Cum ar arăta, oare, geometria cuvântului „viață”? Ar putea fi o linie, o spirală, poate un triunghi, un pătrat, o sferă? Sau poate că fiecare din noi dăm vieții o altă formă, căreia îi adăugăm o anume consistență, culoare, parfum, esență, muzică… Pentru unii dintre noi viața pare să fi fost lungă, deși au trăit puțin. Avem … Citește mai mult
Răspunsul ar fi simplu la această întrebare: pentru că în restul timpului refulăm enorm. La Sighișoara, într-o vară trecută, aflat la Festivalul de Artă Medievală, am văzut pe o străduță lăturalnică, departe de orice manifestare medievală care defula în lovituri de spade, un colț în care era scris cu litere de o șchioapă: Eliberați-vă stresul … Citește mai mult
Pentru că, încă de copil am trăit cu cărți și printre cărți, biblioteca mea este destul de mare și crește văzând cu ochii de la un an la altul. Am cărți pe care le-am citit și le-am recitit de nenumărate ori, cărți care îmi trezesc amintiri și care spun o poveste dincolo de povestea dintre … Citește mai mult
Colectiv – 6 ani… Cel mai mare și mai feroce prădător al savanei, adică leul, are în comportamentul lui ucigaș o delicatețe cu care își tratează victimele înainte de a le devora care de multe ori trece neobservată: el oferă victimelor o anestezie. E ca și cum leul ar înțelege durerea prin care urmează să … Citește mai mult
Hoţul se furişă pe fereastra întredeschisă a băii, se prelinse ca o apă întunecată, murdară pe pervazul şi peretele interior şi, în vreme ce încerca să se orienteze în clar-obscurul încăperii, îşi puse pe faţă o bandă din carton în care erau decupaţi doi ochi alungiţi de pisică, întocmai ca la balurile mascate. Mergea la … Citește mai mult
Unui bun prieten și drag poet… Hai că se înnorează și iar va începe să plouă. Însemnă că-ți pare rău, dar tu te grăbești. Sigur, nu e o bucurie pentru nimeni să te conducă prin ploaie și noroi. Dar parcă noi le mai vedem, simțim? Mai contează cum suntem noi? Nu! Întrebările nu contenesc să … Citește mai mult
O nouă lume veche… Ce pot spune, îmi place viaţa în Anglia ca imigrant. Îmi place şi orăşelul meu, Worcester. Sunt o groază de lucruri de învăţat de la oraşul ăsta. Civilizaţie, armonie, un sistem de viaţă curat. Bine, nu-i neapărat şi uşor, dar asta este partea a doua. În orice caz, atunci când eşti … Citește mai mult
Dar ninsoarea nu se mai oprea și frigul cam pusese stăpînire pe oasele mele. Am pus pe jos niște cetină, am mai înălțat cortul cu vreo 30 de centimetri și… m-am pus pe așteptat. Speram să se termine ninsoarea, mai ales că văzusem că viscolul se cam oprise. Un om de-al locului îmi spusese la … Citește mai mult
Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume … Citește mai mult
Observând cu uimire, uluire chiar, ceea ce se mai petrece prin curtea politicienilor noștri mioritici, un gând nu-mi dă pace: ce ar fi ca noi, cetățenii de rând, să ne asumăm totuși un rol mai activ în privința semenilor noștri politicieni? Și nu vizez aici la vreo dimensiune care să-l parafrazeze cumva pe von Clausewitz: … Citește mai mult
1.Șase ani de la tragedia „Colectiv”… Acum șase ani, cam cu o oră mai devreme decît cea la care scriu, a avut loc cumplita tragedia de la clubul Colectiv. Bilanțul inițial al victimelor a sporit zi după zi, ajungînd la 64 de morți. Trebuie desigur adăugate și persoanele, alte zeci, care au supraviețuit tragediei, dar care … Citește mai mult
Cronică neagră… Joi, 28 octombrie… Guvernul de la Vila Lac care se încropește „noaptea ca hoții” este mai puțin transparent decât bazinul lacustru de la Snagov. Condus în calitate de locțiitor de un general căruia i s-a ordonat să ceară triumfal armistițiu înainte de a planifica orice acțiune politică și de un strateg „hotărât doar … Citește mai mult
Alte timpuri (anii 1870-1880), aceleași stări, fapte, trăiri dintotdeauna: „…în timp ce unii scriitori lipsiți de grija zilei de mâine știau prea bine că operele lor vor fi solicitate de mai multe publicații în același timp, iar ei vor primii onorarii maxime (500 ruble pentru coala de autor, așa cum primeau Tolstoi și Turgheniev), Dostoievski … Citește mai mult
Cuvânt înainte: „Ce mai jeg, ce mai jeg/ Ce să mai aleg?/ Ce e bine, ce e rău/ Pentru mine, pentru tine/ Nu putem să alegem și ne păcălim/ Nu mai bine ne dorim/ Să avem din părți, rău o să murim,/ Să murim jegoși, asta ne doresc/ Dar îi dăm în gât că ne … Citește mai mult
S–a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia … Citește mai mult
Problema alterității se accentuează din ce în ce mai mult în perioadele în care oamenii simt că pierd controlul, în perioadele când simt că ei și cei asemenea lor sunt amenințați de vreo situație sau vreo conjunctură. De cele mai multe ori, neputând suporta presiunea cauzată de un context sau altul, omul începe să caute … Citește mai mult
1. ea se însera ea se însera nu îmbătrânea doar se însera puțin nu foarte mult doar cam cât i-ar trebui unei păsări flamingo să treacă în zbor pe deasupra unui oraș inexistent ea se însera iar între timp o cortină de fier se lăsa greu peste un timp netrăit îndeajuns un înger mic … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult
Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult
Cântecul păsării de plajă, de Tudor Ganea, Editura Polirom Tăcerea se așază de fiecare dată cu discreție în toate cuvintele nespuse, în toate acele cuvinte care nu s-au putut scrie și își face astfel cunoscute, în fiecare dintre aceste stări și posibilități ale lor pliurile propice ascunderii, ale nespunerii, ale tăcerii și ale fiecărei … Citește mai mult
Cam în aceste zile, poate mai înainte, poate după ce trăsese Joana Carda linia pe pământ cu nuiaua de velniș, se plimba un bărbat pe plajă, era pe înserate, cînd foșnetul valurilor de-abia se aude, scurt și reținut ca un suspin fără motiv, iar acest bărbat, care va spune mai tîrziu că se … Citește mai mult
Câteva povești despre lumi posibile și imposibile, despre cuvinte și imaginile lor trăite, și mai departe despre complexitățile care pot să încapă în toate aceste așezări ale lor. Cu Delia Calancia… Dragă Delia, Unu: Se pot vedea și simți în desenele tale anumite reprezentări și un fel de reașezări ale lumii și ale tuturor celor … Citește mai mult
Într-un interviu din 1935, anul premierei operei O noapte furtunoasă, care i-a marcat cariera în tinereţe, Paul Constantinescu îşi definea intenţiile: „În compoziţie am dibuit aproape singur, însă de la început am simţit nevoia cântecului popular şi într-o oarecare măsură şi a muzicii psaltice, pe care din când în când, cu ajutorul vreunui preot, am … Citește mai mult
Am văzut și eu ultima ecranizare Dune și cu riscul de a răvăși puțin ograda pe care o îngrijește bine prietenul Marius Mihălăchioiu, am să arunc câteva comentarii la adresa filmului. O să îndrăznesc chiar mai mult și o să încerc, de fapt, să comentez… comentarii pe care le-am auzit despre acest film. „Acest film … Citește mai mult
Nu scăpase de obiceiul de a se uita lung la copacul de lângă fereastra bucătăriei, la cei doi porumbei care şi-au trăit tinereţea împreună. Nu ştia că porumbeii sălbatici sunt monogami, credea că „orăşeni” fiind, au căpătat obiceiuri omeneşti – trăiesc pe la ferestrele noastre, nu-i aşa! – dar ei şi-au păstrat cuibul an de … Citește mai mult
„Ce l-ar mai putea tulbura pe cel care nu așteaptă niciun mâine?” (A. Camus, Fața și reversul) Albert Camus, filosoful absurdului, a articulat, în multe dintre discursurile din opera sa, problematica opoziției, a conflictului, născute din relația între ființa umană, pe de o parte, ce simte în interiorul ei dorința de claritate, de fericire și … Citește mai mult
pentru Ioan Pintea Orice apropiere presupune și impune un fel de cunoaștere, un fel de atingere de cel cu care vrei să cuprinzi înțelegeri, de cel cu care îți dorești să împărtășești fiecare dintre sunetele sau cuvintele necunoscute, neauzite până atunci. Mai departe presupune atingere, o împingere continuă către cel ale cărui stări vrei să … Citește mai mult
Ziua bună și bun găsit la o nouă minunată tabletă de sâmbătă. Azi, înainte de toate ne aducem aminte că pe 30 octombrie 1960 s-a născut cel care a devenit cel mai bun fotbalist din trecut, prezent sau viitor. Grande Diego, Don Diego Armando Maradona… În copilărie, după ce sufla în lumânările unui tort imaginar, … Citește mai mult
Cum m-am îndrăgostit de Alicia, fotografa (1) Dragi prieteni reali sau virtuali, unii dintre dvs. au citit romanul „Adulter cu smochine şi pescăruşi”. Eroina principală a poveştii de acolo era o femeie pe nume Alicia – „se citeşte Alişia”, spunea textul. Ei bine, aflaţi că romanul va avea o continuare (sau poate un prequel, … Citește mai mult
Deseori ne căutăm un loc potrivit în care să ne odihnim, să ne ascundem de indiscreția altora, să ne bucurăm în tihnă și taină, să ne îngrijim rănile sau să ni-i facem un popas mai îndelungat. Dacă cei mai mulți dintre noi vrem să trăim „la vedere”, se datorează faptului că vrem să arătăm ceva … Citește mai mult