Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
din SOBOLUL DIN BIBLIOTECĂ
1.
Jucând mereu cu zaruri măsluite
Şi ţintuind din ochi caietul gol
Sub un polog de vorbe bălmăjite
Să fii ferice domnule sobol
Prin vidul traversat de parapante
Când vulturii coboară în picaj
Pictat pe pardesiu cu consonante
Am luat o căpcăună-n mariaj
Şi-acum degust vocabule de ceară
Am palme scorojite de diac
Cum poate fi o cârciumă murdară
Infernul poate fi şi-un mare brac
Şi-n timp ce zorii vin pe dibuite
Cântând lugubru stanţe de amor
Didascalii-n halate ponosite
Prin colbul gros trăiesc de parcă mor
Iar izul fad al timpului mă fură
Respir prin colţuri praful cu nesaţ
Vârât amorul meu într-o armură
Şi cu cenuşa cărţilor sub braţ
2.
Cu un amor de retor ce să faci?
Cum să trăim o viaţa-n stilul attic
Alături de didascalii posaci
Ce nu mai au în pipa lor jăratic
În sâmbetele roz în care vii
Privind cu-nduioşare de la praguri
Nişte firide pline de hârtii
O masă lungă plină de chitaburi
În timp ce bat pendulele spăşit
Şi-ngână scribii maxime latine?
Aici e un imperiu prăfuit
O agoră ticsită de drezine
Cu maşiniştii lor de tinichea
Vorbind un idiom antic şi veşted
Nu râde! Nu vorbi! Nu respira!
Vrei să ne cadă Attica pe creştet?
Că uite hexametrii s-au lăţit
Şi-ţi strâng cu ură gleznele ca-n cleşte
În timp ce un diac îmbătrânit
Te-ntâmpină vorbindu-ţi elineşte
Şi spune încreţindu-şi faţa seacă
Sau preumblându-şi ochii peste coli
Că eşti cea mai frumoasă hipalagă
Din ultimul său text despre soboli
3.
Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea
Sunt goluri mari lăsate-n alfabet
De litera cutare sau cutare
O robă jerpelită de poet
Cu zaruri măsluite-n buzunare
Un candelabru de pământ enorm
Câteva mici relicve de la Bosfor
E scoica ascuţită-n care dorm
Pudrat pe cap cu litere de fosfor
Ceva şi invizibil şi convex
O cameră cu sunete maligne
E boala unui retor fără sex
Ce se-nmulţeşte doar prin paradigme
Un fel de biblotecă-insectar
În care-o duc gândacii foarte bine
Şi pusă la păstrat într-un pahar
Romantica-mi pasiune pentru tine
Tălmăciri…
1.
verlaine
Eu am urmat o cale mai ursuză
Şi mai întortocheată altădat’,
Dar mâna-vă îmi fuse călăuză.
Şi când la orizont, îndepărtat
Era un început de auroră
Mi-a fost privirea voastră luminat.
Iar vocea-vă, duioasă, nu sonoră,
Îl îndemna la drum pe călător
Precum o voce molcomă de soră.
Şi inima-mi plângea mistuitor
Cătând mereu din drum să mă aţie;
Iubirea,plin de-ncânt învingător,
Ne reuni apoi în bucurie.
2.
verlaine
Colocviu sentimental
În vechiul parc, pustiu şi îngheţat,
În noapte doi strigoi s-au arătat.
Au ochii goi, vorbesc cu voci scăzute,
Iar vorba lor abia se mai aude.
În vechiul parc, pustiu şi îngheţat,
Trecutul doi strigoi l-au evocat.
-Ţii bucuria noastră veche minte?
-De ce ai vrea să-mi mai aduc aminte?
-Îţi bate tare inima şi-acu
Doar auzindu-mi numele? –Ba nu.
-Ah, zilele acelea minunate
Când buzele ni se uneau! –Se poate.
-Sub cer de-azur nutream speranţe vii.
-Speranţa-i dusă, cerul se-nnegri.
Aşa se duc, călcând uşor ovăzul,
Şi numai noaptea le ascultă păsul.
Facebook
WhatsApp
TikTok
