bătrân violoncel, arcuș strident cu plâns de spiriduși pitiți prin iarbă…   ce zmeu se zbate-n tine menestrel și-n … Citește mai mult

Mă îngrozește cât de puține lucruri știu și, deși mă străduiesc să nu-mi las creierul să se învârtă-n gol, îmi e dificil să țin pasul cu toate lucrurile pe care-mi dau zilnic seama că nu le știu. Am noroc totuși că există în jurul meu o categorie de oameni de la care mai aflu și … Citește mai mult

În scopul îmbunătățirii chipului orașului, Primăria aproba în luna ianuarie, angajarea unui ajutor de grădinar (remunerat cu suma de 250 de lei pe zi), precum și procurarea a trei răsadnițe calde (acoperite cu geamuri), a 300 de ghivece de diferite mărimi, 200 de grame de semințe de garoafe „Chaband”, 200 de bucăți de tuberculi de … Citește mai mult

O interesantă anchetă a jurnaliștilor de la Washington Post, care a implicat intervievarea a peste 30 de înalți oficiali și militari americani și europeni, aduce informații noi în chestiunea planificării și desfășurării primei faze a contraofensivei ucrainene. Planul contraofensivei din anul 2023 a prins contur în toamna anului anterior, după marile succese obținute de armata … Citește mai mult

Timișoarei, cu, mereu, prea săracă recunoștință. Martirii nu au vrut decît, să fie pur și simplu oamenii normali. Un guler alb să poarte, nu funia la gît, și-n rest, în suflet să sădească portocali. Ursirile la nașteri n-au văzut, pe cerul lor, nici sîngele, nici spinii, și după cît ne este cunoscut, în fașă, martirii … Citește mai mult

Are Gabriel Liiceanu o carte care se numește Dragul meu turnător. Spune el în cartea asta: „Mie mi se pare ca nimeni dintre cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusa pe masa de disecție a Securității n-ar trebui sa tacă. Fiecare bucățica din aceasta experiența satanica, oricât de măruntă ar fi ea, ar trebui … Citește mai mult

Literatura străzii   Mergeam pe stradă şi trăiam acolo literatura propriei mele vieţi…(Gheorghe Crăciun) Scriu aceste rânduri chiar aici, pe stradă. Hai să zicem, să credem că scriu în timp ce merg pe stradă. Cândva a spune, a scrie, a recunoaşte asemenea lucruri (stări) era o dovadă de proastă creştere, tot aşa cum cei care … Citește mai mult

Titlul a fost inspirat de-o cimilitură care circula pe vremea „odiosului”. Aceasta sintetiza o situație extrem de comună acelor vremuri: la mijloc fiind vorba despre ceea ce, de fapt, toată lumea știa, dar nimeni nu îndrăznea să-i spună, cu adevărat, pe nume. „Adevăru-i că nu se prea muncește, iar realitatea fiind că se cam fură„, … Citește mai mult

Dintr-o carte de medicină, despre tipuri de nevroze. Oare există ceva asemănări, fie și micuțe, dar rezistente, cu personaje ale lumii literare, dar și cu personaje literare ca alter ego-uri ale autorilor? – boala psihică are o structură duală: una considerată negativă ( destructurarea conștiinței), alta pozitivă (delir, halucinație afirmativă); – nu există somn fără … Citește mai mult

1.Poezie de decembrie…   Moartea nu doare…   să ții o mînă frumoasă care nu este aici, e departe… viața, frumusețea și dragostea au nevoie de durere ca de un ingredient de susținere și coeziune – o viață lungă nu se poate lipsi de durere, nici o veche dragostea, iar tufișul de flori galbene, poate … Citește mai mult

O introducere amară…    Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult

Jacqueline    Lumina unei zile de luni Ploaie de octombrie cu oameni colorați și un Paris care îi privește cu atenție. În Cafenea sunt mai mulți clienți decât de obicei. Edi, la masa lui de la fereastră, scrutează ca de obicei cu atenție trecătorii. Și-a încălțat azi pentru prima dată ghetele moi din piele întoarsă … Citește mai mult

1.Omid și Omida   Dacă românii au avut-o pe Mama Omida, britanicii îl au pe Omid Scobie. Omida a știut de la început cine este – Maria Motoi, ghicitoare, vrăjitoare și prezicătoare din familie de romi argintari. De serviciile ei s-ar fi bucurat, printre alții, Doina Badea, Ion Popescu Gopo și faimosul avocat Guță Vernescu. … Citește mai mult

Ei, bine, până şi graţiosul fluture „îşi poartă”, vorba mizantropului Arghezi, „viermele între aripi”, – ca pe reminiscenţa, dacă vreţi, a unui urât păcat originar! Revenind la fluturii mirifici, adaug că, oricât de „ireali” (şi de străini de lumea noastră), o asemuire între ei, între bizara lor metamorfoză şi regnul nostru, nu-i cu neputinţă. Ne … Citește mai mult

vom trece de Marte dar nu imediat, de Șerban Mihalache, Casa de Editură Max Blecher Propuse de gânduri, trăite și consumate de corp, fiecare dintre cunoscutele sau neștiutele încă sensibilități au nevoie și își caută cuvintele care să le dea consistențele necesare și care să le mute, să le transporte în corp, să le asigure … Citește mai mult

   Conflictul dintre generații e un fenomen cu care, probabil, toți oamenii s-au confruntat la un moment dat, indiferent de timpul în care au trăit. Totuși, aleg să analizez aici un caz mai aparte, relevant prin contrastul destul de reliefat dintre cele două părți, și anume dintre generațiile trăite în comunism și cele din anii … Citește mai mult

În spaniolă ,,hogar’’ înseamnă ,,acasă’’. Mai mult decât ,,mi casa’’, un hogar definește acea calitate a apartenenței, a rădăcinilor într-o țară care te-a adoptat și în care ți-ai creat o nouă matcă. Cum experiența îl învață și îl formează pe om, i-am văzut pe copiii noștri crescând și în Marea Britanie și în Spania. Kati a … Citește mai mult