La granița noastră se desfășoară un război, absurd și nedrept ca orice război. Agresorul, Statul Rus, merită condamnat, sancționat și stopat din acțiunile lui halucinante. Ce poate fi mai tragic și mai fără de rost decât să mori, în secolul XXI, într-un război declanșat de ideile unor dezaxați ajunși la putere? Nu există cuvinte destule … Citește mai mult
La 1 iunie, erau numiți în calitate de ajutor de primar doamna Constanța colonel Badea și domnul Nicolae Bănulescu, ei depunând jurământ la 4 iunie, din 5 iunie împărțindu-și atribuțiile fostului ajutor și secretar de primărie, N. Nicolaescu. Cum în buget nu fuseseră prevăzute cheltuieli cu al doilea post de ajutor, Primăria decidea deschiderea unui … Citește mai mult
Corneliu (Puiu) Jipa este un mare actor, de peste 22 de ani numele lui este legat de istoria plină de împliniri a Teatrului „Tony Bulandra”, din Târgoviștea noastră. În Bacantele, în Ispitirea Sfântului Anton și în atât de multe alte spectacole, Puiu Jipa a fost genial. Nu am alt cuvânt și nu doar pentru că … Citește mai mult
Lângă focul care pâlpâia gata să se stingă, Asdis se ghemui sprijinită de bușteanul înghețat, privind cerul, evitând să se mai uite la Einar, care acum părea că doarme. Focul avea să se stingă în curând, iar ea nu mai avea putere să adune alte vreascuri. Înghiți în sec și continuă să se uite … Citește mai mult
Cu toți ochii ațintiți pe noul front de la Harkov, putem pierde din vedere adevăratul obiectiv teritorial al Rusiei în acest război: ocuparea Donbas-ului. Iar Donbasul nu poate fi complet fără Ceasiv Yar – ultima „fortăreață” de pe dealurile ce domină vasta câmpia rămasă. Încă, sub controlul ucrainean. Bătălia pentru Ceasiv Yar a fost … Citește mai mult
Alviţele ne-mpreunau aleile cu barba. Deveneam ai vacanţei în curs prozeliţii. Nebunul cu fluierul păzea cu sfinţenie iarba, să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiţii. În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori. Tot anul ne împinsese de la spate nevoia. Pe cărţile poştale aplicam de un leu lipitori, şi ne tratam cu … Citește mai mult
Reiau o temă despre care am mai scris. Fabula albinelor este descrisă de Mandeville, în 1705, sub titlul The Grumbling Hive, or Knaves Turn’d Honest. Ideea acestui text extraordinar, care va influența mai târziu pe Adam Smith și întreaga știință economică de după acesta, plus Keynes, este aceea că suma viciilor, a egoismului, hoției, interesului … Citește mai mult
astăzi e timpul de tăcut arborii ploii dorm sub streșini n-am flori să-ți dau și absolut mai calc în străchini papucii îmi miros a lună plină și a cuțit de tăiat frunză pe jos e-o pojghiță păgînă și o bucat` de pîine unsă cu o zacuscă prea bătrînă să fie spusă tai ceapa precum fumul … Citește mai mult
Porțiuni despre lume Am ajuns pe seară, când mai era, pentru puțin numai, un soare lung pe câmp. Îmi aduc aminte acum, când mă gândesc la câmpul acela, sau și atunci îmi aminteam, străbătându-l, o cetate din secolul XV, pe malul râpos al unui fluviu, largă-n măruntaie, dar înaltă și rece în vânt, … Citește mai mult
Recent, s-a anunțat o nouă treaptă evolutivă în privința performanțelor inteligenței artificiale. Vor urma, fără îndoială, și altele. Într-un atare context, o povestioară SF – las cititorilor plăcerea, îndeosebi celor tineri, să descopere autorul – pare să fie obsedant de actuală. Tema schiței, cât se poate de simplă: cică, după conectarea tuturor computerelor de … Citește mai mult
Românul s-a născut deștept. S-a născut cu povara cunoașterii și a înțelegerii fiecărui lucru și am realizat până la anii ăștia, că e o maladie națională. Nu ne putem abține când cineva ne întreabă (sau nu) ce părere avem despre x,y,z, căci noi avem părere despre orice, oricine, oricând: știm de ce a făcut cutărică … Citește mai mult
Poezie de primăvară… Simțurile toată viața am avut simțurile explozive, în alertă, toate, imaginile oscilează între sublim și monstruos, violente, culorile de trecere stau asunse în spatele celor tari, ca și sunetele, parfumurile, gusturile, atingerile epidermice… tija de jad caută grota adumbrită totuna cu atragerea unui obiect cosmic într-o gaură neagră, o atracție irezistibilă … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate … Citește mai mult
Când este o zi frumoasă? Când o zi este frumoasă? Lumea e o zi frumoasă! Un drum lung… Mai mult înalt! Purici. De unde iei o zi frumoasă? De afară. Nu se știe De unde sare iepurele! Sau din frumos? Doar n-o sări Din gura mea… Nu, iepurele sare Din … Citește mai mult
Semiotica amenințării cuprinde o zonă largă de manifestare, fixată într-un timp al probabilității, un viitor pervers și imprecis, căci amestecă valențele unei promisiuni cu funcțiile pedepsei, având în același timp percutanța unei predicții malefice. Cel mai adesea, teama este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, … Citește mai mult
O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă, de Horia Corcheș, Editura POLIROM Cuvintele fac sau refac conexiunile necesare între viață și lume, între lume și poveștile ei, între lume și vis iar mai departe tot ele construiesc și asigură necesarele praguri care fac cunoscută și vizibilă fiecare trecere dintr-o zonă în alta, dintr-un … Citește mai mult
Elegie la pasărea Emanuelle Nu te mai presimte nimeni, Înălţimea Ta, de parcă aripile tale nici n-au existat; nu te mai aşteaptă nimeni, nu te mai invocă, de parcă n-ai fi trecut niciodată pe-aici. Copiii s-au vindecat: nu mai înalţă zmee; cerul s-a vindecat: nu mai primeşte hârtii colorate; pădurea se usucă văzând … Citește mai mult
Stratagema Domnului Fermat (dacă de-o stratagemă-i, totuşi, vorba) e reductibilă la vechiul topos al încheierilor aleatorii sau abrupte (de soiul: punem punct aici acestei scrieri, căci, iată, se întunecă a noapte). Considerându-şi insolubilă, pesemne, – pentru, cel puţin, un şir de veacuri – marea problemă, „le Prince des amateurs” a pretextat că n-are … Citește mai mult
Raquel și Diego. Joelle și Antoine. Eșarfa albă de iarnă În timp ce Joelle coborâse la cafenea pentru zilnica ei noisette, Parisul se acoperea de luminițe, brazi de Crăciun și fesuri colorate. Însăși Joelle își oferise cadou de sfârșit de an un fes caraghios cu reni și steluțe de zăpadă. Printre clătitele … Citește mai mult
Există, de-a lungul trecerii noastre prin lume, unele întâlniri care ajung să ne schimbe cursul vieții și să-și pună amprenta în mod decisiv asupra noastră. Sunt acei oameni ale căror chipuri, cuvinte, sfaturi, gesturi se fixează în galeria interiorității noastre și care ne ghidează chiar și atunci când ei nu sunt lângă noi, când … Citește mai mult
Am cunoscut veri călduroase. Veri în care ne ascundeam la umbra copacilor din grădina de pe Calea Câmpulung, când mergeam la ștrand cu mama sau când ne așezam pe asfaltul fierbinte ca să vedem proiecții de filme pe Centrul vechi. Când, toropite, nici muștele nu se mai oboseau să facă zgomot cu aripile lor … Citește mai mult
Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor … Citește mai mult
Evanghelia lui Luca este singura în care se spune că, în ciuda primirii entuziaste ce i se face la Intrarea în Ierusalim, „Iisus dacă s-a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns-o” (Luca 19, 41). Aşadar, ne putem pune întrebarea de ce nu zâmbea Mântuitorul în faţa unei asemenea unanimităţii covârşitoare? De ce dând ochii … Citește mai mult
Este ceva ce, din tot ce e în lume și tot ce nu mai e, la un moment dat, să nu poată trece pentru noi și să putem să nu lăsăm să treacă? Viața noastră e timp și timpul o desenează sau modelează și-i dă ceea ce constituie structura și substratul ei. Viața se află … Citește mai mult
Un capitol din istoria culinară românească Doamnelor şi domnilor ne este dat să parcurgem împreună un capitol din istoria culinară românească şi în acest sens am ales un fragment din romanul neterminat al lui Mihail Kogălniceanu, pe care autorul l-a intitulat Tainele inimei. Unul dintre personajele romanului se dovedeşte a fi un aprig … Citește mai mult
Cuvinte dintr-un vis uitat fragment O simțea atât de aproape iar ea chiar se apropia. O visase imediat ce ea i-a însuflețit gândurile cu vocea și mai târziu cu imagini ale ei delicate, și mai departe cu invitația ei de a se privi amândoi, de a se vedea împreună și de a simți lumina și … Citește mai mult
Într-o verde primăvară iubesc cuvântul peniței și mă găsesc filozofând despre fericirea Lui, a Eului. Răspund prezent verdelui crud al anotimpului renașterii, culoare prin cuvânt, prin recunoștința față de metafora timpului trăit în vâltoarea vieții. Deschid nasturele zorilor să pot săruta roua dimineții, îi este sete dorului, buzele sunt uscate de nerăbdarea îmbrățișării, brațele … Citește mai mult
Iuiu și 37 stăteau pe covor, una lângă cealaltă, privind cărțile de joc – două seturi de cărți – unul cu simbolurile anotimpurilor, regula cerea să fie ghicit anotimpul – altul cu scene din povești celebre, trebuind să numești povestea. Înțelegerea fusese: încă un joc înainte de odihna de după-amiază. În surdină, muzică de pian, … Citește mai mult
Așa începea Lucian Blaga Biografia sa… Și eu, ca și alți oameni, toți, de fapt n-am cerut să mă nasc. M-am trezit în lumină, între culori și cuvinte iubitoare, într-un sat din Almăj. Am descoperit cu mirare, și de multe ori cu teamă, ce e în jur, ce e mai departe și mi-am … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Am un strat de ghiocei. Acum au apărut viorelele. Într-un an m-am certat … Citește mai mult
