Una dintre primele probleme cu care s-a confruntat PCdR (PMR),forţa politică impusă la putere cu tancurile sovietice, dar care se legitima prin misiunea istorică a clasei muncitoare, a fost tocmai fundamentala sa lipsă de reprezentativitate, într-o societatea românească postbelică alcătuită majoritar din ţărani. Conform recensământului din 25 ianuarie 1948, 76,6% din populaţia României locuia la … Citește mai mult

    Da, ştiu, titlul nu este deloc original, dar n-am găsit altceva, muza mea a cam aţipit, ba chiar doarme tun, tanc, rachetă aer-sol şi ce arme mai ştiţi voi. Misia de scriitoriu la gazetă nu are însă habar de fineţuri d-astea cu inspiraţii, invocaţii către muze, alea, alea, cu atât mai mult cu cât … Citește mai mult

La începutul anului şcolar 1968-1969 s-a înfiinţat prima Societate cu profil de astronautică din ţara noastră, a elevilor şi profesorilor de la Liceul nu. 2 din Târgovişte, prin transformarea Cercului tehnic de astronautică şi rachetomodele. Societatea  s-a dorit să funcţioneze la nivelul activităţilor extraşcolare din licee şi facultăţi.  Un rol important, ca iniţiator şi prim … Citește mai mult

Să presupunem că Robert Turcescu s-ar fi deconspirat ca ofițer acoperit (deși nu prea a   făcut-o) și că nu joacă într-un spectacol patriotic menit să salveze țara de-a avea un președinte emanat din foalele serviciilor. Ce aș avea de zis? Aproape aceleași lucruri ca în cazul în care Robert Turcescu joacă în opereta “Vânt de libertate” … Citește mai mult

De multe ori se întâmplă ca frumosul să ajungă în (la) inimile oamenilor prin gesturi, fapte sau cuvinte simple… În ultima vreme însă, ne ferim tot mai mult de simplitate, încercând să împopoţonăm (inutil) frazele, să le dăm o formă abstractă, să părem ingenioşi, inovatori… Ba mai mult, uneori, unii râd de cei care scriu … Citește mai mult

Rusești, impresii moscovite… Aleea Îndrăgostiților pe malul fluviului Moskva, arbori încărcați cu lacătele perechilor de îndrăgostiți…  Unele lacăte sunt foarte vechi, iar rugina le-a șters culoarea. Obiceiul este ca îndrăgostiții să atașeze un lacăt de grilajul podului Loujkov și, întorși cu spatele, să arunce fiecare câte o cheie în apă. În 2009, autoritățile au decis … Citește mai mult

Prin ’97, am văzut la Teatrul Dramatic din Constanţa o piesă adaptată după Vasili Suksin. Au trecut 17 ani şi înţeleg că ceea ce am urmărit pe scena teatrului a coborât acum pe stradă, în existenţa de zi cu zi, de parcă oamenii din jur şi-au propus să trăiască plenar un rol menit să transpună … Citește mai mult

„Sunt  răni arzând sub zâmbet ca niște reci medalii/ Pe-o haină ce îmbracă al oastei timp învins”, scria un poet, prieten din tinerețea mea. Mă gândesc adesea la trecut și la prezent, neavând curajul de a privi spre viitor. Timpul meu a trecut, probabil la fel cu al altora, de cele mai multe ori irosit. … Citește mai mult

E numărul 50 al suplimentului nostru, CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ  (când o fi trecut?…) şi fiindcă e sărbătoare am ales pentru azi, un subiect care aminteşte o altă celebrare. În anul 1891 se împlineau 25 de ani de domnie ai lui Carol I, ocazie pentru ministrul de Interne Lascăr Catargiu să îndemne telegrafic primarii din ţară … Citește mai mult

Ia te uită, domnul Pleșu este  „fără dubii  și fără niciun cearcăn”!  Deși, pe cine oare interesează cine e „preferatul” dintre candidații la alegerile prezidențiale  al excelenței sale, domnul Andrei  Pleșu, epistolarul nației? Mă întreb, totuși, cum e în cazul domniei sale cu chestia aia, „minima moralia”? Păi, dacă se trezește excelența sa cu o … Citește mai mult

Mătuşa Chibeta (Elisabeta) dixit : „Şi-ntr-o bună zi, era chiar de Ovidenie, cade la pat: zace şi zace… C-aşa-i omul: astăzi joci, mîne zaci. Că, ştii vorba: Şi fierul rugineşte, cît lumea nu trăieşte. Şi treci zi, treci noapte, apropie-te moarte. Parcă omul ştie cînd moare? Nu ştie . Nu ştii unde ţi se crapă … Citește mai mult

George Geacăr este un scriitor prețios, un scriitor care își arată în permanență și cu intensitate maximă aplecarea spre, către cuvintele bine puse în lumină așa cum sunt gesturile vizibile și lucrate ale lumii aristocratice. Victimă (in)vizibilă a propriei imaginații, George Geacăr se vrea a fi stăpânul autoritar al literaturii pe care o scrie, al … Citește mai mult

Scriu acest articol la ora 11 noaptea şi beau o cafea. Am stins televizorul, radioul, computerul şi orice lucru care m-ar putea distrage. Îmi dau seama că liniştea mă tulbură. Că este ceva cu care nu sunt deloc obişnuit. Chiar dacă nu mă uit la televizor des, urmăresc presa străină şi talk show-uri din Statele … Citește mai mult

Am făcut prostia să mă uit la televizor la un jurnal de știri la care erau arătați candidații la prezidențiale. Da, mare prostie. Cunosc jumătate din ei, cealaltă jumătate îmi e total necunoscută. E drept că de vreo doi ani am refuzat să mă uit la știri, așa că am crezut că au apărut oameni … Citește mai mult

„Numai schimbarea este statornică.”   – Schopenhauer Omul simte nevoia, adesea, să realizeze comparații: se compară cu ceilalți, compară situații, obiecte, persoane, principii, am zice chiar că-și trăiește viața și-și construiește opțiunile relativ, fără să fie conștient că o face. Câteodată se oprește din drumul său haotic, pentru câteva clipe doar, și privește în urmă… încearcă … Citește mai mult

Zece  lucruri pe care nu le știați despre bogăția lui Ion Țiriac: Țiriac are mai multe mașini decât Google Street View. Țiriac are atât de multe mașini încât își poate organiza propriul lui trafic. Țiriac are atât de multe lucruri încât Moș Crăciun îi scrie în fiecare iarnă și îi cere o mașinuță. Când Țiriac … Citește mai mult

Va izbucni al treilea război mondial? Este un aspect ce revine tot mai des în discuţie, mai ales în presa occidentală. Tonul l-a dat, în primul rând, seria de aniversări declanşată de centenarul Primului Război mondial. Treptat, în revistele de istorie din Occident au început să apară mici articole în care se făcea o paralelă … Citește mai mult

A mai trecut un an de când am schimbat foaia. Dacă e să fiu sincer totuși, cred că mai mult  m-am schimbat eu decât foaia. Mi se pare foarte interesant cum oamenii nu realizează cât de mult se schimbă, cel puțin nu până când te uiți la ceva ce ai făcut cu ceva vreme în … Citește mai mult

Octombrie, prima însemnare… Mereu am iubit luna asta, mereu am iubit zilele însorite de octombrie și mereu le-am urât pe cele ploioase. Cad frunze. E răcoare. Viața asta curge iute. Lunile de vară au trecut repede, bacul a trecut repede, parcă ieri eram ușor amețit la final de liceu. Trec prea repede zilele, jur! Trăim … Citește mai mult

Ați văzut vreodată apusul de la etajul al treilea al unui bloc – de la etajul al treilea al blocului  meu? Hai să spunem că e toamnă și că ai lăsat fereastra deschisă înadins ca să intre aerul răcoros… iar el intră portocaliu! Nu mai vezi soarele, dar vezi dealuri înșirate ca niște umbre ținând … Citește mai mult

  Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața.                 25. Am intrat amândoi în apartamentul ei de la ultimul etaj al … Citește mai mult

   Printre cărțile maică-mii exista și o carte de bucate, pe care, după ce m-am deprins cu tainele cititului îmi facea mare plăcere s-o răsfoiesc. Era o buchină de format mare, scrisă de Mihail Sevastos (nu știu dacă autorul era una și aceeași persoană cu vestitul memorialist de la Viața românească de pe vremea lui … Citește mai mult

Viki ar fi fost o fată frumoasă dacă n-ar fi avut pe obrazul drept şi pe gât cicatricile hidoase ale unei arsuri. Când avea doisprezece ani, taică-său venise acasă beat şi o pusese să aprindă lampa abia stinsă şi încinsă. În urma exploziei rămăsese pe toată viaţa însemnată. După ce termină liceul, părinţii (tatăl în … Citește mai mult

Literatura trăieşte, şi nu de ieri de azi, sub zodia amestecului genurilor şi speciilor. Elemente de liric, epic şi dramatic se regăsesc în acelaşi text, iar fenomenul nu e decât, indiscutabil, o binevenită marcă a modernităţii. Mi se pare, totuşi, că în literatura română a ultimelor decenii există o specie literară care plăteşte un preţ … Citește mai mult

Prin prezenta declar că’s de felu’ meu localnic din Calea Ferentarilor unde mi-am făcut şi veacu’ vro cinză’ş dă ani. Îmi zice Dulămea I. Rozmarin, măcar că nu ştiu dacă I-ul din mijloc are vro bază legală ori vro legătură cu mine, da’ nu despre asta vreau io să vă spui acu’ ci de alta. … Citește mai mult

  1.Luna şi nuferii sunt la fel. Camerele conacului păstrează ecoul unei limbi aspre (poate germana). La fel era şi în noaptea când şcolarul cel palid s-a întors pe jos de la cernăuţi şi s-a culcat obosit lângă lac. Da, pe vremea aceea se abuza de metafore. În pieptul lui sociu frica de moarte se … Citește mai mult

  1.cuvintele tale ajung pe la mine tîrziu cînd nu mai au ecou cînd nu mai am (neputinți)   2.din ciclul „ziceam să zici”: am patrusprezece pași pînă la a adormi doi iepurași într-o margine de oraș de unde visași precum că eu aș face un truc cu alți patru ași și cei doi iepurași … Citește mai mult