Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
ziua recunoştiinţei
Cât de frumoasă şi
de bogată esti tu,
dragă americă,
cu ţâţele tale pline de
silicon şi cu
creierul tău genial,
mare şi alb ca un
dulap frigorific, cu
rachetele tale sol-aer ca nişte
mădulare sculate
cu scaunul tău electric
şi cu mirosul tău inconfundabil de
creier prăjit, cu
poliţiştii tăi negri şi
cu bancherii tăi şmecheri,
cu pastorii tăi
slăbănogi şi pleşuvi
care urlă,
arătând cu dreapta spre broadway:
“Ţie-ţi vorbesc, sodomă, trezeşte-te!
Fulgerul Domnului se va prăvăli peste tine ! »,
cu poeţii tăi beţivani şi drogaţi
care te-au scuipat drept între fese
şi au murit detestându-te.
Mătăhăloasă ca un măcelar din chicago
te ridici în picioare
arătându-ne inima ta mare şi roşie de
tapir
dar iată că noi –
noi îţi iubim până şi
cancerul uterin, până şi anusul lăbărţat,
până şi perii de pe picioarele tale
de
ebonită.
Suntem oiţele tale, îţi
behăim numele cu
dragoste şi recunoştinţă, îţi dăruim
tot ce avem noi
mai frumos şi mai bun,
iar tu ne zâmbeşti, cu
dinţii tăi de aur strălucitori,
şi treci iarăşi prin visele noastre
de oameni mărunţi
puternică şi frumoasă ca o
armată de ocupaţie.
Vii să ne ungi
bubele de pe
cortex
cu
puţină
tinctură de
iod.
Hai, aşază-te
pe braţul fotoliului,
vino să ciocnim un pahar
în memoria soţilor rosenberg
şi arată-mi albumul tău vechi de
fotografii, că eu n-am ştiut niciodată
care e sacco
şi care vanzetti.
2.
Cu o gamelă şi un sfert de pâine
Păzim de-o viaţă frica-n bălării
Când greieri mari de sticlă aiurează
Prin cărţile lui Saint-Exupéry
Aici le creşte barba la soldaţi
Din cer cad veşnic veveriţe moarte
Eu tai în curte porci şi-s disperat
Că-mi iese-o sârmă lungă dintr-o parte
De la o vreme nici nu mai e aer
Soldaţii-s insipizi şi incolori
Un camarad cu bot de nevăstuică
Şi-a lins bocancii până înspre zori
Când o să-mi vezi cuvintele zgâriate
Cu unghia pe cărămizi târzii
Iubito să aprinzi un candelabru
Şi să te duci cu el prin suburbii
Iar de-o să ningă clar la antipozi
Şi nu va mai veni nici o scrisoare
Tu ia în braţe fulgul cel mai mic
Şi leagănă-l să moară de lingoare
Aşa îţi voi pricepe suferinţa
Că mi-au pierit cuvintele de om
Îmbătrânesc iubito militarii
De dincolo de zidul de beton
Prin lume umblă trist un bivol alb
Cu baioneta-nfiptă-n beregată
Tu eşti un animal nevinovat
Care adoră fulgii de zăpadă
Şi când se vor întoarce din războaie
Într-un târziu cohorte pământii
Le vei citi maşinilor bătrâne
Din cărţile lui Saint-Exupéry
3.
Au apărut
creiere noi.
Vorbesc de progres
de emancipare
prevestesc
dispariția omului
îi oferă
cu un zâmbet mirific
armele cu care
se va putea sinucide
în cele din urmă
din cauza
durerilor de picioare,
cum tot umblă așa
prin ce-a mai rămas din
istorie.
Tălmăciri…
1.
apollinaire
Legături
Funii făcute din strigăte
Bătăi de clopot traversând Europa
Secole spânzurate
Linii ferate ce legaţi naţiiunile
Nu suntem decât doi sau trei oameni
Nelegaţi de nimic
Să ne dăm mâinile
Ploaie teribilă care piaptănă fumurile
Funii împletite
Cabluri submarine
Turnuri ale lui Babel transformate în poduri
Păianjeni-Pontifi
Toţi îndrăgostiţii pe care i-a unit doar o singură legătură
Alte legături mai firave
Raze palide de lumină
Coarde Concorde
Scriu doar pentru a vă exalta
O simţuri o simţuri dragi
Inamicele amintirii
Inamice ale dorinţei
Inamice ale regretului
Inamicele lacrimilor
Inamice a tot ce iubesc
2.
verlaine (din CÂNTECUL BUN)
IV
Luna cea pală
Luce-n păduri,
Din crengi năvală
Dă un murmur
Peste vâlcea.
Ah, draga mea!
În iaz apare,
Umbră de fum.
Salcia-n care
Tocmai acum
Vântu-a oftat.
Hai la visat.
Ce grandioasă,
Ce somnolent,
Pacea se lasă
Din firmament.
Stele lumină.
Ora-i divină!
Facebook
WhatsApp
TikTok
