Prepeliţa este o pasăre migratoare, de culoare brun-cenuşie, cunoscută pentru cântecul ei scurt şi răguşit. Soseşte în România la sfârşitul lunii aprilie şi pleacă spre continentul african în a doua jumătate a lunii septembrie. Când hrana este din abundenţă şi vremea călduroasă, migraţia întârzie până la jumătatea lunii octombrie. Vănătorii dâmboviţeni au aşadar cel puţin o lună la dispoziţie să împuşte prepeliţe. Sezonul a început la 15 august, iar Gazeta Dâmboviţei a participat la o primă partidă de vănătoare la prepeliţe. La picior, alături de câini, vânătorii au mers kilometri buni în câmpie, în căutarea păsărilor. Există două metode de a vâna prepeliţa. Una este cea cu câinele de aret, iar cealaltă la sărite fără câine sau cu gonaşi în linie.
Prepeliţele s-au aratat mai greu, protejate de vegetaţie. Câinii şi-au făcut însă datoria, primind recompense pe măsură, la finalul partidei. Zborul prepeliţelor este unul târziu, în general în linie dreaptă şi destul de jos. Din acest motiv vânătoarea la prepeliţe nu pune în dificultate pe vânători, fiind mai mult un exerciţiu, dincolo de plăcerea necontestată de a ieşi în natură. Pentru o astfel de pasăre se folosec cartuşe cu alică de 2 mm. Cartuşe s-au tras cât a fost necesar. Au fost şi câteva rateuri, dar şi pradă suficientă. Greutatea unei prepeliţe atinge 150 de grame. Preparată ca la carte, carnea de prepeliţă este considerată un deliciu culinar. Satisfacţia unei partide frumoase face însă gustul vânatului şi mai bun.
Sezonul abia a început. Fiţi responsabili şi nu faceţi excese! Gazeta Dâmboviţei vă urează vânat în cătare!