La ce este bun un plan de afaceri? „Într-o economie de comandă, statul rezolvă toate problemele economice majore precum modalitatea de producere, cantităţile ce trebuiau produse,intrările necesare, fluxurile dintre firme, deciziile de investiţii etc. pentru că este practic singurul proprietar al resurselor şi singurul care poate aplica deciziile adoptate, iar firmele aveau libertatea … Citește mai mult
Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea. 7 martie… Una dintre marile dificultăți ale comentariului de politică externă, fie că vorbim despre războiul … Citește mai mult
Cum ajungi să alergi câinii cu mașina? Să arunci cu bâta după ei, în fața copilului tău? Mergi în crâng, rupi un pom. Șlefuiești trunchiul. Montezi pe gard, în interior, un suport, așezi acolo viitoarele arme, astfel încât ele să fie la îndemână, nu știi când se ivește șansa folosirii lor. Când trec prin … Citește mai mult
Cu gândul la ce ni se mai întâmplă, mă întreb deseori cui simt nevoia de a mulțumi și nu mă mir, pentru că mi-a fost dat să am parte de multe bucurii venite de la alții. Simpla rememorare a acestor bucurii mă face să înțeleg că am primit mai mult decât aș fi meritat. … Citește mai mult
„Ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul și-l va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” – Evanghelia după Matei, 16:26 Sunt „vremuri tulburi”, spunem atunci când vedem semne – semne ale războiului, foametei, sărăciei. Iar pentru că, de-a lungul istoriei, oamenii acestei planete au fost … Citește mai mult
am un jurnal zilnic în care notez temperatura îngerului meu, niciodată nu este aceeaşi, uneori suferă din pricina curentului aşezat între umărul meu stâng şi vuietul salvării de noapte care transportă sinucigaşi… * 8 martie… Omagiu frumosului, echilibrului, bucuriei prin maternitate și copii, omagiu izvorului nesecat al vieții, omagiu suportului necondiționat pe care femeia, … Citește mai mult
Comoara nevăzută Într-un oraș trăia odată un om avut, dar cărpănos. Avea punga strâns legată, cu trei noduri înnodată, în ea, cu mult prisos. Dar într-o zi de sărbătoare, cum spune povestirea, el puse de la cingătoare, doi bănuți pomană într-o mâna ce cerșea în poarta mănăstirii, mână de vădană. Văzând-l împotriva … Citește mai mult
Situația comunei Doicești, în perioada interbelică, nu era deloc una fericită, dacă e să examinăm un chestionar solicitat de Prefectura Dâmbovița, în anul 1937: notarul din comună, cel care era chemat să completeze datele sublinia starea deplorabilă de sănătate a populației care suferea din pricina epidemiilor de scarlatină și dizenterie ce cauzaseră doar în acel … Citește mai mult
Toată poleiala politicii s-a prăbușit în zgomot de tencuială picată de pe ziduri. Din lemnul strâmb al omenirii nu prea poți să faci nimic, după cum spunea Kant, preluat apoi și de I. Berlin. Toate școlile de diplomație trebuie să dea faliment pe capete. Nicio teorie nu mai ține, căci faptele le contrazic izbitor. Bellum … Citește mai mult
Aripi frânte Trăim ca să fim fericiți. Fericirea este însă doar o iluzie, dacă lumea în care trăim ne frânge aripile. O vorbă spusă anapoda, un gest sexist, o răutate din invidie sau niște piedici morale, economice sau sociale, tolerate de unii, inițiate de alții. Trăim într-o lume în care ordinea socială și uneori și … Citește mai mult
cînd mi se termină noaptea o iau de la capăt (zi de zi) și m-a întrebat mama dacă am ucis sfios nu i-am spus gutuile se rătăceau în pervaz îmi uscam mănușile pe calorifer după cinci zile am spus mamă m-am sinucis de-acum am să trăiesc i-am spus fără speranță și secundarul s-a prefăcut … Citește mai mult
Înfățișarea Întotdeauna căutăm aparițiile, visele și reflexiile lor care pot fi văzute cât mai aproape de stările și de intensitățile lumii și ale luminii. Întotdeauna căutăm să traversăm atent aceste vecinătăți în care vizibilitatea devine și este stare de fapt, întotdeauna întrezărim, presimțim și facem tot ce se poate pentru a atinge cât mai … Citește mai mult
Să mai cârcotească careva că, vezi Doamne, n-am fi contemporani cu evenimente care se petrec prin alte părți. Că am fi rămas, mioritic, în urma ritmului tot mai alert al mișcărilor căruței mondiale. Nici vorba despre așa ceva… Căci, la o sumară ochire prin împrejur, se poate observa cu ușurință că am reușit să … Citește mai mult
Salutări franțuzești, de data aceasta din plimbare. Periplul de acum îmi trezește amintiri recente, dintr-un loc unde granițele se estompează, iar aerul poartă parfum de citrice și sare! Vă scriu astfel cu gândul la Menton, ultimul oraș francez de pe Coasta de Azur înainte de a trece granița în Italia. Această apropiere de „Cizmă” nu … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 64. E posomorât totuși afară. Rece și descurajant, mai ales după o răceală zdravănă. Liniile negre ale bulevardului. Obiectele lui mișcătoare, îndepărtate. Dintr-o dată, din blocul de vizavi, la etajul doi, se deschide rapid o fereastră: în cadrul ei, două mâini albe de femeie scutură în viteză un cearceaf alb. Câteva … Citește mai mult
Mama e numai una, Mama e și atunci când nu mai e, Mama ne așteaptă pe fiecare dintre noi cu mere coapte, cu dulceață de cireșe amare, cu scovergi și plăcintă cu mere, cu ochii plini de iubire și cu șoapte de iubire care nu se vor termina niciodată. * Când are omul, pentru întâia … Citește mai mult
suntem flori de la început am fost flori suntem flori și flori ne dau viață suntem flori pline de petale și una după alta ne lăsăm dezbrăcate de ele până ne descoperim miezul suntem flori menite să crească împreună să cuprindă pământul în culorile lor în frumusețea lor … Citește mai mult
Focul Focul tânăr joacă-n noapte, e coroana unui rege, horă de lumini și șoapte ridicându-se ca lege, soare mic în gura sobei, este-acesta adevărul? ori umflat pântecul vorbei e mai roșu decât mărul? Vremea unei fapte bune Cerului – când urcă stânca – marea-i poartă plânsul, ghicitoare veche – munca – … Citește mai mult
Strada Libertății, de Romulus Brâncoveanu, Editura ROCART Căutările propun și impun o luciditate continuă, o lipsă a somnului, chiar o stare sau mai multe prin care oboseala nu are cum să treacă, să își facă simțite împunsăturile sau atingerile. Căutările amplifică (in)conștient tot ce pot fi încadrate și rămâne ca amintiri, ca (re)memorări în care … Citește mai mult
Amintire cu praf de bomboane Ce scrie, maică, aici? întreabă o bătrînică în supermarket. E o supă, zic. Se pune apă fiartă și se lasă 5 minute. După aia, o bei. Din paharul ăsta? zice ea. Sau o turnați într-un castron, răspund eu. Aha, e doar 5 lei. Oare mi-o … Citește mai mult
Veneticul Nu știu dacă au dreptate analizele care spun că protestul nonviolent (rezistența civilă) este de două ori mai eficient decât protestul violent în determinarea unor schimbări politice și sociale, dar nu este nicio îndoială că produce mult mai puține victime. Și asta este o diferență majoră. Sarah și … Citește mai mult
Poezie de martie… Ianuarie 1984 Iarna cumplită a celor morți în trenuri, de hipotermie, de parcă se răcea întreg universul în fața cinstitei și speriatei adunări academice, care nu mai avusese parte de asta de decenii. stacojiu la față, că-mi era frică să nu facă vreun atac de apoplexie, colonelul perora despre vinovăția mea … Citește mai mult
„Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii … Citește mai mult
Domnul Pamuk – Hüzünul istanbulez. Aura detaliului văzută cu ochi de artist plastic. O călătorie prin Istanbulul lui Orhan Pamuk Era prin anul 2000 când Ibrahim Pamuk îi oferea fiului său o valiză neagră din piele, plină cu scrierile sale adunate de-a lungul timpului în tot felul de caiete, rugându-l să le citească după … Citește mai mult
Chipul celeilalte Alme închis în fotografie este terifiant și angelic în același timp. Lui i se acordă atât de multă substanță cinematografică, încât avem impresia că prinde corp. El nu îmbătrânește pe suprafața peliculei – mă opresc asupra teorii filmice din secolul trecut, așa cum e cazul Almei actuale, deși se îndepărtează pe linia timpului … Citește mai mult
2 martie… ·Uneori libertatea nu se vede în texte, ci în lucruri simple: într-o masă de lemn, cu câteva microfoane, cu o carte trecută din mână în mână și cu oameni care pot vorbi fără frică. Am trăit destule epoci ca să știu că libertatea nu e un cuvânt mare, ci un spațiu, restrâns de … Citește mai mult
Fire Se sting umbrele și albastrul pare să-și reia stăpânirea, în ciuda negurii ce se-arăta aproape veșnică. Se umple iar văzduhul de răsunet, privirea îndrăznește iar să se înalțe și lumea-ncearcă să se-mbrace într-o amintire de pruncie. Dincolo de oameni, de aprigile lor încrâncenări, de asprele dureri ce-i cocoșează, firescul merge, orb, mereu pe cursul … Citește mai mult
Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei” Lângă femeia din tine a renăscut divina fericire, așa s-a născut magia poveștii de iubire Trăiesc să scriu emoția clipelor petrecute cu tine, femeie din elegie, totu-i precum dansul mirilor din amintire, dintr-o lume trecută în filele Cărții Sfinte, imensă bucurie, … Citește mai mult
În activitățile pe care le desfășurăm în societate, în profesie, în viața publică sau în relațiile personale, facem înțelegeri unii cu ceilalți, încheiem acorduri, negociem, realizăm schimburi. Uneori câștigăm, alteori pierdem. Dar câștigă doar o parte? Și pierde doar cealaltă? Există doar învinși și doar învingători? Sau, mai degrabă, în orice interacțiune umană există … Citește mai mult
spațiul meu comun. exterior gândul. călăuza calmă a privirii înscrisă în și descrisă de gestul mereu vizual. nici nu văd. nici nu cred că după o viață trecătoare o să urmeze una, aceea netrecătoare, sau veșnică. nici în spațiul acesta al meu comun. exterior. nici în acea lume care se tot face întotdeauna prin scris, … Citește mai mult