…au fost odată ca niciodată și mai trăiesc și astăzi. Uneori, pot trăi liniștiți, până la adânci bătrâneți. Demult, se citea mult, de plăcere sau pentru profesia din fiecare. Cărți de cumpărat, pentru aerul aristocratic al librăriilor. Cărți de luat pe fișă, cu aer de zenit, de la secțiile bibliotecilor naționale, universitare sau … Citește mai mult
În mod normal, omul de rând ar trebui să iubească democrația. Ceea ce, în anumite situații, nu se întâmplă. Altfel spus, respinge, uneori, un aranjament social care îi atribuie un loc la masa puterii. Chiar dacă, spre deosebire de democrația din orașele-stat ale vechii Elade, unde cetățenii își exprimau, în mod nemijlocit poziția față de … Citește mai mult
Atingerea lumii „Cititorule, mi se pare cinstit să-ți spun ce te așteaptă. Pregătește-te să te confrunți cu o lume de frânturi. Încearcă să-ți închipui că am fost cândva scafandru și că am descoperit Atlantida într-un fund de mare de unde m-am întors uitând ce am văzut. Tot ce pot să-ți arăt este noroiul de … Citește mai mult
Buclele aurii îi cădeau în valuri grele pe umeri, pe piept, până la talia subțire, încinsă cu o curea de piele. Stătea pe o bancă din grădina interioară, de unde vedea soarele doar pe acoperiș; și nu stătea dreaptă, ca o femeie, stătea trântită, ca un bărbat obosit după o zi istovitoare de arat … Citește mai mult
„ieși afară, ieși afară…” își spuse iepurele adânc ascuns în culcușul său din pământ „ieși să vezi soarele, să alergi liber prin păduri, să simți mirosul florilor ce își deschid petalele de martie, să pășești pe frunzele arămii de octombrie, să te pierzi prin cazematele de zăpadă de ianuarie, să admiri dansul fluturilor de iunie” … Citește mai mult
1.Poezie de octombrie A apărut „Nu există un loc unde să fugi” Tocmai a plecat la tipar cel mai recent volum al meu de poezii – Nu există un loc unde să fugi (Editura Junimea, Iași, 2024). Mă însoțesc cu recomandările lor doi tineri poeți și critici literari mai tineri, la care țin … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 13. . * Am spus că fac un lucru anume azi. Am spus. Mai întâi, fac primul pas: mă gândesc să fac. Apoi, îmi voi crea motivația necesară înfăptuirii. În fine, voi ieși și voi merge, fizic. Iată ce complexă e o acțiune. * „Io sunt șofer vechi, am păr alb, … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Nepereche Perechea de noi botine și perechea de sandale, încolțind două patine, râd, sărind pavaj cu dale… Încântate – al lor fel nu provoacă hazul, ca dovlecel și caramel, râd până îngheață iazul… O poveste veche despre legăminte spune că e nepereche mersul înainte. Lanț de munți te sprijină. Din tine … Citește mai mult
Elefantul de hârtie, de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte Timpul în ale cărui alcătuiri poți scrie este acela în care știi că ești mereu prezent, că te poți vedea și citi într-o autobiografie continuă, într-o poveste mereu în căutarea completării cu cât mai mult se poate spune și scrie despre tine, despre mișcări ale … Citește mai mult
am pierdut trenul, microbuzul, tramvaiul și am pierdut metroul de nenumărate ori am pierdut câțiva dinți în copilărie am pierdut oameni care s-au dus prea devreme am pierdut concerte memorabile am pierdut multe slujbe de duminică am pierdut finalurile multor filme pentru că adormeam am pierdut ieșiri în oraș, am pierdut examene am pierdut competiții … Citește mai mult
Livada de meri 2. Grădinile romane, bizantine și otomane ale Istanbulului. Întâlnirea. Bătrânul și-a dorit toată viața o livadă de meri. A tot strâns bani din micul lui salariu de la fabrica Bomonti. Oricare altul în locul lui ar fi renunțat la visul acela care părea tot mai greu de realizat, pe măsură … Citește mai mult
De acum șapte ani… Îmi plac multe dintre sculpturile francezului Etienne. În 2012, „Conversația” a fost donată de Vittorio Perrotta orașului Havana și amplasată în Plaza San Francisco de Asís. Sper că se află tot acolo și după vizita uraganului Irma. Nu de alta, dar lumea are o cumplită nevoie de dialog. … Citește mai mult
Pe-o bancă, într-un scuar, odată, în preajma unei domnişoare mai în floarea vârstei decât mine cu aproape douăzeci de ani, – ea, fără niciun preaviz, m-a întrebat cam ce s-ar întâmpla cu noi dacă ne-am aminti, brusc, tot ce ştim. – Cred că am face, i-am răspuns, explozie. Sau, poate, că nu … Citește mai mult
Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja … Citește mai mult
Altar Coboară-mă de pe piedestal, din înaltul cerului sau din amintirea unui ideal și cuprinde-mă, fără margini de piatră sau reci rătăciri. Lasă purpura să cadă, coroana să se frângă și mâinile să se frământe într-o perpetuă căutare. Nu-ți fie teamă de muchiile sinelui, de explozivele ciocniri, de neînduplecata fire care așteaptă … Citește mai mult
Care este modalitatea relaționării eu-ceilalți? Aceasta e întrebarea… Relaționăm cu ceilalți, suntem prin relație cu ceilalți, în chip esențial. Putem „realiza” întâlnirea cu celălalt? Putem să „ratăm” întâlnirea cu el? Am putea să vrem, în mod intenționat, acest lucru? Sau putem să lipsim dintr-un loc, în general, pentru că nu ne-am aflat în acord … Citește mai mult
Introspecții, melancolie și mereu necesarele intensificări ale căutării Unu: Căutarea, apropierea, introspecția sunt gesturile care treptat, treptat se adaugă firii și felului de a fi ale unui invadator, ale persoanei care privește și prospectează pentru a putea să vadă în adâncimile, prin mișcările și activitățile prinse în ele ale lumii iar din această … Citește mai mult
Toți avem secrete. Mai mari sau mai mici, „schelete în dulap”, spune englezul. Când cineva deschide ușa dulapului, îți imaginezi cum scheletele acelea vor aluneca afară, falangă cu falangă. Secretele, uneori, sunt protejate cu ,,white lies’’, adică minciuni care au scopul de a nu îl șoca pe interlocutor. Îl protejăm. ,,Lasă că e mai bine să nu … Citește mai mult
F r a n c i s J a m m e s * * * Ăstora chiar li-s mari, mari într-aievea, faptele : ăl care,-n pajişti, vitele, cam până pe la şapte, le păzeşte, ăl de toarnă-n doniţe albe laptele, ăl de culege,-n mirişti, spicul ţepos al grâului, ăl de-mpleteşte coşuri pe, reavăn, … Citește mai mult
Prima carte de bucate M-am gândit –vai ce lucru complicat – ca atunci când vorbim despre fiziologia gustului să nu mă rezum la o reţetă pe care dvs. să o încercaţi după ce aţi auzit-o la radio, ci la o istorie în mic a desăvârşirii gastronomice de-a lungul secolelor. Acum totul pare o poveste … Citește mai mult
duet. patru în culoarea ochilor tăi am văzut strălucirea aceea discretă irisul lor era ca un smalț întărit și lucios ca un zgomot electric albastru, tăios unul scris în formule și criptat într-un vis apropierea înseamnă un gest aromatic crud și amar, cu iz analgezic precis m-am ascuns și am încercat să înțeleg frângerile nopții … Citește mai mult
Rama tabloului pictat de destin este din zâmbet și din cuvânt divin. E sărbătoare în suflet de scorpion, nesomn și așteptate, visare și trăiri neîntâmplate, totul e scris Acolo Sus, în destinul divin din neuitare. Cursorul vieții se plimbă pe Calea Luminii, nu se odihnește pe banca indeciziei, El aleargă neîncetat pe culoarul care … Citește mai mult
Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e … Citește mai mult
Într-un colț al orașului, o fetiță a hrănit un pui de pisică. Pe un drum de țară, în aceeași zi, altă fetiță a hrănit un pui de cățel. Ambele animale fuseseră abandonate, ele neavând un comportament sălbatic, ci dimpotrivă, erau obișnuite cu oamenii. Legea interzice abandonul, la fel cum interzice să hrănești animale … Citește mai mult
Am vrea să avem puterea de a înțelege mai mult decât ceea ce vedem atunci când privim chipurile transpuse pe lemn de mâini pricepute și minți inspirate și să regăsim în ceea ce știm întâmplarea biblică ori viața celui sau celei care s-a ostenit pentru Hristos. Am aflat cândva că pictarea unei icoane este … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Pe limba internauților – Tată, cum am apărut eu pe lume? Tata: Fiule, cred … Citește mai mult
În cămăruța întunecată de la subsolul unei case străjuită de castani, bătrânul cânta încet, aproape șoptit, o nouă melodie, ce și-o amintise, parcă venită de undeva din negura timpului. „În fumul de țigară Durerilor găsește tainicul liman, Găsește-o nouă zare Și dorului alean, În fumul de țigară ce se pierde în van.” Ei … Citește mai mult
Se ascute lupta politică. Curg promisiunile. Clovnii își pierd răbdarea cu care și-au construit o imagine pozitiva acceptată în oarecare măsura de către cei creduli. Dacă stăm să îi ascultăm pe cei care se visează președinți, începem să plutim. Toate vor fi bune, laptele și mierea anunțate din patru în patru ani vor curge, … Citește mai mult
Anastasia avea doar 16 ani atunci când s-a mutat în casa domnului Smith. Mama ei, rămasă singură după divorț cu toți cei 5 copii, îi spusese Anastasiei că domnul Smith, unul dintre proprietarii caselor de curățenia cărora se ocupa, îi propusese ca tânăra să locuiască în casa lui din marele oraș pentru a-i oferi … Citește mai mult