Tot ceea ce am să scriu în acest set de tablete despre Leonardo da Vinci se regăsește în cele trei sezoane ale acestui serial și, într-un fel sau altul, mi-au reamintit despre unele cărți pe care le-am citit ori despre unele pe care doar le-am cumpărat, dar zilele acestea mi-au folosit ca baza de documentare. … Citește mai mult
În aceste zile unii oameni sunt atenți la mărturisire și căință. Trecem în mare grabă prin timpul nostru și al altora și presărăm întristări, minciuni sau adevăruri parțiale, dureri mai mari sau mai mici, intenții egoiste sau chiar rele și constatăm că, uneori, ceea ce noi presărăm ne lasă și nouă alții. Și descoperim, … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Martie 2024… Au venit graurii! Cîsâie. șuieră în salcie. Îmi vine să … Citește mai mult
Când eram copilă, alergam precum un mânz zbrehuietic pe valea Sucevei cu alți copii în vacanță la mătușile mele! Ciopleam din lemn de răchită descojită fluire, săgeți și arcuri strânse bine la capete cu fire de cânepă răsucită ori ridicam colibe camuflate de crengi înfrunzite răvășite adesea de vânt. Apoi, priveam cum lăstăreau până-n … Citește mai mult
Există oameni care simt nevoia constantă să vorbească, să murmure, să fredoneze ceva sau chiar să asculte pe cineva în permanență. Aceia sunt oamenii care au atât de multe îngropate în propria minte încât, dacă și-ar deschide ușile minții, s-ar prăbuși totul pe ei și i-ar sfărâma. Muritorii de rând fug în lumea reală … Citește mai mult
La început de secol XX Târgoviştea avea o conducere conservatoare, în frunte cu G. Cair-primar şi Nicu Sassu-viceprimar, secondaţi de consilierii Niţă Petrescu-Cosma, căpitanul N. Negoescu, Grigore Ionescu, V. Em. Kercea (secretarul Primăriei). Căderea guvernului conservator determina dizolvarea Consiliului Comunal, prin Înaltul Decret Regal nr.627 din 19 februarie 1901, în locul lui fiind numită … Citește mai mult
Dintr-o carte viitoare… …anii treceau, iar iubirea se transforma și ea, îmbătrânind, până când a început să miroasă a ploaie mocănească, de toamnă. Furtunile se potoliseră și ele, doar din când în când, un vânt puternic și răzbunător mai spulbera frunzele arămii, căzute pe poteci. Pe atunci, iubirea mirosea a liniște, a tăcere și … Citește mai mult
Eugen Ionescu a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru un articol scris în 1946 în care critica cam tot ce era în România acelor ani: instituții, personalități culturale și politice… În acele vremuri condeiul era o armă. Cum o foloseai, trebuia să te aștepți la consecințe. Așa că a fost condamnat la ani … Citește mai mult
Săptămâna Patimilor, ce preceda Paștele ortodox, a început mai devreme pe frontul din Donețk, unde rușii au realizat cea mai spectaculoasă străpungere a frontului, imprimând o remarcabilă dinamică a ofensivei lor, egalată doar de prima lună a invaziei din 2022. Marele și mult așteptatul ajutor american a găsit armata ucraineană în defensivă, zilnic … Citește mai mult
Haine din licheni și din brusturi îmbrăcasem în atemporalul refugiu; soarele scăpăta, șchiopăta pe deasupra pădurii, pînă cînd fantasma ploii încețoșă privirilor drumul. Prin artere coclite călătoria sîngelui prindea să rupă tăcerea și o stea căzătoare lăsa în țărîna primordială semne înșelătoare de viață. Aici șezum noi și plînsem, aici ne-am cuibărit greaua povară a … Citește mai mult
(Ne)Firescul privirii Imaginea ce ți se formează despre un loc atunci când ajungi acolo întâia dată e o imagine specială. Ea diferă, desigur, uneori mai mult, uneori mai puțin, de tot ce ți-ai imaginat în timp ce veneai spre loc. Dar diferă și de imaginile ulterioare, mai bine zis de imaginea care se acumulează. Chiar … Citește mai mult
Multe dintre ideile care aglomerează spațiul public durează asemeni efemeridelor. Nu ajung să amorseze vreun interes de cunoaștere, ori vreo dezbatere mai acatării. Se sting, din nefericire, fără ca vreo confruntare de idei să le descifreze semnificațiile potențiale. Cum, de pildă, de un asemenea destin a avut parte, ca să vezi, o idee lansată nicidecum … Citește mai mult
o să mă-ntorc doar dimineața când roua de pe tine se coboară iar tu pe piept o să îmi scrii prefața a tot ce-ar fi minune bunăoară prin somnul tău m-oi preumbla cuminte de parcă nu aș fi decât părere și pulpele-ți mă vor cuprinde neadormite în tăcere iar când lumina ne va naște iară … Citește mai mult
O precizare, mai mult pentru mine însumi, pentru o autoclarificare. În martie 1981, cu prezentarea lui Țoiu, debutam literar în România literară cu proza „Un taifas obișnuit”: povestea unui ins revoltat, prins de matahala colectivității care-l îndreaptă fără întoarcere către moarte, poate chiar îl omoară. Un erou tragic. M-am gândit de multe ori la … Citește mai mult
Acest oraș, pe care atâta l-am urât și pe care atâta l-am iubit, continuă să mă surprindă. Spre rușinea mea, habar n-am avut că există în Târgoviște, de ani buni deja, pe lângă Teatrul Tony Bulandra, și Teatrul Odiseu. A cărui sala, amenajată într-unul dintre beciurile Hanului Pitiș și dispunând de doar 32 de … Citește mai mult
Poezie de primăvară… To pagóni/ Pérasma eram semeț și eram mîndru, mai fudul ca un păun, colorat pe dinăuntru, ca un curcubeu pe dinafară – cel dintîi în bătălie, primul la vin, fruntaș la sărutări, la nașterea zilei, în amiaza fierbinte, pînă către seară, dar vremea mi-a șoptit la ureche, mi-a șoptit îndelung, legea e … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Doamna Bovary Flaubert scrie că iubirea trebuie să vină pe neașteptate, cu tunete și fulgere, uragan din cer care se prăbușește peste viață, o schimbă total, smulge voințele precum frunzele și târăște cu el în furtună inima. Mărturisesc, tocmai de aceea, că erau cuvintele pe care le aveam în minte, în seara de primăvară … Citește mai mult
Jean Giono, scriitor francez, cunoscut la noi prin câteva romane, printre care Otava, s-a născut și un timp a locuit la Manosque, unde eu am fost la un festival de literatură. Organizatorii m-au așezat într-o căsuță din inima unei grădini splendide, rămășița unei păduri. Pe casă scria Le Giono. Fusese casa de vacanță a scriitorului, … Citește mai mult
Șovãia-la -la armoarului Un armoar cu museline, pălării, bucle măline… Mai golaș, dar plin de sine. Se crispează-n iz de pâine – scoate game asasine! De la subțiori, trei șine s-au sucit să nu leșine! Saltă strâmb din copertine, pierde visuri și rutine, a uitat briliantine, șarade, vals de cortine… Șade să se mai … Citește mai mult
Tu ești rusul cel bun, de Maria Pilchin, Editura Prut Internațional Poezia impune subtil o întâlnire continuă, un dialog neobosit, o permanentă căutare și rostire despre sine, despre mișcări, gesturi și memorări ale lor în și pe teritoriile lumii care îi (re)cunoaște cuvintele, cuvintele adunate de gânduri și mai departe spuse, scrise, aduse în fiecare … Citește mai mult
În Persona, filmul lui Ingmar Bergman din 1966, necesitatea iluziei nu e transpusă într-o viziune sau vedenie, ci confirmă raportul filmului cu impresia de realitate, i.e. cu o „irealitate reală” care la rândul ei reproduce realitatea impresiei, acea sintagmă ludică pe care teoreticianul Christian Metz[i] (sub influența psihanalizei lacaniene) o folosește în legătură cu … Citește mai mult
Claire Eșarfa roșie-arămie Încercând să nu supere pe nimeni, Joelle îndepărtează pe toată lumea. O găsești zilnic pe Rue de Rivoli cu un aparat de fotografiat într-o mână și cu cealaltă ținându-și bicicleta în echilibru. Poartă mai mereu o pălăriuță urâtă și pleoștită de sub borurile căreia se văd doar pe jumătate doi ochi … Citește mai mult
Hărțuirea morală Gabriel Andreescu publică în Noua revistă de Drepturile Omului (NRDO), nr. 1, 2024 o analiză foarte binevenită consacrată „Cazului Sorin Antohi”. Am avut opinii foarte diferite de cele ale lui Gabriel Andreescu, atunci când a analizat alte cazuri de această natură, cu atât mai mult simt nevoia să recomand textul său de acum. … Citește mai mult
Moartea nu e o „idee clară şi distinctă”, o noţiune bine definită (putând fi, însă, pentru unii, de-a binelea definitivă), – una despre care (să) crezi (câte) ceva. Ea e o experienţă, o trăire. Enunţul „moartea este o trăire” aduce a oximoron; şi chiar şi e o astfel de figură. Cum să împaci, altminteri, aceşti … Citește mai mult
Recent, am avut parte de o experiență artistică de care am fost profund mișcată și care a sădit în mine gânduri despre cât de adânci pot ajunge rădăcinile patimilor și cât de mult pot pune stăpânire pe cugetul și pe faptele noastre. Cea care m-a inspirat să scriu aceste rânduri a fost Năpasta, singura dramă … Citește mai mult
Ce doruri și amintiri trebuie că mă aduc înapoi la orașul unde m-am născut? ,,De ce-om fi făcând voiaje atâtea lungi, de la mii de km depărtare, ca să ne revedem orașul?’’ – se întreba o doamnă cu look european, urcând treptele scării în spirală ale Turnului Chindiei. ,,Avem și în Franța castele și curți … Citește mai mult
Chinezul înțelept Bună dimineaţa poate începe cu o glumă bună chiar dacă ea, gluma, provine din îndepărtata Chină. Ora cinei se apropia iar invitatul sosise călare. Gazda, în faţa curţii pline de raţe şi de pui, zise oarecum jenată: ,,Îmi pare foarte rău, dar nu vă putem cere să rămâneţi cu noi la … Citește mai mult
Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…” Serge Gainsbourg a fost … Citește mai mult
Vizita în memoria lui Mihai care mi-a spus, care mi-a arătat Crucea ca semn dorit, căutat, așteptat, prietenul cel bun și vechi, prietenul acum plecat… ,,…crucea e peste tot: în structura corpului omenesc și în ordinea cardinală a lucrurilor, în desenul oiștii și al plugului, în construcția catargelor, în aripă, scară, sabie și templu. … Citește mai mult
