Eu sunt ironicul târziu, zgornit pe geam, intrat pe uşă. Sunt revoltatul de serviciu în pustiu, cu-n fir de iarbă-n mână drept cătuşă. Eu sunt ironicul târziu. Am pus pe inimi, pe afişe sângerii, pe rană, un deget punitiv şi străveziu şi-n colivii prostia suverană. Eu sunt ironicul târziu. Morţii din somn trezesc … Citește mai mult
Spunea Pleșu de curând cum națiunea noastră ignoră oamenii cu adevărat importanți, dar, după ce mor, le facem niște parastase de mai mare dragul! De fapt, această atitudine vine dintr-o tendință națională, uneori chiar trans-națională, în care cel de lângă tine este un zero, un nimic care este luat în râs și batjocorit doar pentru … Citește mai mult
T intră, căutînd pe cineva. E deja în bar, într-un colţ… Nu-l vede pe B, îi cere barmanului: o apă. Plată. Rece. Vorbeşte un pic sacadat, grăbit, tot timpul se uită în toate părţile. Barmanul îi toarnă apa în pahar, ia paharul, îl pune pe tejghea. Nu ţi-am cerut pahar. Dă-mi o sticlă. Acum. Rece. … Citește mai mult
Marele tată Foșnetul frunzelor de pe tulpina porumbului. Foșnetul lor în momentul atingerii tale, a corpului tău. Răsuflarea lor la atingerea ta, la ruperea păpușii de porumb, la smulgerea ei. Mirosul adunat în apropierea nărilor mele, zgârietura severă și rea de pe mâna mea. Zgomotul făcut la ridicarea grămezii, la înălțarea ei, zgomot amplificat … Citește mai mult
Într-un interval de câteva zile, mai multe instituții de sondare a opiniei publice au dat publicității rezultatele unor anchete privind opțiunile politice ale românilor. De bună seamă, pentru un observator al vieții politice rezultatele nu constituie o surpriză. Tendințele ultimelor luni au fost confirmate de majoritatea cercetărilor sociologice: PSD-ul continuă, în majoritatea sondajelor, să … Citește mai mult
Un roman scris parcă din inima unei depresii cosmice, „În toate a fost frumuseţe”, al lui Manuel Vilas, editat de Pandora M, colecţia deja devenită reper, Anansi. Iată un fragment din începutul acestei cărţi atât de viscerale, trecută totuşi prin filtrul unei conştiinţe rănite: „Mă durea să vorbesc cu ceilalţi: vedeam inutilitatea tuturor discuţiilor care … Citește mai mult
1.Poezii de octombrie… O înmormîntare în absență nunțile și botezurile îmi sînt antipatice, dar fug din toate puterile de înmormîntări – nu mă pot lăsa cotropit de semnele durerii, aș fi o prezență jalnică, par senin, detașat, durerea nu iese la suprafață, lacrimile curg, în legea lor, numai pe dinlăuntru cînd nu pot … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană” cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara… Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult
Frauda semantică Multe dintre fraudele politice își au originea în fraude semantice. Prețul cel mai ridicat al fraudării de acest fel îl plătește socialul – acolo urmările sunt majore. Vechile polarizări se accentuează, noile fragmentări sporesc tensiunile, așa-zisele remedii se dovedesc la fel de nedrepte ca nedreptățile pe care – sincer sau doar mimat – … Citește mai mult
V-ați gândit că urmează să vorbesc despre pagini web, nu-i așa? Deși site-urile fac parte dintre elementele care ne-au acaparat existența, nu ele vor fi subiectul de azi, ci pluralul cuvântului sită, acel instrument care se găsea, odinioară, în aproape orice gospodărie. De ce ar discuta cineva despre un obiect atât de banal? … Citește mai mult
Rusia Imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea, de Antoaneta Olteanu, Editura Cetatea de Scaun Istoria poate să fie o poveste evidențiată prin suprapuneri de fapte și de gesturi culturale, de interpretări ale lor și în continuare de susținere ale acestor adăugări în contextele care le pot păstra prospețimea, claritatea și care le pot … Citește mai mult
„Drum lin!” a fost urarea mea adresată unei prietene care-mi dădea, prin SMS, de veste că e la volan, spre Timişoara, dinspre malul Dunării (albastre). Mi-am amintit, apoi, numaidecât că, scris într-un cuvânt: DRÙMLIN, e un termen (de obârşie irlandeză) care semnifică o „formă de relief cu un contur eliptic, constând în material morenic, originea … Citește mai mult
Soțul meu englez spune că la baza succesului oricărei afaceri stau: numărul 1- oamenii, numărul 2- oamenii și numărul 3- ( tot) oamenii. Oamenii adică sfințesc locul. Când a decis să îl dea afară pe tata din Partidul Comunist, secretara de partid Chiru Gica (pe care tata, profesor de română pe atunci la Liceul 4 … Citește mai mult
Lecturile paralele Butonând televizorul, am dat din întâmplare peste o emisiune interesantă care avea ca subiect dezvoltarea personală. Invitat, un distins specialist (nu dau nume!) care pleda pentru lectură, prezentând doar cărți ale unor scriitori de limbă engleză. Sigur, cărți interesante, am acceptat ideea și chiar mi-am notat titlurile, fiindcă orice carte te poate … Citește mai mult
orașul tatălui meu, care m-a încurajat să mă rătăcesc și astfel să cunosc un oraș orașul m-a prins și m-a înfășurat întotdeauna în necuprinderea lui, în acea vastitate intuită de întinderea cunoașterii mele, de posibilitățile parcurgerii pașilor îngăduiți de curiozitatea ce se lăsa desenată pe toată suprafața simțită, văzută și nevăzută din alcătuirea privirilor … Citește mai mult
În partea trecută vorbeam despre cum învățăm să trăim, să fim și să ne apropiem de ceilalți, de când ne naștem. Și învățăm aceste lucruri, întâi, cu cei care ne sunt în jur și prin aceste relații. Învățăm din aceste relații să ne purtăm, să ne formăm atitudini și față de ceilalți cu care o … Citește mai mult
În noaptea nesomnului, Lacrima Cerului îmbrățișează visul ce și-a găsit perechea în Universului Divin. S-a făcut seară și gândul scorpionului rebel pleacă să fie plecat în lumea Lui, în lumea Cuvântului, a Visului, a Sinelui, a Lui pentru El, a Sa pentru Sine, pentru a trăi „Libertatea de a fi Eu”. Așa sunt Eu, acel … Citește mai mult
Corala “Promusica – Gheorghe Dimancea” din Târgoviște și-a început activitatea în 1873 sub denumirea “Reuniunea Muzicală pentru cântări”. A trecut prin modificări de denumire, dar nu de dedicare pentru muzica corală de amatori. Pentru a celebra activitatea de un secol și jumătate și oamenii care au făcut posibilă această longevitate, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște … Citește mai mult
Corespondența scriitorilor (II) Un colaborator foarte apropiat al lui Eugen Lovinescu în editarea revistei „Sburătorul” a fost prozatorul Liviu Rebreanu, redactor permanent şi înlocuitor al directorului pe timpul verii. Cuprinzând 14 scrisori întinse pe durata a două decenii, din 1909 până în 1929, corespondența celor doi arată valoarea unei prietenii literare, colaborarea benefică pe … Citește mai mult
Oare câți dintre noi cutreierăm printre tristeți? Pare a fi parte constitutivă a multor oameni îngemănarea trăirilor proprii cu tristețea. Necăutată, neașteptată, neinvitată se așază în viețile noastre fără o justificare clară și, parcă, ne sărăcește bucuriile, chemându-ne la luciditate. Când analizăm cele petrecute, indiferent dacă este vorba de trecut sau prezent, constatăm că lipsește … Citește mai mult
Proverb african: Nimeni nu merge mai departe decât cel care nu știe unde merge. -Cum poți înnebuni o femeie? -Să-i dai un purcoi de bani și să închizi toate magazinele. La Balena… Am fost și eu la Balena! Care pereche de îndrăgostiți studenți a trecut prin Copoul Universității Iașilor, iar studenții și studentele … Citește mai mult
Are românul o vorbă: mergem înainte, că înainte era mai bine! Dar în indolența lui, românul nu știe și de ce înainte era mai bine. Recunosc, uneori trucul ăsta al minții mă păcălește chiar și pe mine. Dar binele de dinainte e doar un truc, un mod în care mintea se apără, se baricadează … Citește mai mult
Neamul meu de bucovineni vicoveni e mare, se întinde pe sute de ani, de pe când satul natal al mamei mele a fost atestat, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, la 1436. Cu puțin timp înainte, un anume Ștefan Chif, devenit Chifan prin lipirea celor două nume, și-a întemeiat, aici, o primă vatră. Familia … Citește mai mult
În ianuarie, primarul Iancu Anastasescu aproba cheltuielile cu repararea ușilor (1040 de lei) și înlocuirea geamurilor de la sala de consiliu; licitația fusese câștigată de Ion Țonca, cel care se angaja să execute lucrarea cu 450 de lei/ mp la geamul de 4 mm și 165 de lei/ mp, la geamul gros de 2 mm; … Citește mai mult
„Capcana crabilor” este numele dat de ucraineni operațiunii speciale de eliminare a ofițerilor Flotei Mării Negre printr-o lovitură de mare precizie. După ce bazele rusești din Crimeea și navele aferente au fost supuse pe parcursul lunilor iunie-septembrie unor atacuri continue executate din aer și de pe apă (aici incluzând și raidurile comandourilor ucrainene), comandamentul forțelor … Citește mai mult
Tot mai des, mi se-ntîmplă să dau semne de viaţă. Cu vremea, detaliile se estompează, dispar. Rămîn esenţele tari – miezul sub coaja perisabilă, muguri fragezi în noduri, rînjetul sub canioane de riduri. Respir, vînd, cumpăr, negociez, urlu, mă ţin de trucuri, de fusta mamei, iubitei, uit secolul şi de ce m-am născut, port … Citește mai mult
Din ale patriei gânduri profunde am să spicuiesc la acest ceas de taină câteva povești pentru a încânta imaginația dumneavoastră mai ceva ca în copilărie. Așadar, a fost o dată ca niciodată o țară foarte îndepărtată, Huomania. În această țară trăia un popor extrem de mândru… mândru în toate cele, mai ales în a imagina … Citește mai mult
Dacă m-aș fi îmbătat poate că aș mai fi avut o șansă să uit, ceremonialul cerea asta, un strop de păcat și nimic altceva pe imaculatele halate albe ale tristeții, apoi a venit revolta din somn ca o vomă curată pe altarul nopților, ce naiv eram dacă puteam să cred că fericirea poate să țină … Citește mai mult
Marele tată Marele tată este o carte ce cuprinde povestea integrală a lumii şi a celor ce s-au scris despre ea. Marele tată este de asemenea o carte a căutării tatălui şi a aducerii lui la rangul acesta: marele tată! Pentru că indiferent pe care îl găseşti şi îl arăţi – pe cel … Citește mai mult