Amintiri din Laponia
Midnight Sun 2012
În perioada 10 – 16 iunie 2012 am participat la un curs de formare organizat în Finlanda, în localitatea Inari, cu tema ” eJournalism- Educational Collaboration Across Borders Using Web based Tools”. Participarea la curs a fost posibilă în urma obținerii unui grant Comenius, în cadrul Programului European de Învățare pe toată perioada vieții( Llp), finanțat de Comisia Europeană.
Am intâlnit acolo 39 de profesori din 12 tări: România, Germania, Olanda, Slovenia, Spania, Portugalia, Belgia, Slovacia, Lituania, Letonia, Grecia și Polonia. Toți acei oameni au venit acolo având cel puțin două scopuri comune: interesul pentru tema cursului și dorința de a cunoaște direct o cultură atât de îndepărtată, cea a Laponiei și a admirabililor ei locuitori- sami.
Organizatorii cursului au făcut efortul de a îmbina plăcut momentele de trainig cu cele de socializare și cunoaștere a unicelor ținuturi unde renii trec liberi pe stradă, împodobiți maiestuos cu coarnele lor de catifea albă.
Cursanții au avut posibilitatea să învețe să folosească jurnalele electronice ca mijloace de comunicare și colaborare între profesorii și elevii din alte țări. În timpul sesiunilor de trainig s-a desfășurat chiar și o conferință cu o școală din India. Deasemenea, pe perioada cursului s-au stabilit legături între școlile pe care le-au reprezentat participanții în vederea unor viitoare colaborări în proiecte europene. A fost pentru mine o ocazie să prezint frumoasele rezultate ale Școlii Coresi și să înscriu școala mea într-un grup de lucru alături de școli din Portugalia, Olanda și Polonia. Proiectul se adresează profesorilor si elevilor, va dura un an pentru început și se numește Regions2. Se va desfășura în format de jurnal electronic și elevii vor prezenta tot ce este reprezentativ pentru județul, orașul și școala în care se dezvoltă. Deasemenea vor prezenta ceea ce este important în viața lor personală.
Întâlnirea cea mai complexă și plină de savoare a fost seara interculturală, la care fiecare participant a adus produse tradiționale din țara lui și a interpretat cântece și dansuri tradiționale. România a câstigat locul întâi la acea frumoasă competiție și de multă vreme nu am mai cântat cu așa suflet „ Aseară ți-am luat basma” și alte cântece românești. Partea cea mai frumoasă a fost repetiția pe care am făcut-o cu o seară înaintea concursului, undeva… pe la ultimul etaj al hotelului, pe la ora 23.00 spre 24.30. De ce a fost interesant? Pentru că eram 8 români care nu s-au întâlnit decât acolo și pentru că fiecare avea ceva frumos din zona lui. În final, la competiție, am cântat două cântece și am dansat o sârbă oltenească și o horă moldovenească. M-am lăudat cu frumoasa poveste a Turnului Chindiei, cu orașul meu, cu costumul popular și tradițiile dâmbovițene, cu minunile Bucegilor și cu rezultatele școlii pe care o reprezint, Școala Coresi din Târgoviște.
Am avut ocazia să cunosc pădurea finlandeză, renumită pentru întinderea ei și pentru grija cu care este întreținută. Am admirat felul în care o simplă plimbare prin pădure devine un act de cunoștere pentru oricine: există panouri cu harta și descrierea zonei, explicații despre speciile de plante și animale, avertismente depre comportamente nepermise.
Am făcut o croazieră pe marele lac Inari, despre care ar fi mult de povestit.
Soarele de la miezul nopții m-a lăsat să-l mângâi într-o noapte perfectă, fără nori, în care toți participanții au fost la un foc de tabără. Într-un loc magic, pe malul unui râu, unde am stat aproape nemișcată în vecinătatea unor galerii de castori, am făcut 462 de fotografii în care am imortalizat momentul când soarele se lasă aproape de linia orizontului fix la ora 24.00 și apoi se ridică din nou. Nu sunt suficiente cuvinte!… Fiecare trebuie să trăiască propria experiență.
Interesant este felul în care organismul uman reacționează atunci cănd soarele stă pe cer aproape 24 de ore. Dar ne-am străduit să fim cursanți silitori și să facem față cu mândrie provocărilor sesiunilor de formare.
Cu oamenii din Laponia și cu cultura sami ne-am întâlnit într-o zi în care am făcut o excursie la Nellim și Petsamo. Acolo am văzut o biserică ortodoxă în mijlocul deselor păduri îndepărtate și am aflat povestea a doi oameni care păstrează credința în acele condiții care nu au fost mereu prietenoase. La Nellim am fost primiți în casa unor gospodari care ne-au gătit produse tradiționale din pește, carne de ren și fructe de pădure. Tot acolo am primit explicații detaliate despre costumele tradiționale, arta meștesugărească, dansurile și cântecele acelor locuri. Am înțeles că acolo pădurea oferă totul- materiale pentru construcție și pentru haine, hrană, alinare, frumusețea nopților polare și lungi, leacuri pentru vindecare, triluri și nu în ultimul rând un model de supraviețuire.
Lumina neîntreruptă a soarelui, raiul pădurii finlandeze, amabilitatea și zâmbetul oamenilor, renii care te fac să crezi că Moșul stă pitit după colț, ambiția de a conserva o cultură care a dăinuit în condiții vitrege, sunt doar câteva motive pentru care a meritat escapada de peste Cercul Polar de Nord.
Georgeta Caspruf
Școala Coresi, Târgoviște
Facebook
WhatsApp
TikTok
