Cultura

Ce chip bizar ai, străine! Ne vedem atât de rar încât abia mai recunosc ce lasă-n urma lui timpul trecător. Ne cunoaștem foarte bine, doar că uneori, accidental, uităm unul de altul. Uitam să ne facem timp unul pentru altul. Când a fost ultima dată când ne-am privit unul pe altul? Oare mai semănăm atât … Citește mai mult

Pe Emil Cioran îl îndrăgesc pentru că este controversat, îl îndrăgesc pentru că nu a fost și nu și-a propus să fie perfect, îl îndrăgesc pentru căderile lui care nu l-au transformat în idol, îl îndrăgesc pentru sinceritate, pentru slăbiciune, pentru lipsa de narcisism, pentru inocență, pentru că este o îmbinare între banalitate și geniu, … Citește mai mult

   Datorită semnificaţiei diferite pe care termenul „vecin” (însemna ţăran aservit, n.n.) o avea în acea perioadă, am hotărât să folosesc aici termenul rumân.    Relaţiile din feudalism, aveau la bază proprietatea, astfel încât era firesc ca şi relaţiile dintre rumâni să fie practic reduse la stăpânirea asupra proprietăţilor mobiliare şi imobiliare. Documentele ne relevă … Citește mai mult

     În așteptarea contraofensivei ucrainene – amânată se pare, din cauza unei scurgeri de informații și a lipsurilor din dotare – frontul ucrainean a rămas fixat pe aceleași coordonate fierbinți (de la nord la sud): Kremina, Bahmut, Avdiivka, Marinka, Vuhledar. În toate aceste mici orașe și în împrejurimile lor, forțele ruse și mercenarii Wagner … Citește mai mult

Haine din licheni și din brusturi îmbrăcasem în atemporalul refugiu; soarele scăpăta, șchiopăta pe deasupra pădurii, pînă cînd fantasma ploii încețoșă privirilor drumul.   Prin artere coclite călătoria sîngelui prindea să rupă tăcerea și o stea căzătoare lăsa în țărîna primordială semne înșelătoare de viață.   Aici șezum noi și plînsem, aici ne-am cuibărit greaua … Citește mai mult

Care ar fi, într-un top al lucrurilor cu adevărat importante din viață, cel pe care l-ați așeza pe primul loc? Sănătatea? Familia? Banii? Fericirea? Mulți s-au gândit la așa ceva. Ce ar fi de pus chiar pe primul loc ca importanță? Care ar fi axul vieții, firul roșu în jurul căruia s-ar răsuci întreaga viață … Citește mai mult

   Milo avea opt ani. Mai demult avusese șase ani dar nu i-a plăcut, fiindcă nu putea să zică „șase”. Zicea „sașe”. Dar cel mai mult i-a plăcut cînd a avut cinci ani. Atunci a învățat cuvîntul „unsprezece”. Bine, el spunea „untsprezece” dar nimeni nu băga de seamă litera în plus.     Acum Milo stă pe treptele … Citește mai mult

Tiberiu CERCEL, scriitorul ascuns de șevalet        Tiberiu Cercel este un… scriitor, un teoretician subtil al dualității, un autor al trăirii intense pe cel puțin două planuri  adăugând mereu posibilitatea de a-și supune în permanență textele amplificării (de)scrise. Scriitorul Tiberiu Cercel nu este una dintre fețe, o parte mai puțin vizibilă a pictorului, … Citește mai mult

   Să califici statalitatea României ca fiind una eșuată este, fără îndoială, o exagerare. Căci, chiar așa șubred cum pare să fie, statul român este totuși unul care face parte din Uniunea Europeană. Acesta, încă nu a ajuns, slavă Domnului, în incapacitate de plată! Dar, pe de altă parte, este evident pentru toată lumea că … Citește mai mult

   Am intrat într-un timp al emoţiei, al confortabilităţii, al plăcerii. Niciun efort nu se face dacă el nu este colorat de plăcere. Pare c-avem de-a face cu nihilismul complet, de tip nietzschean. Pe care Heidegger îl traduce ca „timp sărac”. „Lung este timpul sărac al nopţii care a cuprins lumea.” Cine ne scoate de-aici? … Citește mai mult

1.Semnalări amicale…    a.Bogdan Suceavă despre provocarea, creativitatea explozivă și ingratitudinea lui Dan Barbilian/ Un interviu de Victor Bârsan   Sînt vreo trei luni de cînd am citit cartea lui Bogdan Suceavă – Adîncul acestei calme creste/ Programul de la Erlangen și poetica „Jocului second”, Polirom, 2022 -, în care acesta descifrează poetica barbiană în strînsă … Citește mai mult

   Desigur, nu suntem lipsiți de nostalgii, dar nu încercăm mereu să inventăm un teritoriu propriu. Nu dorim să ne ascundem gândurile, nu ne temem (în aceste vremuri apăsătoare) să mai credem în ceva și mai vrem să ne putem bucura de forța ideilor și cuvintelor noastre. Pe dumneavoastră, cititorii noștri, vă simțim alături de … Citește mai mult

În așteptarea Stării a Treia   Iată o săptămână în care putem renunța la pasiunile zilei pentru a medita. Pentru asta nu trebuie să fii neapărat credincios. Trebuie doar să accepți că nimic nu începe și nu sfârșește cu tine.    „18. Primăvară dulce, Fiul meu preadulce. Frumusețea unde Ți-a apus?”    „48. Robilor tăi, … Citește mai mult

Vulpea lui Akira, de Ioan Mihai Cochinescu, Editura TREI Decorul, împrejurările și împrejurimile poveștilor  care s-au scris într-o viață își așteaptă întotdeauna cuvintele și mai departe imaginile care să le alcătuiască, pe cele care trebuie mai departe să le facă vizibile și cunoscute în fiecare dintre aceste alcătuiri ale lor și în câte se mai … Citește mai mult

Se simţea încă zdravăn şi-ndeajuns de verde, în sacou-i ultraelegant. Acesta era vechi ca el, dar părea, prin felu-n care va fi fost purtat, dacă nu nou de-a binelea, neponosit, – dovadă că zilele nu-i intraseră-n sacou…   „Dacă mi-eşti prieten”, se rugă balonul de copilul care-l cumpărase, cu cinci minute mai devreme, „dezumflă-mă, te … Citește mai mult

   Am fost invadați, în ultima vreme, de o avalanșă de evenimente, dezvăluiri, situații înfricoșătoare, scoase la lumină și mediatizate cu preaplin de detalii, fiecare latură și fiecare aspect fiind subliniate cu tușe aproape violente. Să fi devenit lumea, din ce în ce mai mult, un spațiu al haosului, sau să fi căpătat noi gustul … Citește mai mult

endo endo înseamnă interior. crine vine de la krinein, care înseamnă a separa, a distinge, dar a devenit (de la conflictul separării) și criză. de aia am zis literatură endocrină, adică literatura crizei interioare. asta faci, asta scrii tu…- mesaj de la Mircea interior evitat de lumină  atins deseori de mișcări desenate discret și niciodată … Citește mai mult

O întrebare, un răspuns…   Când ați debutat în presă? Ei, e ,,cale lungă” din momentul în care am trimis primul text spre publicare și până azi. Se întâmpla prin anii 80, dar sporadic, fiindcă regulile erau mai stricte, era nevoie de un alt ritm interior, de o altă deschidere care nu avea nicio legătură … Citește mai mult

   Suntem suma alegerilor pe care le facem? Suntem suma actelor noastre, atât cele conștiente cât și acelea inconștiente? Suntem suma experiențelor noastre? Câteva fraze celebre spun că: Omul este suma acțiunilor lui, a ceea ce a făcut, a ceea ce poate face. Suntem suma povestirilor pe care le întâlnim și pe care suntem dispuși … Citește mai mult

   Îmi e dor de mâine prin azi, îmi este iubire, îmi este Tot, femeia cu buzele flămânde de fragii cei copți. Pe geamul de la fereastra neapusului, se preumblă o picătură din lacrima iernii ce ar vrea să pătrundă în camera albă care-i ferită de umbră. Privesc înspre departe, dincolo de lumea cuvântului, dincoace … Citește mai mult

Viața deplină s-a arătat în Iisus Hristos Cel Înviat. Dar această viață s-a relevat pentru noi. De aceea, în Iisus Hristos Dumnezeu adevărat și om adevărat – nu atât învierea e cea mai mare minune, cât moartea.  Întru-cât “moartea este plata păcatului” (Romani 6.23), iar Hristos este fără de păcat. El numai pentru noi a … Citește mai mult

Cu Duca… Am rânit zăpada (ce sentiment plăcut, de ani de zile nu am mai avut posibilitatea) în jurul casei, până la poartă și puțin în drum. Duca se ține după mine, face zece drumuri unde eu fac unul. S-a învățat prost: latră ca toanta la gard orice mașină care trece. Când i-am deschis poarta: … Citește mai mult

Nu poți, ca om conectat permanent la lume, să nu remarci că rezerva de sine a umanității s-a cam golit. E din ce în ce mai puțin sine în lume și tot mai multă supă cremă de șabloane. Supa asta e mai mult un terci, fără sare și piper, fiert în oala sub presiune socială … Citește mai mult

Mi-e greu să întru în detaliile învățământului de astăzi, în primul rând pentru că îl văd neatrăgător, străin de inima, de candoarea și bucuria copilului din ciclul primar sau de interesul cultural al adolescentului, tânărului licean.    Cu siguranță, rezultate incomparabil mai bune a dat învățământul secolelor XIX și XX, care era unul de cultură … Citește mai mult

   La data de 18 martie 1899, consiliul comunal fixa perimetrul comunei, astfel: „…despre miazănoapte pleacă din râul Dâmboviţa, pe lângă moşia Câmpulungeanca până în şoseaua Câmpulung, la cruce; de aici taie şoseaua, parcurge poalele şi urcă spre răsărit tot pe lângă pădurea Văleanca, până în deal, continuând până în punctul Hou, unde funcţionează mina … Citește mai mult

Atât sursele occidentale, cât și cele rusești vorbesc tot mai mult despre iminența contraofensivei ucrainene – mai ales după sosirea tancurilor și mașinilor de luptă occidentale – iar predicția momentului este când și unde se va produce aceasta? În ceea ce privește data, estimările analiștilor ruși, bazate pe buletinele meteo și analizele de sol, iau … Citește mai mult

Dar unde eram noi în poza aceea? Eram înainte sau după Niceea? În amonte eram? În aval? Călare sau sub Ducipal?   Nimeni nu spune. Nimeni nu știe, deși plecarăm nouă din Vaslui și cu sergentul zece…   Oasele cui, sîngele cui, se zbat în valul care-i și întrece?   Blitz! Blitz! Blitz! Blitz Krieg! … Citește mai mult

  UN PODCAST DESPRE CULISELE CERCETĂRII ALĂTURI DE CÂȘTIGĂTORUL PREMIULUI NOBEL; EXCELENȚĂ ROMÂNEASCĂ ÎN AMERICA ȘTIINȚELOR; SUCCES, DINCOLO DE VIS ȘI SACRIFICIU, PENTRU CARIERA UNEI FEMEI BIOLOG PRINTRE CEI MAI CITAȚI 2% DIN EXPERȚII MONDIALI ÎN BIOLOGIE CELULARĂ   Episodul 24 al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, aduce în fața publicului o invitată de excepție: … Citește mai mult

Tata Moșu mai stătea ceva vreme după ce plecam noi, țîncii. Se uita la moliile de se-nvîrteau în jurul becului de pe stradă, apoi pleca, parcă mai înalt, către casă. Nevastă-sa, Mama Moașa, se prăpădise de vreo zece ani, dar el păstrase casa așa cum era de atunci. Nu prea venea nimeni pe la el, … Citește mai mult