În urma autobuzului
În urma autobuzului,
ţărani cu sacoşe de plastic în mînă.
Parcă plutesc pe marginea drumului.
Ar fi deajuns doar o pală de vînt
să-i ridice cu totul la cer
mulţumiţi că au plătit la fisc impozitul pe rouă.
Cîinele îşi linge umbra,
cade cu botul pe gînduri, inventează covrigul.
Ooo! Bună ziua! Trece profesorul de română,
în sacou ecosez şi adidaşi.
De zece ani nu mai citeşte decît contorul de curent şi de gaze.
În loc de note, pune în catalog, la presat, seminţe de dovleac.
Cîteodată, se uită strîmb la elevul îmbătrînit prin hăţişul sintaxei,
cu pingelele rupte în discotecă.
Zice: „Bă, mîine să vii cu tac-tu tuns la şcoală!”
Pe la prînz, broasca ţestoasă traversează şoseaua, amiaza;
ta-ta-ta bate toba vestind că în scorburi părăsite
a început ultima glaciaţiune.
Poveşti! Asfaltul încă frige aici.
Nimeni nu aude, nu vede.
Dealtfel, în clipa următoare o şi calcă maşina.