Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
Au apărut
creiere noi.
Vorbesc de progres
de emancipare
prevestesc
dispariția omului
îi oferă
cu un zâmbet mirific
armele cu care
se va putea sinucide
în cele din urmă
din cauza
durerilor de picioare,
cum tot umblă așa
prin ce-a mai rămas din
istorie.
2.
Cu o gamelă şi un sfert de pâine
Păzim de-o viaţă frica-n bălării
Când greieri mari de sticlă aiurează
Prin cărţile lui Saint-Exupéry
Aici le creşte barba la soldaţi
Din cer cad veşnic veveriţe moarte
Eu tai în curte porci şi-s disperat
Că-mi iese-o sârmă lungă dintr-o parte
De la o vreme nici nu mai e aer
Soldaţii-s insipizi şi incolori
Un camarad cu bot de nevăstuică
Şi-a lins bocancii până înspre zori
Când o să-mi vezi cuvintele zgâriate
Cu unghia pe cărămizi târzii
Iubito să aprinzi un candelabru
Şi să te duci cu el prin suburbii
Iar de-o să ningă clar la antipozi
Şi nu va mai veni nici o scrisoare
Tu ia în braţe fulgul cel mai mic
Şi leagănă-l să moară de lingoare
Aşa îţi voi pricepe suferinţa
Că mi-au pierit cuvintele de om
Îmbătrânesc iubito militarii
De dincolo de zidul de beton
Prin lume umblă trist un bivol alb
Cu baioneta-nfiptă-n beregată
Tu eşti un animal nevinovat
Care adoră fulgii de zăpadă
Şi când se vor întoarce din războaie
Într-un târziu cohorte pământii
Le vei citi maşinilor bătrâne
Din cărţile lui Saint-Exupéry
3.
din CARTEA RONDELURILOR
Ca-n timpul lui Aristotel
Am frecventat Academia
De pe tăblițe de oțel
Să ne deprindem cu sofia
Da iama-n nori un vânt tembel
Noi pritoceam doxografia
Ca-n timpul lui Aristotel
Am frecventat Academia
Corăbii vinete de fier
Suiau dinspre Alexandria
Cu viscol molimă flagel
Iar noi glosam la theoria
Ca-n timpul lui Aristotel,
4.
din CARTEA RONDELURILOR
Trucaje decoruri costume
Voi știți domnișoară Sarah
Păzesc la ieșirea din lume
Hieratice turnuri de șah
De mâine plecăm în nelume
Va fi o zi lungă de crah
Trucaje decoruri costume
Voi știți domnișoară Sarah
Și tragica mască anume
Și-un aer de epocă vag
Ce pot primadonele spune
Când caii de fildeș dau mat?
Trucaje decoruri costume
5.
din CARTEA RONDELURILOR
Era în secolul baroc
Purtam peruca pomădată
Tăifăsuind în limba d’oc
Despre truverii de-altadată
Care cântau și ei cu foc
Nepăsători de frig și zloată
Era în secolul baroc
Purtam peruca pomadată
Când orologiul ventriloc
Își scoase masca de agată
În ceasul cel mai echivoc
/O Invincibila Armadă!/
Era în secolul baroc
Tălmăciri…
1.
apollinaire
Ferestrele
De la roşu la verde tot galbenul piere
Când păsările ara cântă în pădurile lor
Ticsite de pihişi
E de făcut un poem cu o pasăre care are numai o aripă
Îl vom expedia printr-un mesaj telefonic
Traumatism uriaş
Ţi se scurg ochii
Iată o fată draguţă printre fetele din Torino
Bietul tânăr se şterge la nas cu cravata lui albă
O să ridici perdeaua
Şi iată că acum se deschide fereastra
Păianjeni când mâinile se apucă să ţeasă lumina
Frumuseţe paloare violeturi de nepătruns
Degeaba încercăm să ne odihnim Vom începe la miezul nopţii
Când dispui de timp şi de libertate
Tot felul de scoici Peştişori Sori multipli şi Ariciul de Mare al asfinţitului
Doi vechi pantofi galbeni în faţa ferestrei
Turnuri
Aceste turnuri sunt străzile
Fântâni
Fântânile astea sunt pieţele
Fântâni
Copaci găunoşi locuiţi de Mulatrele vagabonde
Metişii le cântă până la moarte
Metiselor cafenii
Şi gâsca ga-ga trâmbiţează spre nord
Unde vânătorii de ratoni
Dichisesc blănurile
Diamant sclipitor
Vancouver
Unde trenul alb de zăpadă şi de focuri nocturne fuge de iarnă
O Paris
De la roşu la verde tot galbenul piere
Paris Vancouver Hyères Maintenon New-York şi Antilele
Fereastra se deschide ca o portocală
Fructul cel frumos al luminii