Este ceva ce, din tot ce e în lume și tot ce nu mai e, la un moment dat, să nu poată trece pentru noi și să putem să nu lăsăm să treacă? Viața noastră e timp și timpul o desenează sau modelează și-i dă ceea ce constituie structura și substratul ei. Viața se află … Citește mai mult
Un capitol din istoria culinară românească Doamnelor şi domnilor ne este dat să parcurgem împreună un capitol din istoria culinară românească şi în acest sens am ales un fragment din romanul neterminat al lui Mihail Kogălniceanu, pe care autorul l-a intitulat Tainele inimei. Unul dintre personajele romanului se dovedeşte a fi un aprig … Citește mai mult
Cuvinte dintr-un vis uitat fragment O simțea atât de aproape iar ea chiar se apropia. O visase imediat ce ea i-a însuflețit gândurile cu vocea și mai târziu cu imagini ale ei delicate, și mai departe cu invitația ei de a se privi amândoi, de a se vedea împreună și de a simți lumina și … Citește mai mult
Într-o verde primăvară iubesc cuvântul peniței și mă găsesc filozofând despre fericirea Lui, a Eului. Răspund prezent verdelui crud al anotimpului renașterii, culoare prin cuvânt, prin recunoștința față de metafora timpului trăit în vâltoarea vieții. Deschid nasturele zorilor să pot săruta roua dimineții, îi este sete dorului, buzele sunt uscate de nerăbdarea îmbrățișării, brațele … Citește mai mult
Iuiu și 37 stăteau pe covor, una lângă cealaltă, privind cărțile de joc – două seturi de cărți – unul cu simbolurile anotimpurilor, regula cerea să fie ghicit anotimpul – altul cu scene din povești celebre, trebuind să numești povestea. Înțelegerea fusese: încă un joc înainte de odihna de după-amiază. În surdină, muzică de pian, … Citește mai mult
Așa începea Lucian Blaga Biografia sa… Și eu, ca și alți oameni, toți, de fapt n-am cerut să mă nasc. M-am trezit în lumină, între culori și cuvinte iubitoare, într-un sat din Almăj. Am descoperit cu mirare, și de multe ori cu teamă, ce e în jur, ce e mai departe și mi-am … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Am un strat de ghiocei. Acum au apărut viorelele. Într-un an m-am certat … Citește mai mult
Doi pe față, doi pe dos… Câte împletituri frumoase, ba chiar artistice, am scos dintr-un fir şi două andrele în timpurile acelea în care regele Minos mă aruncase pe mine, ca şi pe alte legendare făpturi, în umbroasele şi întortocheatele labirinturi ale greului Sine… Recent, mai acomodată cu purgatoriul terestru, m-am gândit că … Citește mai mult
România are nevoie de vindecare. Este bolnavă, evident. În primul rând moral… Ca întotdeauna, lângă orice organism bolnav dau năvală vracii mincinoși. Se ridică în fiecare zi, de zeci de ani, un cor de critici la adresa muzicii, a industriei, a moralității, a învățământului, a sportului românesc, etc. etc. Bolile noastre sunt subliniate … Citește mai mult
La 27 iulie 1945, primarul orașului – Ion P. Rădulescu – aproba, prin decizia 4499, Regulamentul privind organizarea celor cinci cimitire publice din oraș: cimitirul central și cimitirul catolic, situate pe șoseaua Târgoviște-Găești, Simuleasa situat la capătul străzii Eternității, Suseni, de la capătul străzii Tudorică Popescu, Evreiesc, de pe șoseaua Târgoviște-Câmpulung. Locurile de înmormântare … Citește mai mult
Salazar rămase pe gânduri câteva minute. Îi era din ce în ce mai greu să selecteze din mormanul de informații pe cele mai potrivite. În cele din urmă găsi ceva bun pentru întrebarea psihologului: — Când am lucrat ca medic, era o femeie la colțul străzii care vindea pâine și care se întreba … Citește mai mult
Așa cum intuiseră serviciile de informații ucrainene și occidentale, în noaptea de 9 spre 10 mai 2024 forțele armate ruse au deschis un nou front, în regiunea Harkov, în nordul Ucrainei. Nevoite să se retragă în toamna anului 2022 din împrejurimile marelui oraș ca urmare a puternicei contraofensive ucrainene, forțele ruse se redispuseră pe … Citește mai mult
poeţilor generaţiei mele Este al timpului ce dezvăluie cursul zilelor, nopţilor, ajuns la vărsare, unde tu stai pe o scară de apă aşteptînd să vină ultima glaciaţiune… Se schimbă coaja şi lemnul, înţelesul ori felul privirii şi tot ce-n afară e primenire, cerc după cerc adăugat patimei aceleiaşi creşteri, nu-s decît vene îngroşate la tine … Citește mai mult
Călătoriile libertății Din când în când trompeta îngerului Scoate sunete de fanfară. Din când în când ne așezăm la masă Ciocnim ouă roșii sau pahare de vin, conversăm. Din când în când dansăm în semiîntuneric cu femei Proaspăt spălate și mereu stânjenite, din când în când Ieșim în spatele casei, la munte, din când … Citește mai mult
cineva seamănă cu tine de departe de aproape seamănă cu altcineva și tu și cineva și altcineva m-ați iubit oare de ce m-ați iubit unde eram cînd m-ați iubit ce s-a întîmplat cu timpul de la cineva la altcineva la tine am uitat ce bine ar fi dacă aș rămîne la o vîrstă chiar dacă … Citește mai mult
Cei dispuși să consume niscai timp, gândindu-se la evenimente din trecut, nu au cum să nu bage de seamă că, de regulă, nenorocirile care se abat pe capul oamenilor au un caracter imprevizibil. Urmează, altfel spus, căi neștiute. Adică, în afara capacității omului de a le bănui pe de-a întregul cursul. De cele mai … Citește mai mult
Îmi apune soarele mai târziu azi, încurcându-mi perspectiva și ordonând dealurile după nuanțe; de la deschis la închis. În mod bizar, ce e mai aproape de mine, e mai întunecos și neclar, iar ce se îndepărtează, e mai senin: tot mai deschis și mai deschis, până se pierde într-un soi de ceață în care sar … Citește mai mult
Poezie de primăvară… Cei vechi… …chiar se pricepeau să moară, iată Socrate, iată Platon, iată Seneca și iată-i pe toți ceilalți, înțelepti sau numai oameni simpli din lumea veche și atît de amestecată… în agonie, arzînd de febră, Platon asculta muzica de flaut interpretată de sclava sa din Tracia, nu, nu știa bine ritmul … Citește mai mult
COLECȚIA DE CULTURĂ DIN „GAZETA DÂMBOVIȚEI” MERGE MAI DEPARTE VINERI, 17 mai 2024, la Teatrul „Tony BULANDRA”, în Sala Hugo WOLFF (etajul unu), de la ora 17, are loc o LANSARE DE CĂRȚI ÎN… FAMILIE Cu discursuri scurte, cu muzică bună, cu actori și cu prieteni… Încă două cărți în deja … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
În Persona, pe măsură ce narațiunea se ambiguizează sau e întreruptă de stângăciile imaginației, chipul se desfigurează și limbajul dezintegrant îl predispune pe Bergman la o comparație cu En attendant Godot, piesa lui S. Beckett. Într-un jurnal imaginar al Elisabetei, Bergman scrie: „Un lucru e cert, ea refuză să vorbească. De fapt, ea nu … Citește mai mult
Când este o zi frumoasă? Când o zi este frumoasă? Lumea e o zi frumoasă! Un drum lung… Mai mult înalt! Purici. De unde iei o zi frumoasă? De afară. Nu se știe De unde sare iepurele! Sau din frumos? Doar n-o sări Din gura mea… Nu, iepurele sare Din … Citește mai mult
Oranjeria, de Alexandra Niculescu, Editura Pentru Artă Și Literatură Libertatea împreună cu experiențele ei este întotdeauna însoțită, nu este niciodată singură și nu se poate altfel expune decât împrejmuită de fiecare dintre întâmplările, senzațiile, intensitățile și trăirile care se desfășoară în călătoriile (cu)prinse în poveștile ei. Fiecare pas făcut în această țesătură acaparatoare a … Citește mai mult
Antoine în septembrie Eșarfa aurie Dulcea otravă a vanității – cum o descrie Zafon în deschidere la Jocul îngerului – îl făcea pe tânărul Antoine să aibă un chef nebun să dea de băut la tot cartierul. În sfârșit îi apăruse povestirea într-o revistă! E drept că era vorba de o revistă de … Citește mai mult
În numele Tatălui, și al Fiului nimeni nu știe în ce an s-a născut dumnezeu câțiva își amintesc în ce an a murit fiul său în rest toți sunt fericiți ca lemnul crucii lui barabbas nimeni nu va afla în ce an a murit tatăl înălțându-se din mormânt … Citește mai mult
Aparent, fără legătură, astăzi m-am gândit la Hermes, zeul mesager și patron al hermeneuticii. Printre intelectuali, cred că Hermes a fost cel mai răsfățat zeu al patrimoniului grec. Chiar și în perioada clasică a avut rol însemnat, după ce Platon l-a psihanalizat pornind de la rolul lui de însoțitor al morților, ajungând apoi la atributele … Citește mai mult
În ultimele zile am citit mai multe știri care ilustrau situația cel puțin îngrijorătoare, frizând absurdul, din instituțiile de învățământ americane. Depășind cu mult atribuțiile actului de predare a cursurilor din programă, mediul educațional a devenit, mai degrabă, un mediu de desfășurare a unui activism agresiv, în care exprimarea este redusă la tăcere dacă … Citește mai mult
Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…” Serge Gainsbourg a fost … Citește mai mult
Dulce, amar, acru şi sărat „Gustul este imposibil de definit… Oricine încearcă, eşuează… Aşadar, ce este gustul? Ce este acest lucru straniu, care, după cum am văzut, există dincolo de moralitate, raţiune, etichetă, progres, adevăr, realitate, ruşine, conştiinţă, care se împacă cu sălbăticia, permite bestialitatea, acceptă sodomia şi, având toate puterile pentru a fi … Citește mai mult
În oglindă Privirea spre mine este un cod desprins dintr-o conduită, dintr-o serie niciodată încheiată de pași care propun, care mai departe impun unele anumite tatonări ale chipului de mintea care vrea să îl vadă mai bine, să îl spună și să îi impună asemenea așezare, această nesfârșită cădere împreună cu fiecare dintre alăturările … Citește mai mult