ortooxacell kiss2022.gif Flax

UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de ieri și de azi

1.

Pe scaunul din

faţa mea

te-ai aşezat tu.

Deocamdată

eşti invizibilă.

Îţi simt doar

mirosul.

Căldura

trupului tău

îmi pătrunde

în degete,

iar sub rochia neagră

îţi întrezăresc

sânii şi umerii.

Nişte coline pietroase

pe care

nu creşte nimic.

Nici măcar buruienile.

Marginile paharului mi se par

buzele unei femei,

trecute de treizeci de ani

şi flămânde de dragoste.

Apoi ospătarul

mă anunţă că

e ora închiderii.

Ies din local

şi singurătatea

mă ajunge din urmă.

Poartă pantofii tăi

şi e îmbrăcată

cu hainele tale.

Mă pregătesc

să scriu un poem

scurt şi trist

ca o

masturbare.

 

2.

 

După ce ne iubim

trupul tău

pare în întuneric

o uriaşă clepsidră.

Fiecare 

picătură de sânge

e un fir de

nisip.

Pustiul se-ntinde

de la răsărit la apus

şi de la miazănoapte

la miazăzi,

Moartea

umblă pe acoperiş 

ca o

pisică persană-n

călduri.

 

3.

 

Tu eşti oglinda

în care mă văd

mai bun,

mai frumos,

mai puternic.

Mi-ai şters

cutele de pe frunte.

Mi-ai îndreptat

colţurile buzelor

care atârnau de o vreme 

în jos.

Semăn acum

cu fotografia mea de copil.

Iar cuvintele mele acum

se rostesc singure

ca şi cum ar ploua

într-un ochi liniştit de pădure

prin care

oamenii trec foarte rar

şi numai în 

vârful picioarelor.

 

4.

În seara asta eşti tristă

ca o ţară cu

lacuri şi cu păduri

nestrăbătute de

oameni.

Visezi

că faci dragoste

cu un nor,

iar vântul îţi

ridică puţin

poalele rochiei.

Sângele meu

vine spre tine

ca un strigăt

de raţă sălbatică.

 

5.

 

Stăm la masă toţi trei.

Tu, eu,

iar între noi – timpul,

ca un factor

poştal obosit.

El ne aduce

întunericul seara

şi dimineaţa lumina.

Acum scoate

din geanta lui veche

fotografiile noastre

din copilărie,

le mototoleşte

şi le 

aruncă în foc

bombănind că 

numai cenușa 

rămâne la fel

și peste

o sută de ani.

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media