Aflu, nu fără o anumită uluire literară, că textele mele ar fi „propagandă rusă”. Înțeleg: într-o lume în care orice idee care nu convine trebuie musai să aibă un Kremlin ascuns sub masă, era inevitabil ca și eu să devin agent multiplu. Nu condamn asemenea interpretări. E greu să trăiești într-o realitate cu nuanțe; e … Citește mai mult
Într-o lume a multor egoiști, nepăsători, violenți, lacomi, dornici să calce peste viețile altora, am văzut de multe ori noblețea. Da, cea autentică, a oamenilor din cele mai diferite categorii sociale, nu neapărat a celor cu școală, fapt care ar putea explica părerea că educația intelectuală îi face pe oameni mai buni. Am fost uimită … Citește mai mult
Stăteam pe două fotolii, unul în fața celuilalt, vorbind într-un birou dintr-o instituție publică. Eram încă un copil ce purta poveri greu de închipuit. S-a ridicat de pe fotoliul lui, s-a dus până la ușă și când s-a întors, de nicăieri, fără niciun fel de avertisment și profitând poate de faptul că n-am să-i pot … Citește mai mult
Există jocuri care încearcă să imite politica și există Suzerain, un joc pe computer si pe telefon, care o expune crud, fără milă, fără refugiu. În clipa în care intri în rolul lui Anton Rayne, nu mai joci doar un președinte. Trăiești destinul unui om, in anii ’50, prins într-o junglă în care fiecare … Citește mai mult
Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Nicostrat, Sempronian (1) Nori gri, grei-plumb, apăsau orașul Sirmium, din provincia romană Panonia Inferior, la sfârșitul toamnei anului 304. O ceață deasă, ridicată din apele râului Sava, sufoca cetatea și împrejurimile ei în seara celei de-a opta zi de noiembrie. Într-un mic atelier dintr-un șantier de la marginea orașului, … Citește mai mult
În epoca domniei cantității, după spusele lui R. Guénon, forța simbolurilor și a valorilor a scăzut la cote extrem de mari. Un simbol sau o valoare care cândva ar fi avut o încărcătură enormă, dirijând și coordonând viața și destinul individului sau al societăților, astăzi este golit de orice astfel de putere. Simbolurile sunt stoarse … Citește mai mult
Continui să răsfoiesc câteva documente aflate in arhiva Primăriei, emise în perioada antebelică. Îmi atrage atenţia cel înregistrat în dosarul nr. 34, între anii 1898-1906, f.12 pe care dacă îl parcurgem descoperim istoricul înălţării clădirii Poştei din Târgovişte, numită în document „Telegrafopoștal”. Aflăm faptul că Direcţia Generală a Telegrafelor şi Poştelor din Bucureşti … Citește mai mult
Frumusețea ,,Am fotografiat femei din toată lumea. Din Afganistan până în Statele Unite, din Etiopia până în România, am surprins frumusețea lumii.” Fotografă, influencer și blogger, Mihaela Noroc a surprins femei în porturi tradiționale, în costume de nuntă, chiar și în comunități izolate, în triburi îndepărtate. Porturile acelor femei, minunatele rochii lucrate de ele … Citește mai mult
cerul se-nvolbură noaptea se zbînțuie ochii tăi murmură trupu-ți se dănțuie pe aripi nimicuri și-un pic sîngeriu farafastîcuri de suflet candriu (din urmă) așa tristă și pală în regatul tău de migdală îți dormeai surîsul gîndindu-te la dînsul îmbrăcată-n cercei cu aromă de tei și nimica pe tine te visai în ruine licurici în … Citește mai mult
Călinescu. După (o re)lectură Călinescu este singurul nostru critic literar care a avut geniu, a spus Nicolae Manolescu. G. Călinescu este un critic și un personaj al literaturii române dependent sută la sută de o anumită situație, de condițiile în care se putea afirma libertatea lui de creație, libertate determinată întotdeauna din punct de vedere … Citește mai mult
Apelul la bine-cunoscutele expresii din titlu nu are vreo întrebuințare aluzivă. Ci, trimite la un fenomen pe care, de regulă, îl trecem cu vederea. Luate împreună, zicerile „fiat justitia” = „să se facă justiție” (latină) și „ales bules” = „s-a ales praful” (romani), nu sugerează vreo legătură între felul în care s-a desfășurat toată … Citește mai mult
Salutări răcoroase de lângă Marsilia, dintr-o zi în care cerul are acea limpezime tăioasă pe care doar vântul o poate aduce după ce a măturat norii spre mare. Dacă pornești din Portul Vechi și mergi spre est, lăsând marea în spate și urcând puțin spre dealuri, ajungi rapid la Aubagne. Pe hărțile oficiale scrie … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 53. Podcastul. Punctul „democratic”, de cădere totală în verbiaj, flecăreală. „Ce se întâmplă?” Îți trebuie două scaune și o masă. Inviți acolo pe Cineva și discuți, discuți, discuți. Cunosc bine un tânăr care a fost invitat la un podcast care-l făcea foarte cunoscut – i se zicea -, dar băiatul a … Citește mai mult
Un filosof scria despre individul aruncat în lume, iar Eugen Ionescu vorbește despre omul incapabil să poată organiza materia din care realitatea este compusă. Știți, celebra lui piesă de teatru, Scaunele… Unora dintre oamenii noștri „de bine” pot să le mai spun și că Freud scria astfel: identificarea este forma cea mai primitivă de atașare … Citește mai mult
în orele mele nesfârșite pierdute în fața aceluiași ecran am dat peste următoarea întrebare cum te-ai simți dacă cineva ți-ar spune că își poate da seama cât de mult te iubești în funcție de persoana cu care ai ales să fii împreună? ai lua-o ca pe un compliment? sau ca pe o insultă? ți s-ar … Citește mai mult
Dintr-un evantai Zboară fulg, scrisoare arsă, vis desprins dintr-o coroană, ca o carte ce e-ntoarsă – frunza – evantai de Doamnă, joacă-n vânt o amplă farsă: nu-i pierdută, este toamnă… Tarantelă De-ai cânta până-n simțire și-ai dansa fără sfială în această devenire, care pune la-ndoială orice urmă de sclipire, ai scăpa … Citește mai mult
Liternauții, Antologie de poezie coordonată de Ioana Nicolaie, Editura Paralela 45 (Viviana Pantazică, Delia Calancia, Gabriel Cărtărescu, Dragoș-Mihai Stoica, Teodora Leon, Darius Munteanu, Adriana-Elena Georgescu, Horia Petrean, Vlad Iordache-Grigore, Karina Săbădean, Matei Someșan), Ilustrații de Delia Calancia Poezia încearcă întotdeauna moduri și feluri de apropiere noi, metode prin care aceste stări să se propage … Citește mai mult
Prin evanescenta ceață a dimineții trec două siluete. Încă nu îți dai seama dacă se apropie sau se îndepărtează. Înconjurată de ape, insula celor două personaje începe să prindă contur. Un cerc de aur împrejmuiește cele două siluete și le luminează. Par doi oameni singuri. Aceiași oameni mereu. Indiferent din ce punct al lumii i-ai … Citește mai mult
Frank Goes West Mai întâi și-a luat la revedere de la studenții săi (joi, 29 aprilie) care, ani la rând, au umplut sălile de curs la Johns Hopkins University, The Paul H. Nitze School of Advanced International Studies, unde a fost profesor de economie internațională și director al Programului de Dezvoltare Internațională. Cum altfel s-ar … Citește mai mult
Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori … Citește mai mult
Poezii de noiembrie… Testimoniu ca și lui seymour cel mai mult mi-a plăcut din marea carte formula refren luați aminte cu trecerea timpului devin tot mai apăsat personajele fictive pe care mult le-am iubit nu contează dacă ahil peleianul, rătăcitul ulise david psalmistul doctorul jivago sau ivan ilici nici măcar dacă este vorba de … Citește mai mult
16 noiembrie… O reamintire, de început de an 2025… Manuscrisul fanariot, în albaneză… Anul 1790… Leun are 17 ani și pleacă din Salonic, având un singur vis: să ajungă la București și să se căpătuiască. Acum povestea lui plutește prin Balcani și cât de curând și eu alături de ea… * 17 noiembrie… Altă … Citește mai mult
Intuiția apare adesea în momente în care avem impresia că rațiunea și gândurile logice nu ne mai ajută, oricât de mult am încerca să analizăm o situație. Vine ca un scurt moment de claritate, ca un impuls inexplicabil, dar liniștit, care ne spune „așa ar fi bine”. Nu vine cu un raționament amplu în … Citește mai mult
Încă o seară de sărbătoare aici, la noi acasă, în teatrul pe care nu se știe bine dacă îl merităm cu adevărat… Așadar, la Teatrul Tony Bulandra a avut loc premiera spectacolului Poveste japoneză, creat de Mihai Constantin Ranin. Ni se spune că acest nou spectacol „propune o incursiune scenică în universul subtil și … Citește mai mult
Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” Rescriu pe petalele nostalgiei ceea ce mi-a fost scris de Divinitate Sunt atât de Eu într-un mâine, Eul speranței de Sine, iubesc melancolia toamnei ce mă știe dintr-un azi, dintr-o altă elegie. Trăiesc în miezul fructului din viața argintie, fericirea … Citește mai mult
Și, mai ales, ce este ceea ce dă continuitatea alegerii făcute? De multe ori ne aflăm în situații în care trebuie să decidem ce să facem pentru a urmări un bine și a evita un rău. Ce înseamnă să facem o alegere conștientă? Dacă o alegere este cu adevărat „făcută” abia atunci când o înțelegem, … Citește mai mult
thymos (fragment) intimitate intimitate este acum fiecare apropiere căutată sau necesară ca un gest de salvare, sau de amplificare în gând a fiecărei atingeri suprimate și uitată în această puțină mișcare intimitate este tot ce mai găsim în privirile noastre desprinse de timp sau de lume, a fiecăruia dintre noi înspre noi. celălalt este anulat … Citește mai mult
Din România anilor ’80, cea a îndeplinirii planurilor cincinale în patru ani jumate și a ȋnţepenirii limbii de lemn a dictaturii ceaușiste, când am emigrat, am nimerit direct în societatea de consum din Canada. Cu care, desigur, a trebuit să mă obișnuiesc. Dacă alăturăm sensul lui a te obișnui cu cel de a nu te … Citește mai mult
Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810, Târgoviște – 25 noiembrie 1885, București) S-a născut la Târgoviște, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. În anul 1827 își pierde ambii părinți, rămâne orfan și se mută la părintele Ieremia, unchiul lui din București. În anul 1831, este înscris … Citește mai mult
ISTORIILE UNUI MATROZ ÎNTORS DE PE PLANETA ROZ (7) Se şi zvonise, însă, cum că,-n olatul roz, dublat ar fi tot omul de-o umbră de matroz! Era târziu, de-acuma, să fac economie de mutra mea-nmulţită cu-o sută, cu o mie, cu zece mii, cu-o sută de mii, cu-un milion, — tot una şi aceeaşi … Citește mai mult