TABLETA DE LUNI: SUFERINȚELE LIMBII ROMÂNE

Filosoful de la Păltiniș, Constantin NOICA, spunea că vorbirea omului este ființa lui. Pentru a-i lua unui neam identitatea trebuie să-i distrugi limba, istoria și spiritul ei. Se vorbește, adesea, despre sărăcirea limbii române. Dacă folosim zi de zi un vocabular sărac, devenim la fel de săraci și în spirit. Totul a ajuns, în lumea noastră, mișto sau nașpa, suntem cool, iar nu frumoși sau minunați. Suntem, nu-i așa, trendy, avem joburi, dealeri, merchandiseri… Și așa mai departe!  Sunt ani puțini, în urma noastră, în care limba română a devenit, în Basarabia, limba moldovenească. Cimitirul soldaților români din Transnistria a fost arat, iar crucile au fost aruncate la gunoi. În Ucraina, preoții români au fost bătuți, icoanele au fost stropite cu motorină. s-a aruncat cu gaze lacrimogene în biserici, în timpul Slujbei de Înviere. În Timocul sârbesc s-au dat ordine de demolare pentru singura Biserică românească… Aș aminti, ca un epilog simplu și tulburător, cuvintele lui Nichita STĂNESCU… A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește. Parcă îl văd și acum, după mai bine de 30 de ani, în palatul lui cu două camere, din Piața Amzei, aruncând cu versurile peste prietenii adunați lângă Poet…