Astăzi a fost prima zi a Taberei de Creaţie ”O vară de poveste”, organizată de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa şi aflată la a doua ediţie.
Cele patru ateliere organizate în cadrul taberei i-au acaparat pe copiii participanţi la tabără, care au venit însoţiţi chiar de părinţi şi bunici.
Primul dintre ateliere, cel de olărit, coordonat de meşterul Gheorghe Ioniţă (foto 2), din Gheboaia, era foarte solicitat, fiecare dintre cei 20 de învăţăcei dorind să modeleze cu mâinile lutul. ‘Recepţionează foarte bine copiii. Eu am mai fost şi anul trecut, iar zilele acestea lucrez cu cei mici în fiecare zi”, spune nea Ioniţă, unul dintre ultimii olari din Gheboaia, care provine dintr-o familie cu tradiţie, tatăl lui fiind printre cei mai renumiţi olari din localitate.
Şi la atelierul de confecţionat păpuşi din linguri de lemn, coordonat de doamna Elena Nedelcu, copiii erau preocupaţi să lucreze cât mai frumos şi o solicitau tot timpul pe coordonatoarea lor de atelier.
La fel ca şi olarul Ioniţă, doamna Elena (foto 7) este obişnuită cu astfel de ateliere şi se simte în largul ei atunci când îi învaţă pe copii ceea ce ştie: ”Sunt foarte interesaţi. Le place foarte mult. Mă strigă: Doamna, doamna, veniţi! Am început păpuşa. De abia am croit astăzi, iar până vineri trebuie să terminăm păpuşa. Am lucrat cu ajutorul învăţătoarelor, al părinţilor şi bunicilor”.
Un alt atelier unde învăţăceii au lucrat cu dăruire a fost cel de pictură de icoane pe sticlă, unde pictorul Florian Colea (foto 11)a încercat să îi înveţe încă din prima zi cât mai multe lucruri.
”Am vreo 10 ani în spate de experienţă cu copiii şi în oraş şi în alte judeţe. Am şi un atelier la Şcoala Moroieni. La atelierul de astăzi, copiii au prezentat un interes deosebit, mai ales că majoritatea sunt noi, nu au mai fost. E perioada vacanţei, învaţă lucruri noi, deosebite, mai ales despre icoane. Nu ştiu cât învaţă ei la şcoală, la religie, despre icoane. Sunt, însă, câţiva copii, mai ales dintre cei care au mai fost aici, unde se vede că au lucrat şi acasă”.
Şi Ştefan Luchian Petrescu a venit din Viforâta, cu bunica lui, pentru a participa la atelierul de pictură de icoane pe sticlă şi spune că îi place foarte mult. Bunica este mândră de nepot şi îi place să creadă că numele celui mic ar putea fi predestinat pentru lumea artistică. ”Este un mijloc şi de educaţie pentru ei. Dobândesc cunoştinţe noi. Îl cheamă Ştefan Luchian Petrescu şi să dea Dumnezeu să fie un nume predestinat”, spune bunica lui Ştefan.
Facebook
WhatsApp
TikTok
