Am primit si noi, Gazeta Dâmboviței, „Viza pentru Gulag”, prin intermediul lui Cătălin Constantin Dumitru, membru al Asociației „Literata”, care la randul său a fost invitat de Părintele Benea Grigorie. Timp de câteva ore am fost „captivi”, fără acces la tehnologie, între zidurile in care cele mai importante personalități ale României au fost încarcerate la Jilava sau și-au petrecut ultimele zile din viață în această închisoare, personalități precum: Gheorghe Gheorghiu Dej , Monseniorul Vladimir Ghika, Toma și Petre Arnăuțoiu –membri a grupului de partizani anticomuniști de la Nucșoara, Corneliu Coposu, Constantin Argetoianu, Constantin I.C. Brătianu, Ion Diaconescu, Iuliu Maniu, Gheorghe Manu, Constantin Noica, Ion Gavrilă Ogoranu, Petre Țuțea, Octav Bjoza, Ionel Baurceanu, ultimii doi fiind ieri, 20 decembrie, la 30 de ani de la căderea regimului comunist, alături de vizitatori.
„Momentul cel mai urât pe care l-am trăit la Jilva a fost atunci când m-au adus și m-au băgat in celula in care murisera doi oameni din lipsa de aer, iar 2 din 3 deținuți erau bolnavi de tuberculoza, si am fost obligat sa mănânc cu lingura celor care pierdeau sânge pe nas si pe gură, însă, ca prin minune si cu ajutorul lui Dumnezeu, eu nu am pățit nimic. „spune Octav Bjoza, fost deținut politic, Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici Români (AFDPR).
„Întreaga generație politică nu ne merită. Suntem un popor care nu-si respecta eroii”, spune tot acesta cu dispreț despre cei aflați astăzi la putere „care sunt fii si nepotii celor care ne-au trimis la moarte”
Ca să protejeze țara mai bine, Carol I dă ordin să se ridice un sistem de apărare format din 18 forturi, iar fiecare să aibă o baterie de artilerie. Astfel a apărut și Fortul 13 Jilava, care a fost utilizat pentru depozitarea muniției și a garnizoaei militare, până în 1907.
Din 1907, locul care inițial se voia a fi unul cu scop de protecție s-a transformat, peste noapte, într-un loc al ororilor, al visurilor spulberate și al libertăților curmate.Cladirea a fost folosită ca temniţă pentru țăranii arestați în timpul Răscoalei. Mai apoi, a devenit loc de tranzit pentru majoritatea deținuților politici.
Fortul 13 era locul unde deținuții cunoșteau teroarea, violența, umilința și foamea, în perioada comunistă, și locul de unde unii nu au mai ieșit niciodată în viață, din cauza condițiilor dure sau pentru că au fost executați.
Din 1970, o parte din celule au fost dezafectate, iar celelalte păstrate pentru ocazii precum evenimentele din decembrie 1989. Protestatarii din Piața Revoluției au fost reținuți și trimiși la Fortul 13.
Mareşalul Antonescu, criminialul Ion Rîmaru şi escrocul Gheorghe Ştefănescu „Bachus“ sunt câteva dintre celebrităţile care au fost executate în spatele Fortului 13 Jilava. Locul, cunoscut drept Valea Piersicilor, este acum aproape abandonat, singurul element care mai aduce aminte de sângeroasele condamnări este o cruce pe care este scris numele lui Antonescu.
Pentru a scoate mai bine în evidență durerea, suferința, dar si credința adevăratelor valori ale României care au fost terorizate, regizorul Toma Enache a realizat filmul „Între Chin si Amin”, film despre care cei doi foști deținuți politici spune ca reflectă prea puțin suferința din acel lagăr.
Ideea filmului a venit odată cu discuția dintre doi fosti deținuți „Cum puteai, mă sa ma bați in halul ăla, sa-mi dai cu frânghia udă – n cap? „ – Eram in stare sa te si omor” – Te iert, mă, te iert”
Iar intreg filmul care este excepțional si merită privit se termină cu replica „La cât de prost e românul, o să creadă ca e invenție, ficțiune”
În prezent, Fortul 13 Jilava este monument istoric, transformat în memorial. Se poate vizita, dar cu restricții – pentru că se trece prin curtea penitenciarului, accesul se face greoi: control la poartă, buletine și telefoane lăsate la intrare. Odată ce faci primul pas pe poarta cea neagră a Fortului vei putea simți durere si parca se pot auzi strigătele de ajutor ale celor decedați de la mizerie, boală sau bătăi.
Larisa Ungureanu
Facebook
WhatsApp
TikTok
