Ați văzut vreodată apusul de la etajul al treilea al unui bloc – de la etajul al treilea al blocului meu? Hai să spunem că e toamnă și că ai lăsat fereastra deschisă înadins ca să intre aerul răcoros… iar el intră portocaliu!
Nu mai vezi soarele, dar vezi dealuri înșirate ca niște umbre ținând loc de orizont și o masă consistentă de nori mari și întregi în nuanțe din acelea delicate care se pot reproduce cu greu în picturi. E galbenul obosit, un violet îngândurat, sărutat pe ici și pe colo de punctulețe și dungulițe roz. Mai e și albastru – știi… albastrul ăla senin în toată înțelepciunea lui, săturat să vadă atâta prostie.
Da, și culorile astea se întind așa, pe tot ceea ce pot eu să văd din infinitul care ni s-a dat cu porția. Pe-al meu l-au băgat într-o ramă de 100 x 50 centimetri, la etajul trei al unui bloc unde voi nu ați fost niciodată…
CULTURA DE SÂMBĂTĂ… 50! Vezi soarele și umbrele și norii și galbenul obosit și violetul îngândurat și albastrul senin și infinitul care ni s-a dat…
Facebook
WhatsApp
TikTok
