Adrian Pancu a fost un artist care s-a hrănit şi a trăit în permanenţă sub influenţa… învăţării prin învecinare. Era unul dintre cei mai dispuşi şi disponibili artişti. Să înveţe. Şi să se lase învăţat. Făcea din dăruire şi primire de învăţătură un spectacol. Neregizat. Era un artist adept al reverenţei în faţa celor ce… consimţeau alături de el.
Adrian Pancu a trăit şi s-a hrănit în permanenţă din şi cu artă. Nu s-a îndoit niciodată de capacităţile lui artistice, de talentul pe care îl poseda. A muncit şi a învăţat în permanenţă. Nu s-a lăsat decât învăţat, alăturat celor de la care a putut mereu să acumuleze, să împrumute ceva ce-i poate folosi, i-a plăcut şi a cultivat cu har învecinarea lucrativă artistic.
Adrian Pancu a ştiut să primească şi să împărtăşească. A ştiut de asemenea să risipească şi să se lase risipit. Şi-a hrănit permanent un fel de hedonism propriu deloc abstract sau abstras şi l-a dublat curajos cu un spirit ludic grandios şi fecund. Şi-a menţinut în permanenţă foamea de artă şi de libertate la capacitate maximă.
Adrian Pancu a fost un artist care şi-a trăit maiestuos – acesta e cuvântul!- nedumerirea, mirarea şi, din tot acest mănunchi de stări, a ştiut să lase la vedere mâna artistului mereu dominat şi îndrăgostit de ceea ce face, ce vede, ce gândeşte.
Pe Adrian Pancu l-a interesat tot timpul accesul , zona de fugă, de linişte interioară, a căutat mereu şi cu asiduitate starea spre… vrere , în arta lui vibrând tot timpul o fertilă senzaţie a duratei, o referinţă amplă la scara infinitului, a nesfârşirii.
Adrian Pancu nu poate fi frecventat ca un artist care exultă ci ca un artist care impune în lucrările sale stări de angajare/implicare austere, meditative, chiar melancolizate şi asta datorită materialului imens acumulat(stocat) de artist în memorie, fapt ce l-a făcut întotdeauna să nu se manifeste sau să lucreze pripit. Adrian Pancu şi-a sincronizat viaţa şi paşii ei după ritmurile mai mult sau mai puţin convenabile ale prezentului său, ale lumii şi vieţii văzută şi trăită de el. A încercat şi a vrut să se lase în permanenţă localizat ca om şi ca artist, şi-a trăit aplecarea spre cotidian şi deliciile lui într-un fel specific lui, ceremonios şi (sau) repetat.
La Adrian Pancu arta a funcţionat ca un vehicul între lumile în care trăirile personale deveneau posibile şi puteau fi trăite şi asumate. Adrian Pancu supune adesea lirismul artei sale unei conciziuni extreme deseori, transformând senzualismul anunţat într-un limbaj eliptic şi de o densitate foarte rar întâlnită. Adrian Pancu nu s-a încurcat în epifanii, în hieratisme ci, vizibil şi asumat a trăit cu şi lângă aceste stări, manifestări. Nu s-a lăsat masacrat de interiorizare preferând vizibilitatea diurnă şi nocturnă frecventând nonşalant şi cu umor toate stările ce îi puteau… amplifica cu folos sufletul………………………
……………………………………………………………………………………………
Adrian Pancu este acum un artist mai mult mitizat decât cu adevărat frecventat dar, şi în această situaţie, partea benefică este în folosul lui. Adrian Pancu a făcut din prezenţa – chiar şi invizibilă!- lui întotdeauna gestul semnificat al evadării în lumea fanteziei, a delicateţei, a stării de bine. Aceasta era lumea devenită accesibilă alături fiind de Adrian Pancu. O lume simplă, a bunei dispoziţii şi a adevărurilor elementare ascunse cu graţie în trăiri și… munci artistice.
Adrian Pancu……, Adrian Pancu, artistul deplin avertizat asupra tuturor secretelor vieţii trăite şi a vieţii visate sau ce urmează a fi trăită.
Adrian Pancu……, Adrian Pancu, artistul şi prietenul cu o capacitate fascinantă şi emoţionantă de a (te) transforma, de a (te) încânta cu imaginile şi imaginările lumii.
Adrian Pancu… un artist şi un om în continuare nelipsit şi fermecător…………….
……………………………………………………………………………………….
……………………..
Facebook
WhatsApp
TikTok
