FOTO+VIDEO: Dragoş Florea pictează orice, de la pânze la vise

Târgovişteanul este un artist autodidact, ce crede că pictura/desenul este parte din sine şi fără această latură ar fi un fluture fără aripi. „De mic copil desenez. A început ca un joc, apoi am constatat că îmi este mai uşor să îmi exprim anumite trăiri desenând. Nu am fost un copil cu probleme de comunicare, însă deseori mă refugiam între pagini colorate”, povesteşte Dragoş care a trecut apoi de la hârtie, la lemn, scoici, pereţi şi piele, pentru a enumera câteva dintre suporturile folosite pentru a se exprima.

Profesor de desen în Spania, la propunerea primarului din Villa Real

Viaţa i-a oferit diverse experienţe. Încercările l-au călit, dar nu i-au afectat trăirea artistică. “Am fost nevoit să muncesc de mic. Situatia familială m-a împins la asta. Am făut liceul la seral şi nu îmi este ruşine. La 16 ani lucram în subteran, la lopată, de noapte. Iar ziua mergeam la şcoală”, îşi aminteşte târgovişteanul în vârstă de 40 de ani care a studiat seismologia şi fizica pământului, dar a cochetat cu meserii în diverse domenii. Tot pentru un viitor mai bun a trăit 12 ani în Spania. Deşi fără studii de specialitate, talentul său l-a făcut remarcat şi  i s-a propus să predea desen copiilor din diaspora. “Am fost contactat de reprezentanţi ai asociaţiei române din provincia Valencia şi întrebat dacă pot face asta pentru copiii din diaspora. Initial nu am vrut să mă implic. Însă chiar primarul din Villa Real în persoană m-a rugat să îmi sacrific două seri pe săptămână pentru micuţi. Mie îmi plac copiii şi am acceptat. S-a dovedit o alegere înţeleaptă, căci nu numai diaspora participa la cursurile mele, ci chiar şi copii spanioli. Satisfacţia este enormă să vezi că ochişorii lor de copii se luminează atunci când pe o foaie de hârtie le iese ceva ce le place”, povesteşte Dragoş.

“Am reuşit să arăt lumii că românii au şi părţi bune”

Are lucrări expuse pe două continente: Europa – România, Spania, Germania, Franţa, dar si America, iar lucrările sale sunt apreciate şi talentul recunoscut peste hotare. „Nu mă consider un artist. Cred că m-am născut cu acest talent. Aş putea spune că pictura m-a descoperit pe mine, nu invers şi sunt mândru că am reuşit să arăt lumii că românii au şi părţi bune” spune târgovişeanul. Îşi aminteşte şi acum de prima expoziţie, la Târgovişte. “Prima expoziţie serioasă de pictură am avut-o pe la 20 de ani, în centru. Galeriile Fondului Plastic parcă se numea, era singurul loc unde puteai expune. Erau lucrări uşor infantile, dar am fost atât de mândru”, îşi aminteşte Dragoş Florea. El se declară adeptul suprarealismului în pictură, dar nu este exclusivist.

Pereţi-tablou care dau viaţă încăperilor

Pentru că pânza sau coala de hârtie era limitată, a trecut la suprafeţe mai mari – pereţi. Dar a început din întâmplare, în urmă cu vreo 20 de ani. „Ai să râzi, dar primul tablou pictat pe un perete, l-am realizat pentru a masca igrasia din apartamentul unui cunoscut. Apoi am realizat ce impact are şi am început să fiu căutat pentru asta”, povesteşte Dragoş. Dintre toţi astfel de pereţi-tablouri se mândreşte cu cei realizaţi pentru o cofetărie din Moreni. “Am pictat case întregi, însă doar cu trafaletul, căci am cochetat şi cu zugrăvitul. Dacă ar fi să mă gandesc la un tablou de mari dimensiuni, mă mândresc cu un tablou pictat într-un oraşel vecin cu Târgoviştea noastră. De fapt sunt doi pereţi, într-o cofetarie din centrul Moreniului. Sunt zeci de metri buni şi a durat cam două săptămâni.”

Vezi aici cum a transformat un perete în tablou

„Numai eu ştiu câte urechi de porc am tatuat până să încep să tatuez cu adevărat”

Tatuajele au urmat firesc pasiunii pentru desen. „Am început acum 15 ani, dacă nu mă înşel, dar la nivel profesional, fac tatuaje de 7 ani, când mi-am deschis propriul salon în Spania, unde am urmat cursuri de specialitate. Când se lucrează cu fluide sanguine, cu pielea şi sănătatea oamenilor, arta devine ceva mai serios. Numai eu ştiu câte urechi de porc am tatuat până să încep sa tatuez cu adevărat”, explică Dragoş. A realizat mii de tatuaje dintre care îi e greu să aleagă. „Nici nu îndrăznesc să vă spun câte tatuaje ciudate am fost nevoit să fac sau în ce locuri. Însă face farmecul meseriei. O cerinţă neobişnuită a fost când un client, un marinar portughez, a văzut tricoul cu care eram îmbrăcat şi a dorit să îi tatuez pe spate imaginea de pe tricou. Era moartea într-o catedrală, ţinând în mâna o clepsidră atârnată de lanţuri.”

Îşi aminteşte şi câteva dintre tatuajele cele mai complicate. “Sunt tatuaje care se realizează pe sesiuni datorită mărimii şi complexităţii. Cel mai mult timp am investit într-un spate. Am tatuat zgârie-norii din Manhattan şi a durat trei luni”, explică artistul tatuator. “Le tratez pe toate cu aceeaşi atenţie şi respect, toate îmi plac, însă dacă ar fi să fac o analiză, aş putea spune că cel mai complicat l-am realizat în Spania, pe pieptul unui bărbat. A dorit portretul câinelui său şi a pus câinele să stea cuminte în faţa mea în timp ce tatuam. Bietul animal a stat cuminte, dar s-a plictisit şi a trebuit să îl reţinem forţat, eram de tot râsul. Ideal era să am o fotografie….” povesteşte târgovişteanul.

 

Premiu pentru „Cel mai netatuat tatuator”

Tot în Spania a primit şi premiu pentru Cel mai netatuat tatuator. “În concepţia mea, un tatuaj ar trebui să reprezinte ceva sau să marcheze o anumită etapă a vieţii. Nu ar trebui făcut la întâmplare. Îmi amintesc cu ruşine că la o convenţie de tattoo din Valencia am fost premiat cu o sticlă de şampanie, ca cel mai netatuat tatuator”, povesteşte Dragoş Florea.

Fiecare dintre tatuajele sale are o poveste. “Pe piciorul drept am 7 trandafiri, steaua nordului, căci am fost un călător rătăcit prin lume, de mic copil şi un far marin, farul care mereu îmi arăta nordul meu, locul unde trebuie să mă întorc. Pentru mine acest tatuaj înseamnă mult. Pe cel de-al doilea picior, am tatuat un ceas de buzunar din al cărui capac se nasc păsări care zboară. Are şi el o semnificaţie personală. Şi aş dori să îmi tatuez, dar nu pot singur, o corabie cu pânze prinsă în furtună, obosită de drum şi vreme, cu pânzele rupte, dar ieşind victorioasă dintre valuri”, ne dezvăluie Dragoş.

Pictura se completează cu poezie şi muzică

După cum puteţi deduce din adresare, Dragoş cochetează şi cu poezia, dar şi cu muzica, învâţând singur să cânte la mai multe instrumente şi vocal. “Am cântat şi cu Şcoala Vedetelor acum 18 ani, iar în Spania am fost singurul compozitor român de muzică electronică. Am lansat un album – “Siberian Express” – care a fost apreciat desi, din comoditate, nu am continuat. M-am oprit după 5 piese, dar a plăcut”, îşi aminteşte artistul.

Desenul rămâne însă pilonul principal. “Pictez orice îmi pică în mână sau îmi aprinde imaginaţia. Eu pot picta şi visele. Le pot umple de culoare.”