Gazeta Dâmboviţei demarează o campanie de informare a publicului larg asupra capacităţilor reale de intervenţie ale autorităţilor judeţene şi locale în caz de accidente colective sau calamităţi. Dincolo de exerciţiile frumos ambalate, desfăşurate la câteva luni în municipiul Târgovişte, realitatea este una extrem de dură, care nu dă şanse de supravieţuire decât unui număr infim de persoane. Un material realizat pe baza documentării colegului nostru, Cristin Petre.
Vă spuneam, ieri, despre lipsa unul Plan Alb la nivelul Spitalului Judeţean Târgovişte în baza căruia să funcţioneze actul medical de urgenţă în caz de accident colectiv sau calamitate, până la restabilirea situaţiei de normalitate. Din păcate, din spital nu lipseşte numai planul, ci mult mai multe lucruri vitale în cazuri extreme.
În primul rând, Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean (UPU) are o lipsă acută de personal. Din 27 de posturi normate, numai 10 sunt ocupate. Acest fapt duce la o aglomerare a activităţii medicilor care au avut în 2014 un număr mediu de consultaţii de 2743 de pacienţi pentru fiecare doctor. Medicii fac ture câte doi, de 12 ore cu 24, unul dintre medici fiind şi de gardă. UPU este sub normativ şi la numărul de asistenţi, dar şi de brancardieri, în condiţiile în care unitatea medicală deserveşte jumătate de milion de persoane.
Revenind la situaţia unui accident colectiv sau calamitate, UPU dispune teoretic de 18 paturi pentru consultare. E greu de presupus că acestea ar fi toate libere, având în vedere fluxul de pacienţi care trec prin UPU. Chiar şi dacă ar fi libere, din cele 18 paturi, doar 2 sunt paturi pentru resuscitare.
Situaţia se complică grav dacă accidentul colectiv implică persoane cu arsuri. UPU dispune de pansamente pentru arşi, dar unitatea nu are nici un pat cu saltea specială pentru rănile provocate de arsuri şi nici echipamente pentru tratamentul acestor tipuri de răni.
Conform unui protocol naţional, pacienţii cu arsuri de peste 20% din suprafaţa corpului sunt trimişi la spitale din capitală. În cazul celor cu arsuri sub 20% începe calvarul, atât pentru răniţi, cât şi pentru medici. Dacă UPU are măcar pansamente speciale, Spitalul Judeţean nu are nimic: nici pansamente, nici saltele, nici aparatură. Deci, cu ce va fi tratat, în afară de efortul medicilor?
Nici pentru cei cu peste 20%, în situaţie de accident colectiv sau calamitate (adică cu minim 10 victime simultane aflate în urgenţă majoră – urgenţă de grad 0), lucrurile nu stau neapărat mai bine, în momentele critice de după accident, deşi există protocolul de transport la Bucureşti. Şi asta din cauza transportului în sine. La Dâmboviţa, din cele 31 de ambulanţe existente, doar 3 sunt ambulanţe C2 cu echipaj medical cu medic, aşa cum impune transportul în cazul protocolului naţional de care vorbeam. Dacă sunt 10 pacienţi cu arsuri foarte grave, care le pun în pericol imediat viaţa, medicii trebuie să decidă cine pleacă primii.
Dacă mai adăugăm şi faptul că din lipsă de personal la tomograful spitalului nu se poate asigura permanenţă, un accident sau calamitate sunt egale la Dâmboviţa cu o tragedie!
Mâine vă spunem ce şanse au dâmboviţenii în cazul unui cutremur care ar afecta chiar Spitalul Judeţean Târgovişte.
Facebook
WhatsApp
TikTok
