LOCURI DE POVESTE: Legenda Cheilor (pierdute ale) Tătarului

      Frumusețea extraordinară a Munților Bucegi este ilustrată în zeci de legende despre fiecare dintre minunile naturii aflate pe întinderea munților. Printre cele mai frumoase legende se numără și cea a Cheilor Tătarului, una din cele mai cunoscute zone a Bucegilor Dâmbovițeni, situată între platoul Padina și Lacul Bolboci.

        Legenda spune că tătarii Hoardei de Aur băteau cărările munților, în care ascundeau comorile jefuite de prin tate părțile Europei. Pentru ca averile lor să fie în siguranță, tătarii purtau cu ei cheile grele ale zăvoarelor. Într-una din incursiuni, însă, tătarii au văzut Babele și Sfinxul, iar frumusețea fol supranaturală i-a vrăjit. Tot admirând frumoasele pietre, s-a lăsat și noaptea, iar cerul s-a acoperit de mii de stele cum tătarii nu mai văzuseră niciodată. Fascinați, cotropitorii au încălecau în șei și au au uitat de grija cheilor, pe care le-au uitat în munți, exact pe locul pe care sunt astăzi Cheile Tătarului. 

       Legenda mai spune că, în zilele când norii se lasă peste munţi, acoperind şi ascunzând piscurile, munţii îşi pierd cheile în ceaţă . Atunci, pe cărările nesfârşite se pot vedea şiruri lungi de oameni mici si negri care mişună de jur-împrejurul coamelor muntoase, lovindu-și capetele în mătănii disperate pe piatra rece. Sunt duhurile care caută Cheilor Tătarului, pentru a-și recupera comorile.

      Dincolo de fascinația legendelor, rezervația naturală a fost declarată, Cheile Tătarului au fost declarate  Arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000. Zona adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului. Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic,geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița.  Și flora prezintă specii rare ca:  stânjenelul de munte (Iris dacica), ghințură galbenă,  sângele voinicului, secara de munte și  caprifoiul.