-De ce aveam nevoie acum de planuri-cadru noi la gimnaziu?
-Întrucât, odată cu introducerea clasei pregătitoare la școală (2012), au fost modificate planurile-cadru pentru învățământul primar. În logica și ritmul acestor transformări, copiii care anul acesta sunt în clasa a III-a, vor învăța în anul școlar 2017-2018 după un nou plan-cadru, care să vină în continuarea celor întâmplate în primii ani de școală. Prin planul-cadru înțelegem materiile studiate și orele alocate fiecărei discipline.
-Care au fost motivațiile alcătuirii planului-cadru?
-În mod firesc, modificările introduse prin planurile-cadru pentru învăţământul primar au impus un proces de reconstrucție curriculară pentru învăţământul gimnazial şi, într-o perspectivă adecvată ritmului educațional, pentru învățământul liceal. Vorbim despre necesitatea asigurării coerenţei pe verticală a ceea ce li se oferă spre învăţare elevilor noștri.
-Care sunt țintele vizate de noile planuri-cadru?
-La baza proiectării acestor planuri-cadru se află un profil de formare al absolventului de gimnaziu definit în termeni de competenţă. Ne referim la cele 8 domenii ale competenţelor-cheie formulate la nivel european şi care privesc învăţarea pe tot parcursul vieţii. Mai mult decât atât, introducerea noilor discipline din domeniul științelor sociale asigură o mai bună integrare socială a copilului și o dezvoltare liberă, integrală și armonioasă a personalității umane autonome și creative, conform idealului educațional proiectat.
-Cum gândim că ar trebui să fie absolventul de clasa a VIII-a?
-Deși la finalul clasei a VIII-a nu se termină ciclul de şcolarizare obligatorie, noi gândim profilul de formare al unui copil de 14 ani deja conturat, înarmat cu acele competenţe care deja să-l conducă spre orientarea în carieră, spre viitoarea profesie conform propriilor aptitudini. În sensul de a fi capabil să-și găsească un serviciu mai bun după ce va termina liceul şi facultatea, dar și să lucreze în echipă, să aibă cultura solidarității și a cooperării.
Elementul de noutate este reprezentat de dimensiunea transdisciplinară integrată, prin opționalul integrat. Pentru că elevul va trece prin nişte situaţii de viaţă care îl vor obliga să facă faţă nu doar unor probleme specifice. Este primul pas spre o abordare integrată a tuturor disciplinelor din trunchiul comun, așa cum de mult se practică în sistemele educaționale europene.
-În ce măsură noile planuri-cadru îmbină cultura generală cu disciplinele aplicate, vocaționale?
-Prin noua structură curriculară, elevul trebuie să deţină ”bagajul” de cultură generală, dar să fie şi capabil să disocieze ulterior, să facă opţiuni pentru a-şi alege un domeniu în care să se profesionalizeze. În sensul că, la finalul clasei a VIII-a, el va trebui să aleagă între cele 3 filiere din învăţământului liceal: teoretic, tehnologic sau vocațional. Şi opţiunea ar trebui să o facă în cunoştinţă de cauză.
Aşa cum se vede din planul-cadru, dimensiunea practică este asigurată în primul rând de disciplinele din aria ”Tehnologii”, dar și de orele de consiliere şi orientare. Introducerea orelor de TIC reprezintă o bună garanție a unui studiu riguros, cu instrumente didactice adecvate și sub îndrumarea competentă a specialiștilor în domeniu.
-Va rămâne la fel de puternică mentalitatea copiilor de a învăţa doar la română şi la matematică, pentru examen?
-Într-adevăr, percepţia globală, perpetuată de ani buni, asigură disciplinelor amintite un statut privilegiat. Există însă şi nişte elemente reglatoare, de pildă, evaluările naţionale, la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, unde apar în spectrul disciplinelor evaluate şi altele, decât româna și matematica.
-Care este locul artelor, al educaţiei muzicale și educației plastice?
-Considerăm extrem de importantă dimensiunea educaţiei artistice, a sensibilizării prin artă pentru artă și cultură. Fiindcă nu putem neglija rolul important al acestor discipline, ca parte componentă a definirii personalității elevului, a exprimării artistice și chiar a descoperirii unor aptitudini. De asemenea, dimensiunea centrată pe educația pentru conservarea și promovarea elementelor de patrimoniu este o altă latură indispensabilă a formării copiilor noștri.
-Care va fi impactul acestor metamorfoze?
-În prezent, școala românească, atât pentru elevi, cât și pentru părinţi, înseamnă un volum foarte mare de muncă. Elevii sunt efectiv striviţi de lecţiile date de pe o zi pe alta. Există materii care le depăşesc posibilităţile normale de studiu, chiar și elevilor mai inteligenţi. Pentru cei cu un ritm de lucru mai lent, povara temelor este demotivantă, generează respingerea, și chiar mai grav, abandonul. Vorbim așadar de un nivel foarte înalt al educaţiei și al cerințelor standardizate, dar, pe de altă parte, la sfârşitul ciclurilor şcolare constatăm un procent îngrijorător al eşecului şcolar. Decalajul dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural, dintre școlile de centru și cele de cartier, oglindesc dezechilibrul social, polarizarea societății și inegalitatea de șanse.
-Ce va urma?
-Pasul următor constă în elaborarea programelor şcolare. Deja Ministerul Educației a lansat apelul pentru selecția profesorilor în grupurile de lucru pentru elaborarea curriculumului. În funcție de numărul de ore alocat fiecărei discipline, vor fi concepute conținuturile. Astfel încât, în ansamblu, procesul didactic să aducă un echilibru mai bun între instrucție și educație. Școala să asigure intersecţia intereselor elevului, cu interesele cadrului didactic și cu interesele societăţii, prin promovarea valorilor pe care şi le doreşte. Urmează un proces și mai complicat, acela al proiectării programelor școlare. Dacă acolo complexitatea, numărul de concepte, aspectele de redundanţă vor prevala, cu siguranţă vom avea un copil tot obosit, tot ajuns în situaţie de eşec, tot îndepărtat de şcoală.
-De cine depinde, de fapt, ca să nu mai fie aşa?
-De experţii care vor proiecta programele şcolare şi de profesorii din clasă, care ar trebui să discearnă între ce este esenţial şi ce nu este esenţial, între ce ar trebui să fie important. Dacă pe un profesor din clasă îl interesează doar disciplina lui şi importanţa lui ca statut pentru că reprezintă o anumită disciplină în relaţia cu elevul, va fi foarte grav. Dacă se uită însă şi la acel profil de formare, şi la ce competenţe ar trebui să aibă el, aşa cum scrie acolo, s-ar putea să se mai lămurească şi să înţeleagă că nu e nevoie de 10 concepte noi într-o zi, într-o lecţie – nu precizăm de la care disciplină, de la oricare dintre ele – pentru că de pe o zi pe alta copilul e depăşit, n-are cum să le asimileze, se va întâmpla ceva mecanic sau nu le va şti deloc. De toţi aceşti factori depinde, nu este unul mai responsabil decât altul. Cert este că, indiferent dacă vom avea nişte documente bine scrise, bine articulate şi lăsăm deoparte componenta pregătirii profesorilor n-o să ajungem la nici un rezultat. Ele vor rămâne doar bine scrise, nişte intenţii bine formulate. Efectul concret îl produce profesorul din clasă. Îl produc şi materialele de învăţare, materialele suport pe care elevii le vor avea şi profesorii le vor folosi sau nu, sau pe care profesorii vor fi capabili să le producă ei înşişi. Nici asta nu este exclus. Este posibil şi ar fi dezirabil pentru anul 2016.