“Purtătorul de cuvânt al DSP Dâmboviţa, Marinela Popa, a confirmat existenţa celor două cazuri de îmbolnăvire cu TBC şi a precizat că instituţia a făcut controlul epidemiologic al elevelor, familiei şi celor cu care a intrat în contact.
De ce totuşi reprezentanţii DSP au tăcut mâlc, de joi până luni seara, în legătură cu cele două cazuri? Nici chiar purtătorul de cuvânt nu ştia despre ele, dar, contactată telefonic, a aflat şi furnizat informaţiile solicitate. Probabil că în instituţie s-a considerat că nu este oportună mediatizarea unor asemenea cazuri în săptămâna examenului pentru postul de director al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Dâmboviţa.”
Acesta este pasajul care a deranjat şi pentru care purtătorul de cuvânt al instituţiei a ţinut să aibă un drept la replică în care a afirmat că examenul nu are nici o legătură cu nemediatizarea cazului. Din punctul nostru de vederea tăcerea nu poate fi în intersul comunităţii având în vedere că TBC-ul este o boală extrem de cantagioasă, iar cele două cazuri au apărut în comunităşi cu sute de elevi. Iar dacă instituţia ar fi furnizat de “bună voie” informaţiile nu ar mai fi fost nevoie de speculaţii jurnalistice.