Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața.       4.Aici cuvintele lui Radu au ajuns tot mai greu de înțeles. O … Citește mai mult

              OVIDIU  IVANCU este profesor de Limba și literatura română. Din 2009 până în 2013 a fost lector  în New Delhi, India și  ne bucurăm pentru că semnează în suplimentul nostru de cultură. La Editura EIKON urmează să-i apară, în curând, volumul VREMEA  MUSONULUI: PATRU ANI ÎN INDIA – JURNALUL MEU INDIAN ( 2009-2013 ). … Citește mai mult

                                                                  New York este plin de saloane de manichiură: “Pretty Nails,” ”Golden Nails,” “Perfect Nails” sunt doar câteva dintre numele ispititoare pe care le puteți citi pe ferestrele lor. Venind mai aproape, puteți vedea că angajații, doar femei, sunt fie din Asia, fie din America de Sud. Manichiurista din Europa de Est, cel puțin în Manhattan, … Citește mai mult

Tot transpirând mistic, în fiecare vară, la cartoane şi tot holbându-mă, ori de câte ori aveam ocazia, la chipul Tovarăşului, doar-doar voi descoperi o cât de mică asemănare cu tata, încălcasem, fără ca măcar să o ştiu, prima porunca a decalogului. Începutul fusese făcut. Prin clasa a şasea, brav comandant de detaşament (cacofonia nu-mi aparţine … Citește mai mult

                                                                        Nu știu dacă ați fost vreodată într-un depozit de carte, e o experiență destul de deconcertantă. Cel în care am fost eu era un fel de „geamăn rău” al unui târg de carte. De fapt, chiar panoul de la intrare îl prezenta drept „târg permanent de carte”, dar o descriere mai exactă ar fi … Citește mai mult

             Există multe mutații interesante ale domeniului politic din Antichitate până astăzi. Și acestea sunt atât de mari încât se poate spune uneori că suntem de-a dreptul în fața unor metamorfoze radicale, care au reușit să facă de nerecunoscut sfera politică într-un ritm din ce în ce mai accelerat, și … Citește mai mult

Dimineață de martie. Primăvară timpurie, soare, pomi înfloriți. În geam îmi bat deja frunze timide de tei, vrăbii guralive se ceartă îndelung și o mierlă cântă și ea din când în când. Ies din bloc și mă întâmpină, ca în fiecare zi, Hitler și Căprița. Stau unul în preajma celuilalt în perfectă armonie. Hitler e … Citește mai mult

   Aveam vreo cincisprezece ani când am auzit o discuţie între mama şi tata, care tocmai se întorseseră de la serviciu şi îşi beau cafeaua la masa din curte, bucurându-se de după-amiaza de vară câmpulungeană; introducerea asta cu accent pe detalii mai degrabă nesemnificative este pentru cititorii  tineri, ca să înţeleagă faptul că a existat … Citește mai mult

  MOTTO: Când m-am gândit întâi la poezie Speranţa vârstei mi-mpletea cununi Și, pe coperta cărţii de chimie, Am încercat suprema gingăşie Pe treptele acestei misiuni.   SONET  I   Cădeau din cer torente de lumină, Iar densa, umectata atmosferă Își suspenda nimbata ei lumună Pe fruntea noastră aspră și severă.   Se-volburau culorile pe … Citește mai mult

Pe vremea când eram copil, timpul se măsura în Crăciunuri. Crăciunul era pentru mine cel mai important eveniment al anului, în timp ce alte sărbători, religioase sau nu, mă lasau destul de indiferent. Cu excepția Revelionului, pe care îl detestam din tot sufletul, căci cu ocazia lui la noi în familie se cam întrecea măsura … Citește mai mult

  1.1500 de oameni s-au adunat pe net pentru reîmpădurirea a zece hectare în județul Bistrița. Acest lucru îmi întărește convingerea că guvernele și autoritățile de stat, în general, au fost un obstacol în calea dezvoltării României. Mi-ar plăcea un referendum pentru desființarea parlamentului (o instituție complet nereprezentativă, plină de îmbuibați și incompetenți) și înlocuirea … Citește mai mult

  MATHEI DRĂGHICEANU   Se obişnuieşte ca în unele colectivităţi sociale, culturale, educative, etc. să se organizeze acţiuni de comemorare menite să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important istoric, literar, tehnic, ştiinţific sau sportiv. La aceste evenimente se evidenţiază aptitudinile deosebite, însuşirile intelectuale şi morale alese ale individului sau grupului şi ceea … Citește mai mult

                                                 În învăţământ se prefigurează o nouă direcţie, o nouă abordare, o nouă viziune. Ştiu, sună anormal, utopic, în totală contradicţie cu realitatea pe care o ştim cu toţii. De fapt, aşa şi este. Moda simulărilor şi a simulacrelor promite să devină o corvoadă în plus atât pentru profesori, cât şi pentru elevi şi părinţi. … Citește mai mult

În primul an al secolului al XX-lea Târgoviştea era iluminată cu lămpi cu petrol. De asigurarea materiei prime se ocupa Fabrica de petrol „Câmpeanu&Co.”, care-l comercializa la preţul de 1,50 lei/decalitru. La 1 februarie 1901 inspectorul pieţelor verifica, la bariera Ciocârlan, vasul cu care societatea amintită transporta petrolul, prilej de a constata că acesta avea … Citește mai mult

Am fost la „Gala Premiilor UARF”  ( Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film, uniune fondată după 1989, de către Sergiu Nicolaescu ) Prieteni mulți, premiați mulți,  absenți mulți, ca la orice Gală la care cei invitați „se respectă”…  Dar să te afli – fie și pentru trei-patru ore – la un loc cu niște actori … Citește mai mult

Au trecut 24 de ani de la revoluţie. Nu voi vorbi despre ce s-a schimbat în bine sau în rău, nu sunt politolog, iar diploma de sociolog o aşez în sertar pentru că nu schimbările şi fenomenele sociale şi economice mă interesează ci altceva, un „fenomen” care de la un timp mă fascinează, anume pregatirile … Citește mai mult

                           Intrat, cu puţini ani în urmă, în lumea caricatural-inestetică şi foarte puţin salubră a politicii, Mircea Diaconu venea parcă din alt „film” şi dintr-o altă „piesă”. Odată descălecat din aşa-zisa societate civilă atât de pestriţ-confuză şi molipsită de toate tarele şi păcatele politicianismului dâmboviţean, inclusiv partizanatul agresiv şi obtuz, Mircea Diaconu şi-a … Citește mai mult

trei Textul ca vatră, ca loc de pornire, de început… Pentru că trupul este text (Gheorghe Crăciun), pentru că povestitorul știe întotdeauna mai mult (Mircea Nedelciu)… Fereastra pentru autor rămâne întotdeauna deschisă vederii, viziunii. Rămășițele imagistice devin automat povești, proze consistente, locuri de început sau de (pentru) odihna textuală. Biografică sau autobiografică povestea are tot … Citește mai mult

Homi Bhabha are o propoziţii pe care o repetă atât de frecvent, atât în scris, cât şi în discursul vorbit, încât n-ar fi greşit să considerăm că ea însumează, deopotrivă, problemele şi soluţiile lumii contemporane, în viziunea distinsului profesor de la Harvard: globalizarea începe acasă („globalization begins at home”). Desigur, el vorbeşte de pe poziţiile … Citește mai mult

Nu-mi spune că ţi-e cerul înnegurat, iubite, Nici că apusul roşu, cam sângeriu îţi pare. Nu-mi tapeta căpşorul cu semne de-ntrebare, Inimii, nu-i promite furtuni dezlănţuite.   Nu cred că vreau, din aripi, a zborului chemare S-o ştergi, cu neputinţa gândului tău zdrobit. N-o să accept c-odată cu tine a murit Şi curcubeul meu, averea … Citește mai mult

            Motto: „ Da, Iov își deschide gura zadarnic și neștiind ce spune, înmulțește cuvintele fără rost…” (Cartea lui Iov) Folosim cuvintele rostindu-le de multe ori fără să le cântărim și fără să le conștientizăm efectul. Rostim cuvinte prin care ne descriem starea fizică și sufletească, lăudăm, criticăm, mulțumim, ne declarăm satisfacția sau insatisfacția, etichetăm … Citește mai mult

Unul dintre acele momente în care ești foarte-foarte mândru de ceea ce ai făcut la radio. Am, deci, placerea sa vă prezint: „Top 9 cele mai mari păcăleli la care au fost supuşi românii în ultimul deceniu!”  Preferatele mele? 9, 6 si 4. După o analiză riguroasă, cercetătorii de la Academia Deşteptarea, în colaborare cu … Citește mai mult

1.Aşa a prins-o pe Natalia Marea Îmbrînceală din Decembrie ’89. Plecarea la facultate a fost prilejul, mai puțin cauza, să scape de viaţa sufocantă de acasă: bunicul bolnav şi casa duhnind a medicamente, mama cicălitoare, care-o păzea „ca un jandarm”. Insuportabil era mai ales bunicul: vechi „cheferist” cu decoraţia „fruntaş pe ramură” şi ulcer gastroduodenal. … Citește mai mult