De la tocuri înalte și pantofi de costum la papuci și sandale de damă, pantofii au avut propriul traseu deosebit de particular prin civilizația umană. Luați în considerare istoria complicată a tocurilor, de exemplu, și faptul că au fost introduse în Europa probabil de către soldații și nobilii persani călare, care purtau pantofi cu toc în anii 1500 pentru o mai bună aderență. Aspectul interesant al acestui lucru este, desigur, că, la vremea respectivă, pantofii cu toc erau considerați epitomul masculinității; femeile au început abia mai târziu să-și însușească tocurile ca o încercare de a asimila o parte din acea putere masculină.
Pantofii au devenit, de asemenea, piesa centrală a mai multor credințe culturale, multe dintre acestea fiind încă evidente în comportamentul nostru de astăzi – mai ales în obiceiul de a ne da jos pantofii înainte de a intra în diferite locuri sfinte. Așadar, haideți să analizăm câteva dintre cele mai bizare mituri istorice legate de încălțăminte.
Veți fi ucis dacă vă încălțați pantoful stâng, înainte de pantoful drept
După Idele lui Marte, succesorul lui Cezar, Împăratul Augustus – care, în loc să restabilească democrația romană, s-a făcut pur și simplu un Împărat mai popular pentru ca nimeni să nu-l omoare – avea o cantitate impresionantă de superstiții despre încălțarea pantofului stâng, înaintea celui drept.
Un eseu din secolul al XIX-lea despre romani și pantofii lor notează că Împăratul ar fi putut prelua acest lucru din învățăturile lui Pitagora, care le-a spus tuturor adepților săi să-și pună mai întâi pantoful drept, pentru a-și păstra sufletul curat. De asemenea, aceștia nu trebuiau să mănânce fasole sau să atingă cocoși albi. Totuși, Augustus și-a confirmat îngrijorările pe acest front; povestea spune că, într-o zi, el și-a pus pantoful stâng mai întâi, în locul celui drept, și imediat s-a confruntat cu o revoltă a soldaților săi. A scăpat viu și nu și-a mai încălțat niciodată pantoful stâng primul.
Pe timp de vara, sandale dama Emag avem si haine!
Pantofii vă pot proteja de atacul câinilor (sau vă blesteamă la moarte)
Scriitorul roman Pliniu cel Bătrân a avut câteva recomandări despre ce să faceți cu pantofii dvs. El recomanda o serie de metode pentru vindecarea rănilor legate de încălțăminte (bășicile erau vindecate cu grăsime de măgar, balegă de porc sau prin arderea unui pantof vechi și acoperirea zonei problematice cu cenușa), dar tot el a notat și una dintre cele mai interesante superstiții ale vremii: un câine nu va lătra niciodată pe cineva care poartă limba unui câine în pantof. A fost probabil o măsură de precauție folosită de spărgători, dar face parte, de asemenea, dintr-o lungă tradiție a superstițiilor legate de pantofi.
Dacă voiați să preveniți ghinionul sau mergeați undeva periculos, romanii credeau, de asemenea, că era o idee bună să scuipați în pantoful drept înainte de a-l încălța.
Grecii antici credeau, de asemenea, că un pantof ar putea rezolva o mulțime de probleme. S-a crezut că luând pantoful unui dușman și îngropându-l sub temeliile unui nou templu, își vor dedica sufletul „geniului” locului și asta însemna că vor muri într-un an.
Pantofii sunt de o importanță crucială pentru viața de apoi
În multe culturi istorice, pantofii au fost cruciali pentru succesul și fericirea oamenilor din viața de apoi. Unele mumii egiptene au fost găsite purtând pantofi – inclusiv una cu pantofi care seamănă cu adidași Adidas – și un manuscris din secolul al XVI-lea menționează o credință a creștinilor medievali că ar trebui să ofere pantofi unui om sărac, astfel încât ei înșiși să îi poarte după moarte:
Cu toate acestea, cel mai relevant exemplu vine probabil de la chinezi, a căror practică între 206 î.Hr. și 420 d.Hr. a fost să-i ofere împăratului o pereche de „Pantofi de Longevitate” pentru a-i purta în viața de apoi și a-i arde pe toți cei pe care i-a purtat în timp ce trăit. Încălțămintea în sine era făcută din jad pur.
Punerea de monede în pantofi vă poate asigura că veți avea succes în viața sexuală
Credințele europene din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea despre încălțăminte și potențialul lor de ravagii spirituale și magice au dus la o mulțime de farmece și vrăji interesante. În acel moment, pantofii erau lucruri scumpe și extrem de simbolice, așa că era logic să devină magneți pentru o suită de credințe populare ciudate.
Miresele din Franța își puneau, de exemplu, o monedă în pantofi atunci când se căsătoreau, pentru a preveni ca vrăjitoarele să le blesteme soții cu impotență. Și în ziua Sf. Agnes, hramul fetelor tinere, fetele englezești erau încurajate să facă o vrajă: luau crenguțe de rozmarin și cimbru stropite cu rouă, puneau câte una în fiecare pantof, le așezau pe părțile opuse ale patului și recitău o rimă implorând-o pe Sf. Agnes să-l facă pe viitorul soț să apară în visul din acea noapte.
Farmecele pe bază de pantofi nu erau destinate doar femeilor. În 2016, un zid din Colegiul St John’s din Cambridge a fost descoperit că conține un pantof de bărbat din anii 1700, probabil zidit acolo pentru protecția persoanei care conducea colegiul.
Facebook
WhatsApp
TikTok
