Întrecerea În cădere nu te mistui, cerul recunoaște marea învolburată-n ochi căprui, pământii, ca sarea… Tată, vorba nu-i mustrare, grija nu este control… Simplă, o încurajare, că îți pasă, nu-i ocol… Ai voie să cazi, Copile, dar nu asta-i sărbătoarea – e că te ridici în zile când celebră-i doar eroarea! … Citește mai mult
DRUMUL SPRE SOARE-RĂSARE, de Ioana Nicolaie, Editura HUMANITAS Extinderea lumii ne propune și împânzirea ei cu poveștile trecerilor care au loc din stările ei vii (în)spre cele vămuite și necunoscute ale noilor alcătuiri care de acum se lasă încet și discret ca o plasă cu ochiuri dese peste cuvintele adunate în acest proces controlat … Citește mai mult
– Nu poți să le oferi oamenilor ceea ce nu sunt capabili să primească. Până la urmă inima ta știe drumul, nu trebuie decât să o asculți și să mergi în direcția pe care ți-o indică, spuse femeia. Bătrâna grecoaică Ozana își poartă de obicei părul alb împletit în două cozi subțiri. Ca … Citește mai mult
O poveste bucovineană Se dedică lui Liviu Antonesei, povestitor dedicat Ușa se deschide. Ușa se închide. Tovarășul intră. Trage scaunul. Se așează. Apoi: – ”În gară la Rădăuți/ Ți-am permis ca să mă fuți.” Tare, tare de tot… Tiberiu Ionașcu este trezit din reverie. Deschide ochii. Nedumeriți, lipsiți de privire. Par să caute … Citește mai mult
REGRET Vine Grete,-n galben emulsiv, de aspectul unei vinegrete. Vin egretele: se desprimăvărează. Vinegretele au câte două roţi (şi tracţiune, ca şi rikşele, umană). Se-aud pe sus, dar nu apar, egrete. Ce abătută pare Grete,-n galben stins! „În parc, regretele plâng iar…” Plâng oare, Grete, streşinile noastre? Un timp de igrasie şi de lacrimi: oţet … Citește mai mult
Orice alegere e o aventură. Alegi după o lungă chibzuială, după ce te-ai gândit și ai analizat, dar, imediat ce-ai pus punct și-ai ales, îți dai seama ce prostie ai făcut. Or, în alte situații, te abții și nu alegi ce-ai fi vrut, ci ceea ce te îndeamnă ceilalți, doar ca să fii și … Citește mai mult
Uni et impera Departe de jocuri, de strategii, de setea de putere mi-aș conduce cărările, Mi-aș construi cetățile și mi-aș aduna armatele de suflete. Să învățăm, aici, departe de ei, din nou ce înseamnă viața, setea de frumos, de lumini, de umbre purtate dincolo de temeri sau poveri, să redescoperim cum să fim aproape de … Citește mai mult
NIŞTE C.A.-M. LIMERICK-URI Lui C[ălin] A[ndrei] M[ihăilescu] Îşi năvlisise, dând aconto, un yacht, – un domn care,-n amont, o luă, dus de val, din Torontal* la Bucuresci, via Toronto! Un vîrstnic domn nativ din Lima, pentru că nu-i mai prià clima, plecă-n Perú, dar dispăru pe când se întorcea în Lima. Un domn simpatic din … Citește mai mult
Partea întâi… Există o expresie în spaniolă: ,,navegar entre dos aguas” – este dificil să menții două atitudini sau posturi în același timp, trebuie să te hotărăști pe care să o adopți, pentru că echilibrul este fragil. Viața însă ne aruncă tot felul de provocări și starea de oarecare ambiguitate persistă, pentru că nu … Citește mai mult
În relațiile noastre cu ceilalți, în anumite etape, contexte și momente semnificative din viața noastră, ce anume arată măsura calității relațiilor noastre cu aceștia? Sau, spus în alt fel, ce rămâne, totuși, în mod permanent, important, între noi? Și pentru ce contăm unii pentru ceilalți și în ce fel suntem importanți, unii pentru ceilalți? … Citește mai mult
FIZIOLOGIA GUSTULUI Prima carte de bucate M-am gândit –vai ce lucru complicat– ca atunci când vorbim despre fiziologia gustului să nu mă rezum la o reţetă pe care dvs. să o încercaţi după ce aţi auzit-o sau citit-o undeva, ci la o istorie în mic a desăvârşirii gastronomice de-a lungul secolelor. Acum totul pare … Citește mai mult
mișcările gândului nerostit ecranare a lumii care se lasă descusută și întoarsă de gând în această intensă tăcere, în această desfășurare parcursă mai mereu de cuvinte și de urmele lor pe suprafețele minții educată să tacă. gând submersibil adunat în poezia acestor adâncimi înțeleasă odată cu fiecare cădere în apele reci, în apele moi ale … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Am renăscut din lacrimă pentru a fi în magia ei, într-o metaforă cu chip de femeie Se îngână noaptea cu dimineața și-n ziua nesosită gândurile sunt învăluite în dependența dorinței, e o luptă cu un rezultat incert, e însăși viața, idealul ei. Inestimabile trăiri îmi … Citește mai mult
Poate că am întârziat ori am ajuns prea devreme, poate că am amânat decizii care ar fi avut consecințe bune, poate că nu am înțeles sau am înțeles în felul care era mai comod pentru noi, poate că nu am fost înțeleși la timp, poate că nu era momentul, poate că nu era cazul, poate … Citește mai mult
După un periplu de patru ani în care a luat mai multe forme, începând, inițial, ca o carte pentru bufoni, Coconete, găsindu-și adevăratul chip, cel de copil, se întoarce către lume, să o privească din nou, cu alți ochi… Și cum nu poți aduce în lume o carte pentru copii fără oblăduirea povestitorilor, fără … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Dezastrul din învăţământ! Studenţii români copiază după fiţuici neactualizate de zeci de … Citește mai mult
Două gânduri… Dragoste… aur, femeie, trandafir, mormânt… frumuseţea păleşte și liliacul înflorește, iarna numai gheața înflorește, parcurile sunt singure, înghețate într-o frumusețe de nedescris… Vă mai amintiți? Sunt doborât Dar mă ridic din nou Niciodată nu mă vei ține jos Sunt doborât Dar mă ridic din nou Niciodată nu mă vei … Citește mai mult
Bătrâne Hipocrate, de câte ori stăm de vorbă, inima îşi regăseşte cadenţa, iar culorile lumii capătă strălucirea unui vitraliu aprins de soarele‑amurg. Îţi propun o întoarcere: nu spre trecutul cronologic, ci spre acea geografie interioară unde copilăria nu este vârstă, ci mit fondator. În absenţa ei, scrie un teolog persan, nici măcar îngerii nu … Citește mai mult
Întreprinderea OCL Alimentara întocmea în luna august un raport în care se menționau cantitățile de alimente ce urmau a fi distribuite în lunile septembrie-decembrie: 300 de tone de carne, 83 de tone de mezeluri, peste 11 de tone de conserve de carne și peste 6 tone de conserve de pește; laptele proaspăt lipsea însă … Citește mai mult
Mi-am cumpărat o pereche de blugi, pe care îi port cu mare încântare acum că vremea mijește a vară și s-a înmiresmat cu tot ce-a găsit, ca femeile în parfumerii și copiii în dulapurile în care n-au voie să fie. Florile de cireș nu cad încă și liliacul abia acum a început să împrospăteze serile, … Citește mai mult
Nu am să încetez să fac reclamă filmului serial care „bate” Las Fierbinți. Este vorba despre Mangalița (cu accent pe „i”). Este înfiorător, cutremurător. Râzi și plângi în același timp. Nu am văzut nimic mai real decât acest film. Nicio construcție fictivă nu poate să redea realitatea atât de brutal și frust. Am început să … Citește mai mult
Aprilie e-n lume luna de popas a ierbii care-ncearcă să prindă rădăcină. Rămân alarmele din inimi fără glas; vechi răni se-nchid sub pansamente cu lumină. Aprilie e luna care pune rămăşag că înfloresc ninsori şi-n ramuri, muzicală guşa, aprinde ceruri după ceruri când strigă „Guten Tag!” nopţile strânse-n îngustimea orelor cu uşa. Aprilie e luna … Citește mai mult
doar beat fiind limpede văd cum nopțile se-mperechează cu caii negri care fac prăpăd în trandafirii mov din vază cenușa vidului din noi se-așează rece ca un nimb pe un surîs din păpușoi al îngerului cel scărîmb doar beat fiind limpede trec secundele acelea de argint cu care uite viața îți petrec pînă-n paharul veșted … Citește mai mult
Cam așa par să stea lucrurile, la prima vedere, dacă ar fi se ne luăm după ultima ispravă a purtătorului de năframă de la Ploiești. În ciuda faptului că totul s-a petrecut cât se poate de neașteptat, s-ar părea că spectacolul nu a fost destinat doar minților celor mai aprigi dintre adepții unei astfel … Citește mai mult
Constantin Virgil Bănescu… Expresia fragilității poetice… Constantin Virgil Bănescu este unul dintre poeții care și-au făcut din poezie nu doar un mod de viață, ci chiar modul în care și-a conceput-o și a trăit-o. Fiecare cuvânt al fiecărui poem scris de el arată pur și simplu frânturi din carnea poetului, din ființa sa fulgurantă, … Citește mai mult
elefantul de sub preș nu a fost dintotdeauna un elefant el a fost cândva un purice un purice ignorat care am sperat să dispară cumva singur însă nici măcar un purice nu dispare de la sine ci trebuie luat și scos afară pentru că așa un purice a devenit o muscă o muscă … Citește mai mult
Despre prețuri, salarii și productivitatea muncii Având în vedere complexitatea inflației și numeroasele sale efecte perturbatoare asupra economiei și nivelului nostru de trai, să vedem în cele ce urmează relația dintre nivelul și dinamica productivității muncii românești comparativ cu cea a salariilor și, la fel de important, comparativ cu celelalte țări din blocul comunitar, … Citește mai mult
Salutări din nou din Occitanie, mai precis din vibrantul Toulouse! Orașul ăsta e fascinant – pe de o parte, ai avioane și rachete, high-tech la tot pasul, iar pe de altă parte, ai cărămida roz a clădirilor vechi și ritmul molcom al Garonnei. E un loc unde precizia inginerească întâlnește… ei bine, farmecul sud-vestic. … Citește mai mult
Poezie de aprilie… Revelațiile amurgului… departe în largul insulei mă opream și mă întrebam ce rost are să mai dau din mîini să-mi mișc picioarele în amurgul îndelung care nu părea să se mai sfîrșească gîndul insidios că sînt doar un amator nu profesionistul visat mereu și mereu în lungile mele ședințe acvatice… și … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 32. În jur de 16 ani, fiecare. Blonzi, amândoi, aproape serafici. Ea, puțin mai năltuță decât el, cam doi-trei centimetri, maximum. Îmbrăcăminte sport. Îndrăgostiți. Se ridică de pe scaunele metroului, vine stația. Ea, la brațul lui stâng. El, drept, cu fața către uși, dă din umeri în sus și-n jos a … Citește mai mult
