“Speranța unui vis”, un proiect ambițios al unui târgoviștean care vrea să promoveze numele orașului său mergând pe jos, până în Italia, ar putea să nu se mai fie dus la bun sfârșit. Asta după ce tensiunile din Consiliul Local Târgoviște blochează toate proiectele de pe ordinea de zi, iar Adrian Melicovici, inițiatorul proiectului nu primește sprijinul de care are nevoie deși la solicitat deschis, în fiecare zi oamenilor politici, cei care l-ar putea ajuta să ducă numele Târgoviștei în lume. Așa cum ne-a declarat Melicovici, la ultima ședință de consiliu local, unul dintre consilieri era pregătit să abordeze problema finanțării proiectului “Speranța unui vis”, dar nu a mai apucat deoarece, după punctul trei de pe ordinea de zi, în urma unei neînțelegeri, grupul consilierilor USL s-a retras , iar ședința s-a suspendat. În aceste condiții, târgovișteanul s-a gândit la o altă soluție prin care să-și ducă proiectul la bun sfârșit. Pentru acest lucru ar avea nevoie de 3500 de euro și o mașină de motorizare, pe care le-a și solicitat, prin intermediul oficialităților și al presei. Deocamdată, însă, nimeni nu și-a arătat dorința de a-l ajuta. Singurul ajutor care i-a fost promis este cel al Centrului Județean de Cultură, care îi va oferi materiale promoționale despre Targoviste și al prefectului, cu protecția la nivel de ambasadă pe tot traseul până în Roma, indiferent când va pleca. Lipsa interesului față de acest proiect prin care se dorește promovarea unui oraș cu o istorie importantă în spate, îi lasă cu atât mai mult un gust amar lui Adrian Melicovici, cu cât, așa cum a declarat pentru cotidianul nostrum, un primar PSD, din alt județ, i-a propus să promoveze un astfel de proiect pentru municipiul lui. “Marea mea dezamăgire este faptul că niciun politician nu a înțeles că nu mă promovez pe mine, ci orașul, iar eu sunt doar un executant al unei idei”, spune Melicovici. Timpul se scurge repede, iar dacă nu va reuși să plece până la jumătatea acestei luni, scriitorul va trebui să amâne călătoria până în primăvară, deși, așa cum ne-a declarat, îl bate gândul să-și ia rucsacul în spate și să plece fără să mai ceară vreun sprijin.
