să mai îmi spui din will shakespeare cu vocea ta cea răgușită de vechi cordelii din king lear și de mici iago ce iau mită doar prăbușindu-ne-n fotolii vom râde de bufonii anonimi tociți de vechile orgolii de prim născut dintre cei primi uimire doar să ne rămână când ne vom cununa în actul trei … Citește mai mult
umberto eco fiecare cuvânt al fiecărei cărți naște și crește un labirint, unul din care minotaurul a fugit definitiv, unul din care se poate ieși, după care poți fi văzut și adulmecat. fiecare cuvânt al fiecărei cărți este poveste, este povestea mult așteptată fără de sfârșit, fără de început, fără capăt. fiecare cuvânt al fiecărei … Citește mai mult
Tema pericolelor care pasc un aranjament de putere democratic este, de bună seamă, la fel de veche ca și regimul politic în cauză. Într-o celebră operă – de acum mai bine de două milenii, din al cărui titlu („Politeia”) s-a născut termenul de politică – întemeietorul logicii trecea în revistă ceea ce poate să … Citește mai mult
Salutări de lângă Marsilia, unde vremea a decis, în sfârșit, să ne zâmbească… sau, cel puțin, așa aș vrea eu să pot spune! Din păcate, realitatea de la fereastră rămâne umedă și gri, iar ploaia pare hotărâtă să transforme străzile în mici cursuri de apă. Totuși, această atmosferă de stat în casă are … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 60. M-am trezit dis-de-dimineață, ca pe vremuri. Am ieșit. Am văzut cerul senin al dimineții. Oameni mergând incert, târșâit, cu pahare de cafea în mână. Cu mâinile înmănușate. Oameni tușind și tușind, obișnuiți așa. Am văzut un fragmențel din purgatoriul zilnic. Mi-am reamintit că nu voi merge către datoria de … Citește mai mult
Despre uitare… Mereu am scris cu îngândurare despre ea. Se spune că ar fi o binefacere care ar vrea să corupă istoria, dar și un remediu al nedreptăților suferite de oameni. Cineva a numit uitarea prima facultate a oamenilor, dar și cea mai divină victorie. E sigur că uitarea e un vechi leac pentru mizeria … Citește mai mult
Rezolvări Galo saltă din mustăți, le adună-n vârf de bot, și zbătând tonalități, conversează c-un robot. E robotul bun la toate, face mofturi, rezolvări, dar puteri nelimitate și motanul are, stări! Yume Are-un evantai pisica – îl păzește, îl mai linge – stăruie cu critica, dar să zboare nu-l convinge. … Citește mai mult
Punctul din inimă, de Ion Șerban Drincea, Editura WALDPRESS Unele momente ale vieții, acelea care se păstrează intense, se lasă prinse, rămân și pot fi vizitate de câte ori îndrăznim să citim derularea imaginilor care le conțin, care ne spun și ne încarcă de fiecare dată povestea cu secvențele încăpute și păstrate pe această … Citește mai mult
Parastas cu pui de la Dora „Hai, mamă, scoală-te! Hai, că e 5 și nu mai apucăm.” Mama se trezea la 4, îmi făcea cafea cu lapte și pîine cu unt și măsline feliate cu grijă. Făcusem o obsesie pentru combinația asta. Dacă era coadă la măsline, mergeam sigur. Acum era vorba de … Citește mai mult
Florile Parisului Clipele îmi alunecă printre degete. Atunci când încerc să mi le descriu, aud ecoul lucrurilor pe care le trec sub tăcere, al unor detalii pe care am uitat să mi le amintesc. – Abdulrazak Gurnah, Pe țărm Am descoperit într-un sertar carnetul vechi plin cu însemnări, pe care l-am cumpărat din marché … Citește mai mult
Distopii de februarie… Trump: Caut popor nou, pe ăsta l-am terminat. * Se schimbă imnul: „Erori au fost, erori sunt încă / Și-or fi cât neamul românesc!” * S-a schimbat ceva din 2017 pana azi? De acum 9 ani… Furtul mic face politicianul mare. Corupția mare face politicianul inamovibil. (DION. Trad. – EU) … Citește mai mult
Poezie de februarie… O mișcare a inimii… detest ușor cordial mărimile liliputane ale vremilor noastre ipochimeni parcă începuți și neterminați atît de potriviți totuși acestor vremi croite parcă după chipul și asemănarea lor bostani și strujeni într-un pustiu aparent mișunînd de onomatopee… nu-mi place dovleacul portocaliu pentru care totul e minunat – căderea bursei … Citește mai mult
„Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii … Citește mai mult
Agentul secret (2025), de Kleber Mendonça Filho În primăvara anului trecut, la aceeași rubrică, scriam despre tema exilului și a prezenței în Sunt încă aici (Ainda Estou Aqui, 2024, în regia lui Walter Salles, câștigător al Premiului Oscar la categoria cel mai bun film internațional)[i], în care m-a marcat capacitatea brazilienilor de a se … Citește mai mult
2 februarie… Cine vine la aniversare? Ferenike împlinește un an de la apariție. Primul roman autobiografic, prima versiune. Orice adevăr este discutabil, chiar și cel cu milioane de martori, chiar și adevărul mărturisit sub jurământ. Niciodată nu-l spui la fel, chiar dacă ar fi să-l povestești de sute de ori. Iar eu am povestit despre … Citește mai mult
În urmă cu câteva săptămâni scriam despre oamenii-exemplu, acele prezențe care așază lucrurile în jurul lor fără zgomot și fără ostentație. Totuși, realitatea cotidiană ține să echilibreze tabloul, scoțând la lumină o categorie poate chiar mai recognoscibilă: oamenii anti-exemplu. Nu sunt rari, nu sunt nici discreți și, mai ales, nu se lasă trecuți cu … Citește mai mult
Ne aflăm cu toții în diferite competiții ori curse, uneori pentru a câștiga ceva, a obține un rezultat bun, un rezultat favorabil, alături de cei care, și ei, se află implicați în situația presupusă, dată. Ne bazăm pe reguli aplicate general, și apoi pe efortul propriu ca să ajungem la un rezultat dorit și … Citește mai mult
Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” Timpul îmi este adiere de vânt, știe sigur că-mi pasă de El, asta pentru că sunt… Deunăzi am trecut peste o punte, Bunul Dumnezeu m-a vegheat pentru a putea scrie metafora propriei treceri prin această minunată lume. – Cum sunt … Citește mai mult
porniri în fiecare gând se întâmplă descrierea unei urme lăsate de viață, a unei fărâme de gest care nu știe, nu umple și nu înlocuiește nicio mișcare în fiecare stare dezvrăjită de lunga rostogolire spre lume recunosc amintiri desfăcute în rămășițele ascunse în umbre prelungi în fiecare ochi adoptat de privire lumina întoarce în … Citește mai mult
Blocul în care locuiesc de peste 20 de ani are la parter o administrație al cărei personal s-a schimbat de mai multe ori în acest interval și, odată cu el, s-au schimbat și metodele de lucru. La început, când aveai nevoie de ceva, dădeai telefon, descriai problema și ei trimiteau reparatorul. Mai târziu … Citește mai mult
Dulce, amar, acru şi sărat Gustul este imposibil de definit… Oricine încearcă, eşuează… Aşadar, ce este gustul? „Ce este acest lucru straniu, care, după cum am văzut, există dincolo de moralitate, raţiune, etichetă, progres, adevăr, realitate, ruşine, conştiinţă, care se împacă cu sălbăticia, permite bestialitatea, acceptă sodomia şi, având toate puterile pentru a fi … Citește mai mult
Sub tegmine fagi (I) Dintr-o trestie (de zahăr) aș putea să-mi tai un flaut cu un foarte galeș sunet, cu un mult prea dulce gust, și cu flautul sau trestia (cea de zahăr), să te caut printr-un peisagiu-ngust. Împregiurul fiecărui luminiș e întuneric, – de aceea e feeric luminișul, în cristalul cărui’, … Citește mai mult
În prima săptămână din an am găsit, într-un anticariat de la Cluj câteva cărți din Colecția Porta Magica ce a apărut la editura Nemira. Între ele se afla și Catharii scrisă de Anne Brenon. Cum a ajuns cu Poșta Română, am lăsat de o parte celelalte cărți începute și m-am apucat de ea. Volumul … Citește mai mult
Autoprotecţia consumatorului (2) sau 7 secrete ale meniului de la restaurant Te afli aşezat la o masă în restaurantul tău preferat şi în timp ce încerci să povesteşti o anecdotă hazlie despre scriitori, nici nu îţi dai seama cum ai reuşit să comanzi aperitive, un fel principal şi o sticlă de vin. Iar abia … Citește mai mult
Venim pe lume cu o rană, un fel de legământ cu lumea aceasta, căci încă de la prima gură de aer până la ultima, este vie, este modul fiecăruia de a greși, de a înțelege și de a dărui, cu brațul ei împingem bolovanul. Acestui titan nu i se opune altul, chiar dacă … Citește mai mult
30 ianuarie… Propunerea Germaniei – Europa cu două viteze… Cea mai semnificativă consecinţă este de ordin strategic. Statele din afara nucleului dur riscă să fie plasate într-o zonă intermediară: nici parte a nucleului decizional, nici complet externalizate din sfera sa de interese. O zonă preponderent ancorată în interesele europene, dar fără a beneficia de aceeaşi … Citește mai mult
De multe ori avem câte ceva de ascuns, fără a avea intenții rele. A ascunde ceva nu este prea ușor, pentru că trebuie bine echilibrate disimularea și arătarea unei liniști care nu prea are cum să fie autentică. Aș spune că, atunci când vrem să ascundem ceva, intenția este susținută de o complicată țesătură … Citește mai mult
Tunelul se deschise într-o vastă încăpere. Pereții înalți pictați cu peisaje detaliate, lumina blândă cădea peste o casă de lemn, o grădină mică în față. „Aici trăiește Enelide. Așteaptă aici, trebuie să o anunțăm.” În timp ce aștepta, o liniște ciudată se așternu în inima lui Behr. Este aerul, este liniștea, vibrația adâncă… e … Citește mai mult
Promisiuni… Târnosește-mi, Doamne, gândurile înainte să Te așezi în ele, cu cârja, din depărtare. Oricât le-aș deretica, duhnesc a rătăciri lumești și a neascultare. Numai așa cuvintele mele or să Te învelească, precum Ți-am promis, ca un iliton, lângă Sfântul Chivot, un Sfânt Antimis. Numai așa faptele mele discret iubirea Ta la vedere or să … Citește mai mult
Cultura românească, deși poate fi ușor considerată o tocăniță antropologică, are rădăcini adânci și bine ramificate pe sub ogoare. Putem discuta mult despre profunzimea limbajului și cuvintele care nu pot fi traduse, despre complexitatea limbajului paraverbal ori despre superstiții și credințe păgâne, însǎ, pentru mine cel puțin, cel mai fascinant lucru în cultura noastră e … Citește mai mult