TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Apel către oamenii de televiziune…

Dragi reporteri, moderatori, prezentatori, realizatori, cameramani, directori, dragi oameni de televiziune,  după trista vară a lui 2012, după o lungă şi binecuvântată absenţă de pe „micile” ecrane şi implicit din vieţile noastre a Încotrocenitului abuziv, tocmai când exersam în tihna familială scenariul mirific, de vis „uite, cum ar fi fără el!”, brusc, fără menajamente, odată cu nefericitul Pact de coabitare, semnat peste capul şi voinţa românilor, ne-aţi trezit din mrejele unei visări prea frumoase ca să fie şi adevărată. De-atunci, brusc, ne-aţi coborât, din nou, în infern, în realitatea mahalalei politice imunde în care ne-a afundat individul iar de-acolo ne-aţi aruncat, fără milă, pe culmile disperării.

Brusc, cu concreteţea imaginii care violentează deopotrivă ochiul şi spiritul, ne-aţi reamintit ceva ce am fi vrut să uităm: că individul există, încă la fel de intempestiv, la fel de lipsit de minimă ruşine şi morală, la fel de diversionist şi de intrigant înrăit, la fel de dispus să bată câmpii în vorbe de ocară şi clacă  după repertoriul unei vechi plăci uzate. De-a lungul a aproape 10 ani,aţi consacrat pe micile ecrane imaginea arhetipală a ţaţei încotrocenite avidă de putere şi de camerele de luat vederi, egală în ţâfnă şi mitocănie cu ea însăşi, gata cu orice prilej să se dea în macat şi în stambă, să exerseze geamparaua manelizată, să sară la gâtul preopinenţilor, adversarilor politici şi chiar la gâtul realităţii devenită demascatoare şi incomodă pentru că, aflată pe orice coclauri şi pe orice meridiane civilizate, n-a ştiut niciodată ce înseamnă bunul simţ ori manierele de salon. De unde şi lejeritatea cu care ţaţa s-a multiplicat cu orice ieşire în lume devenind când bădăranul de apă dulce în mijlocul dezastrelor provocate de inundaţii, când fudulul care ţine morţiş să ne arate, de la înălţimea microfonului prezidenţial, că are atâta păr pe limbă cât nu-i răsare în creştet. Dacă apucăturile şi caracterul ţaţei sunt înnăscute şi de nevindecat, vi se datorează în schimb, excesiva lor mediatizare devenită de-a dreptul grotescă, în detrimentul altor figuri  luminoase, frumoase şi mintoase în cel mai bun şi autentic înţeles al normalităţii de care ţara aceasta nu duce, totuşi, lipsă!

Din păcate, se întâmplă adeseori ca, în spatele bunei credinţe cu care, mulţi dintre dumneavoastră, ilustraţi actualitatea imediată, îndeplinindu-vă menirea, să se consume, revenind în memorie, adevărate traume neştiute, irepresibile amărăciuni ca de cucută, frustrări şi dezamăgiri care iau forma şi persistenţa coşmarului. Un coşmar repetabil ori de câte ori ni-l aduceţi cu anasâna în locuinţe ca să auzim şi să vedem ce? Micimea staturii politice şi umane a individului? Un suflet schilodit de resentimente şi hrănit doar din otrava urzelii şi din cocleala şi năduful urii? Un recidivist violator al Constituţiei? Un aventurier care şi-a găsit patria oriunde i-a fost bine şi profitabil intereselor personale pe mările şi oceanele lumii? Un fariseu făcând paradă de interesul naţional care a incendiat, cândva, rada unui port prin străini pentru a salva „interesul naţional” al partidului unic(pcr!), aşa cum din aceleaşi calcule, imbolduri şi urgenţe populiste ar fi în stare, azi, să aprindă o ţară prin declaraţii hazardate şi iresponsabile?Un corupt demagog de notorietate publică, intrată aproape în folclor, cu care justiţia va da grele examene şi îndelungi bătălii dar care nu vede decât corupţia din buzunarele şi conturile altora? Un aşa-zis şef de stat, incapabil pe durata a două mandate să sporească măcar cu o câtime prosperitatea românilor şi sentimentul mândriei de demni cetăţeni ai lumii, în vreme ce îşi denigrează ţara şi o privează de fonduri la masa tratativelor doar pentru că ţara nu e condusă de un guvern personal? Vai, ne-am pierdut timpul, răbdarea şi cumpătul revăzându-l seară de seară!

Dragi oameni de televiziune, un asemenea specimen ni-l aduceţi în case, ni-l livrați aşa cum e, vitriolat de răutăţi, de patimi oarbe, de resentimente şi mitocănii şi ni-l băgaţi pe gât! E prea mult! Vă rugăm, nu invocaţi telecomanda, nu ne trimiteţi la ea ca la un izbăvitor şi ultim  liber arbitru. Nu consideraţi că tocmai aceasta ar fi pedeapsa de ispăşit pentru felul în care, acum 10 ani, cinci milioane de „nevăzători” ai momentului au votat cum au votat! Pentru că orice apariţie a individului întunecă ecranul, face irespirabil aerul din preajma acestuia şi deranjează sinapsele odată cu creşterea tensiunii şi presiunii arteriale a telespectatorilor, propun televiziunilor şi oamenilor de televiziune, oneşti şi responsabili, un pact necesar, în fond, de neagresiune, în beneficiul sănătăţii mintale a naţiei : LUAŢI-NI-L, MĂCAR, DE PE STICLĂ!  FĂCEŢI-L DISPĂRUT, MĂCAR, DE ACOLO!

Dragi oameni de televiziune, socotiţi, vă rog, că ar putea fi rugămintea fierbinte a milioane  de cetăţeni-telespectatori neîmpăcaţi cu  soarta şi având convingerea fermă că funcţia prezidenţială  este,  din vara lui 2012, vacantă de drept şi că de-acolo din Deal  nu le-ar putea vorbi decât  marele NIMENI! Nu-i dezamăgiţi, nu le ucideţi  visul pentru a doua oară după ce cineva  le-a  jefuit şi le-a făcut praf votul, măcar acum când mai e destul de puţin până la ceasul al 12-lea! Consider că este o propunere de bun simţ care are şi destule valenţe pragmatice. Se vede de la o poştă că individul, ridicat, nemeritat, la rang de personaj, e un produs comercial şi politic expirat, cu termenul de garanţie şi valabilitate de mult depăşite. Prin urmare, în calitate de rebut, rămâne să constataţi singuri că nu mai face nici rating, nici „purici”, nici pixeli, nimic!

 

Cu sinceritate!

 

 

 

IOAN  VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul Jurnalului de la Mahala…