Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de vineri, nr. 3659
3-12-2021

UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

Alte rimelări

1.

TRADUCERI AMINTE

 

Motto: À quatre heures du matin, l’été,

Le sommeil d’amour dure encore.”

(Rimbaud, Bonne Pensée du matin)

 

La şase, iarna,-n zorii suri, – de somnul

Amorului amanţii-au încă parte.

Iubitul e-n iatacu-n care domnul

Consort nu e, fiind plecat departe;

Iubitul a intrat pe geam, pe-o funie

Făcută din cearşafuri înnodate,

La fel cum a intrat şi-n mai sau iunie,

Pe-acelaşi geam şi tot pe înnoptate.

 

Dar e-n decemvrie,-acum, şi, peste noapte,

A nins; iar urma paşilor, cum, oare,

S-o ştergi?… Dinspre iatac, se-aud mici şoapte

Şi,-apoi, o doamnă vezi, pe coridoare

(Măsura tălpii căreia-i de-o palmă),

Cărând cu greu în cârcă un truver

Fără de urme-n neaua care, calmă,

Se cerne, à six heures du matin, l’hiver.

 

– Tălmace, eşti aşijderi castelanei,

Ce, făr’ de-a ţi se cere ajutor,

Îl cari cu greu, de-a lungul subteranei

Noului grai, pe-ntâiul autor,

Spre-a-l scoate la lumina altei limbi

Cu alte irizări şi cu alţi lumeni…

Vezi să nu lase urme, cât îl plimbi,

Pe fila-nzăpezită,-n zori nerumeni!

 

2.

 

A LA BACOVIA

 

Ecou la Bacovia

 

Era mai demult, pe o stradă,

o sală de cinema;

pe pânză, ca nimeni să-l vadă,

un film singuratic rula.

 

Sub pânză, era o estradă

pe care – de necineva

atins – se-auzea până-n stradă

mecanicul pian cum vuia.

 

Cu coatele pe balustradă,

vedeam cum nu se oprea

ninsoarea grea* şi, de zăpadă,

filmul mereu se rupea.

 

Era mai demult, pe o stradă,

o sală de cinema…

––––––––

* Cf. „Ning la cinematografe grave drame sociale.”

 

Chiar

 

Ieşit din hău, –

cu gândul la Lenore ,

corbul lui Poe

îngaimă „Nevermore!”.

 

Tradus de Mallarmé, –

în „Jamais plus!” o ţine

acesta (ceea ce

e tot atât de bine).

 

La Luchi,

pasărea ciudată

croncăne,-n sumbre buchii,

refrenul „Niciodată!”.

 

În tălmăcirea lui Dan Botta

(pe care-am recitit-o ieri),

marota

(aceleiaşi) e „Nicăieri!”.

 

Corbii poetului Tradem

trec, ah, pe sus,

dar n-au, dacă-i vedem,

nimic de spus.

 

Gata să nù zică

nimic – nici cobia

ce stă pe pavilionul de muzică,-n

Bacovia.

 

Corbul cel din De iarnă

(de-acelaşi) e mai clar,

când norii-ncep să cearnă,

silaba lui e „Chiar!”.

 

– Chiar aşa?

– Chiar!

 

Elevul Ion Luca recită din Bacovia

 

Şi toamna, şi iarna,

şi viceversa,

coboară-amândouă;

şi plouă, şi ninge,

şi viceversa.

 

Şi noaptea se lasă

murdară şi goală,

şi viceversa;

şi galbeni trec bòlnavi,

şi viceversa,

copii de la şcoală.

 

*

 

Doar elevul Ion Luca,

ce-l bate aversa,

cu fi-su, cu Luca

Ion, nu-i viceversa.

 

BAC DIN BACOVIA

 

… Toamna venea

din senin: survenea, –

tot frunzişul foşnea

cu sau fără motiv;

bălăria, şi ea,

răsîngălbenea,

după ce devenea,

între timp, verde-oliv;

galben, galben-lalea,

mai tot crângul pălea,

tot pământul chelea

lent sau intempestiv;

iar când anul intra

în Decembre,-n Indrea,

era viaţa mai grea,

sub un cer tot mai siv:

fiecare-l pălea

p-ălălalt, – îl lovea

cu ce,-n mână, avea,

căci era agresiv;

  1. Bacovia, sub nea,

când aceasta venea,

chiar şi dânsul pălea,

însă intranzitiv.

 

Tălmăciri

1.

FRANCIS JAMMES

CICĂ…

Cică, la miezul nopţii Crăciunului, în staul,
stau boul cu asinul de vorbă,-n umbra sfântă.
Eu cred. De ce n-aş crede-o? Atunci, pe cer, de aur
sunt stelele ca nişte monstranţe,-n noapea sfântă.

E taina celor două făpturi şi-un an de zile
o ţin. Nu s-ar prea spune. Eu, însă, ştiu că ei
ascund şi alte-arcane sub frunţile umile,
o ştiu pentru că ochii lor se-nţeleg cu-ai mei.

Ei le sunt buni prieteni păşunilor cu floare
de iniţă albastră cum e în cer, cu floare
de mărgărite care,-mbrăcate-n alb, au doar
duminică şi nicio zi, alta,-n calendar.

Ei le mai sunt prieteni şi greierilor cari
liturghisesc spre seară şi-au capetele mari,
în timp ce campanula e-un fel de campanilă,
iar lujerul lucernei aduce a feştilă

Nici boul, nici asinul nu suflă nicio vorbă
despre acestea, fi’ndcă sunt simpli,-ntr-adevăr;
şi tot ei ştiu că,-n viaţă, nu orice adevăr
e bun să-l spui oriunde, oricăruia… Nici vorbă.

Eu, însă,-n toiul verii, când, frimituri de aur,
albine zburdă-n jurul asinului, abia-mi
ţin plânsul şi nădăjdui, jambiere de aba
să i se pună, totuşi, de cum e scos din staul.

Şi aş mai vrea ca boul care, şi el, vorbeşte
cu Domnul, între coarne să aibe-un strat de iarbă,
să-l apere de crăpet, când ziua stă să fiarbă
şi muştele-l înţeapă, iar soarele-l orbeşte.

2.

MAX JACOB

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Pe vărul Domnului Isus
îl ferecaseră-n fiare;
era un sfânt, drept pentru care
Botezătorul i s-a spus.

Irod mergea aproape zilnic,
trezit din câte-un sumbru vis,
să ceară sfatul celui silnic,
din ordinu-i regal, închis.

Ci două dame, ca un cui
de ascuţite,-n casa lui
erau: consoarta şi-o odraslă
a ei, – care, la un chiolhan,
ştiindu-i vanitoasa maslă,
i-au cerut capul lui Ioan.

 

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media