Cu siguranță fiecare dintre noi s-a întâlnit, la un moment dat, cu un exemplar al acestei ciudate specii, care, oricum ar fi, numai pe cale de dispariție nu este. De altfel, nu doar că nu dispare cu una, cu două, ci și apare și se înmulțește cu rapiditate, în funcție de cât de prielnic … Citește mai mult
Am avut un hogar (mai mult decât o casă, un loc în care te simți ,,acasă’’) în Ronda, Spania, timp de 20 de ani. La început, un apartament mare, în centrul orașului, pe artera principală Calle Virgen de la Paz, vis-a-vis de Parcul Alameda, care mărginea faimosul Defileu, El Tajo, cu o adâncime de 100 … Citește mai mult
Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…” Serge Gainsbourg a fost un … Citește mai mult
Dezghețul de la Sinaia Zi de martie a anului 1990. La Sinaia streșinile începuseră să lăcrimeze. La fel și Patriarhul, nostalgic, cu privirile strecurate pe după perdele, vechi obicei duhovnicesc. Se lăsase împachetat și expediat grabnic în exil la chinovia Marelui Spătar Mihai Cantacuzino în zi de gerar leat nou 1990, odată cu agitația … Citește mai mult
Curiozități… gastronomice (3) „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi … Citește mai mult
Scrisoare doar scrisă (III) cât timp poți să lași un gând să adune în el o tristețe sau să își aducă în apropiere atâta absență. cât timp să îngăduie timpul citindu-l așa apropierea îmbracă astfel siluete cu adăugările toate uitate în adâncimile desfăcute și mișcate de tot ce s-a mai putut așeza în acest … Citește mai mult
Există un timp care să păstreze sau să conțină în el ceea ce nu mai este în mod actual în lume? Prin lume înțelegem proiecția de către noi asupra realității exterioare, prin capacitățile noastre interioare, care ne structurează ca ființe umane. Este diferența dintre o „realitate în sine” și ceea ce numim „lumea exterioară”. … Citește mai mult
În ropot de aplauze, iubirea câștigă trofeul libertății Eului din Eu. Zâmbesc soarelui care-mi inundă chipul, mă înveselește cu o rază de soare și-mi acoperă fruntea cu lumina Lui. Sfântă binecuvântare! Soare și iubire, o nouă zi dăruită de Divinitate, trăită de Eul boem, undeva în lumea Lui, o lume a cuvântului într-un Colț … Citește mai mult
Komorebi O foaie albă are o ființă a sa… Respiră… Lumina… Înflorind pe bolțile cuvântului, apleacă primăveri… În grădina suspendată, luminile aleg sufletul unui poem. O pasăre strânge în ochiul perlat neclintirea. Templul zborului… Nu l-au construit zbaterile. Desprinderea, cu desfrunziri subțiri… Umblu înaintea lui, dar mă conține – este înaintea mea, se estompează … Citește mai mult
Și cine înțelege bine? Cine e mai puternic? Cine trebuie să decidă și pentru cine? Cine dă mai mult? Cine iubește sau urăște mai mult? Cine este mai calm? Cine este mai atent? Cine face mai bine? Cine reușește primul? Cine este mai iubit? Cine ajută mai mult? Cine este cel mai curajos? Cine … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Firul roșu Pe vremea când eram tânăr și dădeam cu căciula-n câini, făcea … Citește mai mult
Se apropie vremea alegerilor, iar ni se promit cele mai frumoase lucruri, iar nu se vor adeveri nici măcar jumătate dintre cele promise. Din păcate, ne-am obișnuit cu toate acestea și cei mai mulți dintre noi, de lehamite, alegem cea mai proastă soluție – nu mai ieșim la vot. Așa că viitorul va fi … Citește mai mult
Mi-am luat rochia albă de bumbac, cea lungă până de glezne, cu flori galbene de crin care o împodobesc de la talie în jos, rochia care se așază pe nesimțite cu bretele subțiri pe umerii mei goi, lăsând pieptul dezgolit. În zilele cu soare, când vântul trece subtil prin materialul subțire, rochia albă cu crini … Citește mai mult
Referitor la salariile plătite de Primăria Târgoviştei, la început de veac XX, îl găsim pe liste pe comandantul pompierilor, o funcţie care fusese trecută la Ministerul de Război în anii primului război mondial şi pe care, din 1921 până în 1925 o ocupa Gheorghe Bădău. Inspector al proprietăţilor Primăriei, responsabil cu supravegherea întregului domeniu al acesteia era, începând cu … Citește mai mult
Cred că fiecare scriitor ajunge la un moment dat să se întrebe cum se simt personajele lui. Mie mi se întâmplă uneori, mai ales atunci când mă uit pe lista cu idei. Recunosc, îmi place să le chinui, dar cumva le știu finalul dinainte. Unele scapă, altele nu… Când fac recensământul, descopăr ori că am … Citește mai mult
La sfârșitul lunii februarie capul de afiș a fost ținut de declarațiile președintelui francez Emanuel Macron. Ferm și incisiv, liderul singurei puteri nucleare din Europa continentală (cu excepția Rusiei), a declarat în data de 26 februarie 2024, la finalul Conferinței de ajutor pentru Ucraina, că nu a existat „niciun acord în această seară pentru … Citește mai mult
„Înapoi la Mill” ar fi titlul acestui artiol. Pastișare a lui Zurück zu Kant, celebra formulă a lui Hermann Cohen, un mare neo-kantian. În secolul al XX-lea s-a recurs la această „întoarcere” la Kant, în sensul că trebuia reluată metoda kantiană de analiză, precum și revenirea la ideile acestuia. Fără o revenire, fără … Citește mai mult
mai înainte de a o lua la sănătoasa, peisajul se lăsa cu uşurinţă descris printre treceri la nivel, stîlpi de treioptzeci şi coline. el însuşi scria manuscrise lipite în grabă pe ferestrele cursei cu navetişti somnambuli şi marfare. în anul acela, regele şepticului, şeptelului era gol în palatul cu cleşti, de cleştar. surdo-muţii făceau gălăgie … Citește mai mult
(În)semne Există în viața fiecăruia dintre noi un gând însoțitor sau măcar cineva care l-a scris pe care mai departe l-am adoptat și l-am folosit de fiecare dată când a fost nevoie pentru a ne așeza cât mai bine în lume, în cuvintele sau în (neo)rânduielile ei, în fiecare dintre momentele vieții propice tălmăcirii … Citește mai mult
Starea aia. Între trezie și somn. Sau vis? Rămîne ceva neterminat în urmă dar și nedeslușit. Ciudat, primul gînd este cum e afară, de parcă de asta ar depinde neștiuta ta zi. Următoarea zi. Te dai jos din pat, cu grijă, nu mai ai vigoarea de altădată, cauți papucii pipăind, dar nu-i nevoie, îți intră … Citește mai mult
Indiferent de cum ar arăta o democrație – cât de consolidată, ori la început de drum ar fi fiind- o trăsătură este, în genere, caracteristică tuturor aranjamentelor de putere de o atare factură: periodic, cetățenii au dreptul să-și aleagă reprezentanții care să-i conducă. Ceea ce înseamnă, totodată, și posibilitatea de a-i da jos pe … Citește mai mult
Poezie de primăvară… Podul de Piatră hălăduiesc prin catedrala de cuvinte, domnul să-l binecuvînteze, să-i dea sănătate lui mario vargas llosa – ochii văd casa verde, dar aceasta era ruină încă din copilărie și a căzut cu totul la marele cutremur, îi văd cărămizile roșii sub lepra tencuielii și sub cămeșoiul de plante … Citește mai mult
Câteva gânduri referitoare la proza lui Nicolae Breban (continuare) TEMĂ, INFLUENȚE, TERMENI Tema urmărită în romanele sale – mai ales „Bunavestire”, „Drumul la zid”, „Îngerul de gips” – nu este alta decât încercarea de depășire a zidului obișnuințelor, a banalității încarnate de personajul central, către o altă formă de existență superioară, liberă, printr-un … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Alegreta Educația prin joacă îmblânzește și împacă! Din burtică se-aud ceasuri, inimioara bate strasuri, ceasul stă la ora mesei, așteptând semnul alesei, este jocul tactic și cel mai simpatic… Iubirea se învață dis-de-dimineață, prânzul mic destule știe, leagă strâns prietenie, prânzul mare și alege, orice dumicat – un rege! Siesta, nu-i înâmplare, soarbe … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult
Zvonuri despre sfârșitul lumii. București, 1944-1953, de Stelian Tănase, Editura CORINT Istoria ne propune înțelegeri și apropieri de faptele și de întâmplările așezate în cronologiile ei, în fireștile și nefireștile parcurgeri ale lor de contemporani și de cei care le urmează, care le citesc adăugându-le noi interpretări și lăsând întotdeauna uși deschise pentru amplificări, … Citește mai mult
Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un … Citește mai mult
Marjorie Dupont întâlnindu-l pe Alain în gara Saint-Lazare Precum cașmirul era Marjorie. Precum mătasea. Avea acea mângâiere pe care țesăturile fine o dau pielii, înfiorând omul care le poartă. Elegantă în orice s-ar fi îmbrăcat. Un anume rafinament floral, de parfum pudrat. Marjorie aducea aminte ea însăși de o floare. Ochi de violete, … Citește mai mult
Complicități lirice Ioana Zlotescu a tradus pentru Clara Janes una din poeziile mele (Ceilalți) din volumul Mic tratat de glorie (1973, Editura Cartea Românească). În toamna anului trecut, am primit de la Madrid un cadou superb – volumul de poeme al Clarei Janés Miniaturas, publicat într-o ediție artizanală la Del Centro Editores în colecția … Citește mai mult
