Foarte mulți absolvenți aleg, în ultima vreme, să studieze în afara țării. Unii se întorc să lucreze în România, după ce își finalizează studiile, alții rămân acolo. Pentru viitorii absolvenți de liceu, care se gândesc să aleagă o facultate sau un master în străinătate, dar și pentru cei care vor să afle cum este viața de student în afara țării, cu bune și cu rele, Gazeta dâmboviței vă oferă, în exclusivitate, un interviu cu Miruna Ștefana Belea, fostă absolventă a Colegiului Național Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște, actuală studentă în Anglia.
R: -De ce ai ales să studiezi la o universitate din străintate şi nu ai rămas în România?
M: Alegerea mea nu a fost legată de o respingere a ofertelor de la universitățile românești.Nu studiez în Anglia din desconsiderare față de România sau față de sistemul universitar de aici. Consider că și în țara noastră universitățile oferă educație de calitate, profesori bine pregătiți și, mai mult decât atât, se cultivă anumite valori sociale care în Occident sunt adeseori subevaluate. Numai că eu am dorit să studiez ebraică (modernă, dar și clasică) și germană, iar asta nu se putea în țară, din păcate. Așadar, un avantaj major pe care îl au universitățile engleze este flexibilitatea și oferta mare de cursuri: un factor esențial care îi determină pe mulți să plece ”în afară, la studii”.
R:- Ai fost sprijinită atunci când ai ales să pleci la studii în afara țării? În afara familiei, unde ai găsit sprijin? Este greu să obții o bursă de studii?
M: Pentru studenții români, mai ales în condițiile ecomonice actuale, este destul de dificil să obțină o bursă pentru trei sau chiar patru ani de studiu. Cu alte cuvinte, în momentul în care am decis să plec din țară, am știut că nu mă pot baza decât pe eforturile părinților. Universitățile din Anglia nu oferă burse, numai împrumuturi(ca cel pentru achitarea taxelor școlare, pe care l-am făcut în toamnă), iar majoritatea (care ar acoperi toate cheltuielile de studiu) sunt destinate studenților englezi. Cu toate acestea, este posibil să obții o bursă de studii de la departamentul din care faci parte, cu condiția să fii cel mai bun din anul tău. Dacă asta e greu sau nu, depinde de fiecare. De exemplu, cel mai bun student de la astrofizică din Manchester (român, spre mândria noastră) nu a găsit deloc greu primul an de studiu; în schimb, sunt alți studenți care fac mari eforturi chiar să promoveze. Revenind la partea financiară, cel mai sigur mod prin care poți ajunge să studiezi în Marea Britanie este efortul parinților de a economisi și de a investi în educație, lăsând la o parte toate poveștile despre burse.
R:- Crezi că îţi vei putea face mai uşor o carieră decât ai fi avut dacă rămâneai în ţară?
M: Nu e mai ușor, din contră, aici lipsa banilor dezavantajează mult. Asigurarea unei cariere presupune mult studiu, eventual Master sau Doctorat, care sunt foarte scumpe în Anglia și pentru care nu se poate face niciun fel de împrumut. Însă eu nu pot face o comparație între Romînia și Anglia, fiindcă știu că dacă aș fi rămas în România, aș fi avut altă carieră. Nu pot discuta în termini de ”greu” și ”ușor”, fiindcă nu am ales să studiez ceva mai greu sau mai ușor, ci pur și simplu ceva diferit.
R:- Spune-mi, te rog, cum este viaţa de student în Anglia? Cum se desfasoara o zi din viata ta?
M: -Am un program destul de încărcat, fac dublă specializare pe studii germane și ebraice, care presupune un efort mai mare decât acela de a studia un curs de limbi străine într-o universitate românească. Deși cursurile încep la ora 9 dimineață, mă trezesc mai devreme, pe la 7 și de obicei gătesc ori fac curat. În medie nu am mai mult de două sau trei ore de curs pe zi, dar trebuie să lucrez foarte mult individual. Primesc multe teme, am mult de citit și trebuie să petrec mult timp la centrul de limbi străine. La sfârșitul semestrului întocmesc un portofoliu prin care dovedesc că am lucrat suplimentar, în afara temelor, cel puțin două ore pe zi la germană (sunt în grupă de avansați) și cel puțin o oră pe zi la ebraică (începători). Ajung acasă de la centrul de limbi străine pe la 5 sau 6 seara, vorbesc pe skype cu părinții și cu prietenii și apoi citesc textele mai lungi, pentru materii ca Istoria Germaniei, sau Studiul Orientului Mijlociu, la care am 300-400 de pagini de comentat pe săptămână. La sfârșit de săptămână nu sunt foarte dispusă să învăț. De cele mai multe ori, merg să vizitez prin oraș muzee, ori plec în excursiile de o zi în alte orașe pe care le organizează facultatea la preț foarte avantajos.
R:- Cum te descurci cu banii, cu limba? Ti-ai facut prieteni?
M: Cu banii e destul de greu, fiecare penny e bine calculat dinainte. De altfel, e un bun exercițiu de organizare, deși trebuie să renunți la multe lucruri când ajungi aici. Totuși, se poate trăi decent, atât timp cât știi locurile cele mai ieftine și urmărești cu atenție promoțiile. Mâncarea e deseori mai ieftină decât în România, dar probleme pun în general cazarea (în jur de 350 de lire pe lună), cărțile și transportul. În privința prietenilor, eu mi-am făcut destui, lucru surprinzător, având în vedere că eu din fire nu sunt foarte sociabilă. Oamenii sunt foarte amabili în general și deschiși. Un avantaj major e acela că foarte mulți studenți sunt veniți din alte țări, deci poți găsi mereu pe cineva cu care să împarți aceleași sentimente. Am avut noroc de colegi minunați, mai ales în grupa de la ebraică, cu care mă înțeleg foarte bine.
R:-Ce i-ai sfătui sa faca pe tinerii care vor să plece la studii în afara țării, ca să le fie mai ușor?
M: Să pună cât mai multe întrebări, oricât de stupide, și să nu țină cont de niciun răspuns primit. Informarea e vitală, ajută mult la alegerea cursului, la organizarea eficientă a călătoriilor în și din Marea Britanie, a cazării, etc. Cu toate acestea, informația primită poate fi foarte subiectivă. Dacă o universitate afirmă că e cea mai bună într-un domeniu, asta nu înseamnă că e. Dacă vecinul cumnatului colegului de bancă spune că fiica sa a primit bursă 30000 de lire sterline, nu trebuie să fie neapărat adevărat. Iar dacă eu spun că mâncarea e mai ieftină în Manchester decât în Târgoviște, se poate ca un alt coleg, cazat în altă parte a orașului, să cumpere de două ori mai scump de la un supermarket local și să se plângă în țară de prețurile mari din Marea Britanie.
Și încă un lucru: când cereți detalii universității despre un curs, ar fi bine să fiți atenți la materiile concrete care se studiază și nu la performanțele la care ar trebui să se ajungă după absolvirea cursului respectiv. Multora li se pare interesant un curs, dar apoi găsesc că nu e așa cum s-au așteptat. Așadar, e foarte important să știi bine despre ce e vorba de la început. Iar universitățile sunt dispuse să ofere o mulțime de informații legate de asta.
R: -Te vei intoarce in Romania, dupa ce vei absolvi facultatea?
M: Mi s-a pus întrebarea asta încă de până să plec. Dacă atunci spuneam că nu știu, fiindcă nu aveam nicio idee despre cum e să locuiești într-o altă țară, acum răspunsul e același, dar din alte motive. În primul rând, sunt momentan împărțită între două lumi: cea de acasă și cea de la facultate. Mi-e dor de casă, dar am tânjit după Manchester când am fost în România în vacanța de Crăciun, deoarece m-am adaptat foarte bine aici. În al doilea rând, nu m-am decis ce vreau să fac după terminarea facultății. Având în vedere că studiez germană și ebraică, am posibilitatea de a continua studiile cu un Master fie în Germania, fie în Israel (Anglia iese din discuție, datorită taxelor foarte mari). S-ar putea, foarte bine, să mă întorc în Romînia, fie să studiez, fie să lucrez, de ce nu? În orice caz, alegerea locului unde voi rămâne după facultate nu va fi rezultatul unei ”reacții adverse” la România. La noi în țară se poate trăi mult mai bine , în ciuda a ceea ce se spune: avem mâncare delicioasă și mai sănătoasă, oameni mai civilizați și mai curați și chiar mai puțină poluare. În ceea ce mă privește, nu fac parte din categoria acelora care vor o țară ”ca afară”.
Facebook
WhatsApp
TikTok
