Reamintiri – 2009…  Preoţi fără (nici un fel de) Dumnezeu   – Recviem pentr-un rapțigliu –      Există. Ca şi Medici fără frontiere. Dar nu din acelaşi motiv. Au vocaţii foarte diferite. Era prin 1983-84. Mihai Botez fusese chemat la o altă rundă de „discuţii colegiale” la Rectoratul Univeristăţii din Bucureşti. Ne-am întâlnit după „meciul … Citește mai mult

Expoziția: Poezie în Pictură, de Paul Cristian Ioniță, Galeria FRAMING ART    Anumite sensibilități se fac auzite cel mai bine în înfățișări ale picturii, în imaginile trimise permanent de cel care le proiectează pe pânza care se lasă umplută cu aceste moduri de a se arăta și de a se lăsa la îndemâna celor care … Citește mai mult

Lisa trecând pe Rue Bonaparte împreună cu talismanul ei de lapis lazuli    Asemănător cerului pe timpul nopții e talismanul Lisei. Albastru înspicat cu auriu. Dacă în anii de demult, pe vremea anticilor, o piatră precum cea din talismanul ei era considerată sacră și călăuzitoare a mumiilor Egiptului și Babilonului după moarte, Lisa avea credința … Citește mai mult

   Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M⁠-⁠au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr⁠-⁠un roman … Citește mai mult

   Într-un succint — lizibil , însă, — studiu, din ’49, dedicat „stadiului oglinzii” (noţiune,-n cîmp psihanalitic, introdusă, prin ’36, by himself), ca să-şi certifice opinia că oglinda e nu fără „efecte formative asupra organismului” uman, la epoca-i de fraged infans, Lacan recurge la acest exemplu (din ornitologie), şi anume: „…că maturaţia, la columbă, a … Citește mai mult

   Cu siguranță fiecare dintre noi s-a întâlnit, la un moment dat, cu un exemplar al acestei ciudate specii, care, oricum ar fi, numai pe cale de dispariție nu este. De altfel, nu doar că nu dispare cu una, cu două, ci și apare și se înmulțește cu rapiditate, în funcție de cât de prielnic … Citește mai mult

Am avut un hogar (mai mult decât o casă, un loc în care te  simți ,,acasă’’) în Ronda, Spania, timp de 20 de ani. La început, un apartament mare, în centrul orașului, pe artera principală Calle Virgen de la Paz, vis-a-vis de Parcul Alameda, care mărginea faimosul Defileu, El Tajo,  cu o adâncime de 100 … Citește mai mult

Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…”    Serge Gainsbourg a fost un … Citește mai mult

Dezghețul de la Sinaia    Zi de martie a anului 1990. La Sinaia streșinile începuseră să lăcrimeze. La fel și Patriarhul, nostalgic, cu privirile strecurate pe după perdele, vechi obicei duhovnicesc. Se lăsase împachetat și expediat grabnic în exil la chinovia Marelui Spătar Mihai Cantacuzino în zi de gerar leat nou 1990, odată cu agitația … Citește mai mult

Curiozități… gastronomice (3)      „Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios”, afirma Albert Einstein de la înălțimea inteligenței sale. Plecând de la această afirmație a unuia dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii, îmi permit luxul de a fi curioasă, dar la nivelul existenței mele, fără măcar a gândi … Citește mai mult

Scrisoare doar scrisă (III)   cât timp poți să lași un gând să adune în el o tristețe sau să își aducă în apropiere atâta absență. cât timp să îngăduie timpul citindu-l așa apropierea îmbracă astfel siluete cu adăugările toate uitate în adâncimile desfăcute și mișcate de tot ce s-a mai putut așeza în acest … Citește mai mult

   Există un timp care să păstreze sau să conțină în el ceea ce nu mai este în mod actual în lume? Prin lume înțelegem proiecția de către noi asupra realității exterioare, prin capacitățile noastre interioare, care ne structurează ca ființe umane. Este diferența dintre o „realitate în sine” și ceea ce numim „lumea exterioară”. … Citește mai mult

   În ropot de aplauze, iubirea câștigă trofeul libertății Eului din Eu. Zâmbesc soarelui care-mi inundă chipul, mă înveselește cu o rază de soare și-mi acoperă fruntea cu lumina Lui. Sfântă binecuvântare! Soare și iubire, o nouă zi dăruită de Divinitate, trăită de Eul boem, undeva în lumea Lui, o lume a cuvântului într-un Colț … Citește mai mult

Komorebi   O foaie albă are o ființă a sa… Respiră… Lumina… Înflorind pe bolțile cuvântului, apleacă primăveri… În grădina suspendată, luminile aleg sufletul unui poem. O pasăre strânge în ochiul perlat neclintirea. Templul zborului… Nu l-au construit zbaterile. Desprinderea, cu desfrunziri subțiri… Umblu înaintea lui, dar mă conține – este înaintea mea, se estompează … Citește mai mult

   Și cine înțelege bine? Cine e mai puternic? Cine trebuie să decidă și pentru cine? Cine dă mai mult? Cine iubește sau urăște mai mult? Cine este mai calm? Cine este mai atent? Cine face mai bine? Cine reușește primul? Cine este mai iubit? Cine ajută mai mult? Cine este cel mai curajos? Cine … Citește mai mult

Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Firul roșu       Pe vremea când eram tânăr și dădeam cu căciula-n câini, făcea … Citește mai mult