Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi
1.
steluţa
Dorea de mică
să zboare
şi aştepta
să-i crească sub braţ
nişte cioturi de
aripi.
Nu i-au crescut
niciodată. În schimb
a născut o fetiţă rahitică
şi a descoperit că
vodca îi dă
o senzaţie vagă de
zbor.
Când a încălecat
balustrada balconului
voia doar să atingă
cu vârful arătătorului
marginea rece a
lunii.
N-a izbutit.
Şi de ciudă,
înainte să moară,
şi-a zgâriat faţa
până la sânge
cu unghiile.
2.
emil
emil a murit îngheţat
într-o noapte de iarnă
pe scările unui bloc.
Avea cancer la gât
şi cu vocea lui şuierată
care parcă venea
de undeva din sierra morena
povestea despre
spectacolele lui pintilie
din anii 60 şi despre
picioarele sale
umflate.
Spunea că moartea
e o sală de cinema
unde plasatoarele poartă
insigne naziste şi nume
celebre de lagăre.
Când şi-a dat sufletul
tocmai visa o secvenţă
dintr-un film de
tarkovski.
În buzunar i-au găsit
trei ţigări scuturate
şi o fotografie îngălbenită,
cu dedicaţie,
de la clody bertola.
3.
cerşetorul de la universitate
După ce-şi termină
ziua de muncă
vine să bea.
Câteodată adoarme
cu capul pe masă
şi-i cade
tot mărunţişul din buzunar.
Patroana îi dă
atunci
câţiva ghionţi între
coaste. El
se scoală,
drept ca un brad
şi iese din cârciumă
legănându-se
ca şi cum
ar coborî de pe puntea unui
vapor, ca un bătrân
ofiţer de marină
care-a trecut
de zeci de ori
ecuatorul.
Nu-şi ridică niciodată
mărunţişul de jos.
Priveşte cu scârbă la burţile noastre de
oameni sătui.
Si se cacă pe
banii noştri jegoşi şi pe
planurile noastre de fericire.
Şopteşte:
“Doamne, oraşul acesta
are 1000 de farmacii,
3000 de bănci,
10000 de biserici
şi nici o piatră
pe care Fiul Omului
şi-ar putea pune capul
într-o seară ploioasă ca asta!”
Poezii mai de demult…
1.
rodica
Rodica era
cea mai mărunțică
fetiță din clasă.
Negricioasă.
Probabil
țigancă.
Nici nu-i crescuseră
încă țâțele.
Într-o zi,
pe la opt ani,
am încercat
să facem amor,
dar eu nu știam,
vai,
cum se
procedează
exact.
Acum la bătrânețe
e la fel ca-n
copilărie.
Sexul devine
o
problemă grea de algebră
și
fără soluție.
2.
poveste cu maică-mea
Maică-mea nu era
o femeie prea sexy.
Avea țâțele mari
și-i plăceau băutura
și romanțele ungurești.
Pe la 80 de ani
când deja începuse
să facă pe ea
îmi vorbea tot mai des de
foștii ei curtezani:
de codrescu
care-i dăruise odată
un pisoi cenușiu.
de șilaiev,
care era secretar de partid,
îi plăcea să
meargă
la pescuit
şi îl cunoştea
pe arsenie boca,
de bărbuică,
ofițerul acela bleguț
care semăna cu un
sfânt de la voroneț,
de emil, care avea
mustățile negre ca
smoala și-o mai pleznea
din când în când peste bot.
Ce puteam face?
Mă uitam la
chipul ei stafidit
de bătrânețe și boală
și-i schimbam pemperșii
aproape plângând.
3.
marin braconierul
A fost mai întâi
ospătar.
Apoi a făcut
şapte ani de pârnaie
şi s-a obişnuit
relativ repede
cu gustul supei de arpacaş,
cu duhoarea tinetei
şi cu mădularele tari
ale colegilor de celulă.
Acum trăieşte
din braconaj.
Îl văd cum îi aduce
seară de seară
patronului de la cârciumă,
care-i îndeasă în buzunar
nişte bancnote mototolite,
două sacoşe cu peşte.
Nu-şi mai doreşte
decât să aibă
în fiecare seară
trei sticluţe de scandic
şi cineva
/dar un artist adevărat,
nu un cârpaci/
să-i
tatueze pe braţ
o sirenă cu
sânii mici şi tari
precum merele pădureţe.
Tălmăciri…
1.
rimbaud
La muzică
Piaţa gării – Charleville
În piaţa cu peluze tăiate cu măsură
-Scuar în care toate-s corecte, arbori, flori –
Joi seara vin, cu pizma şi cu prostia lor,
Burghezi astmatici, gata să crape de căldură.
Fanfara cântă valsuri, cum e după orând,
Şi leagănă chipie, tocite pe alocuri,
Ca la paradă, fanţii se-aşază-n primul rând,
E atârnat notarul de ceasu-i cu brelocuri.
La câte-o notă falsă rentierii fac : cuac.
Funcţionărime grasă-i cu grasele-şi cucoane,
Alăturate celor cu aer de cornac,
A căror jupă creaţă arată ca-n reclame.
Pe bănci vopsite-n verde, conclavuri de băcani
Discută de tratate cu mare-atotştiinţă
Şi-n prund fac cu bastonul desene de doi bani,
Apoi îşi iau tabacul şi spun: În consecinţă…
Pe-o bancă-şi etalează o mutră de burjui
Un dos rotund şi mare şi-o burtă cam flamandă,
Părând că-i foarte mândru de tabachera lui:
Ce vreţi? O burduşeşte tutun de contrabandă!
Spun vorbe deşănţate, pe margini, derbedei,
Şi-ntărâtaţi de larma trompetelor cazone,
Mici cocoşei, ce încă mai au de prins tulei,
Se giugiulesc cu ţâncii, dorindu-le pe bone.
Eu, desfăcut la haină, poznaş ca un student,
Le urmăresc sub arbori pe tinerele fete,
Ce-mi ştiu prea bine gândul şi-ntorc spre mine lent
Privirile lor, pline de lucruri indiscrete.
Nu spun nimic. Cu ochii a iscodire cat
La gâturile albe, la pletele lor dese,
Ghicind pe sub corsaje cum spatele curbat
Coboară şi atinge divinele lor fese.
Le scot în gând botina, ciorapul… În sfârşit
Le reconstitui corpul şi parcă-s ros de spuze.
Le par nătâng, fireşte. S-au pus pe şuşotit…
-Eu simt nişte săruturi cum mi se pun pe buze.
Facebook
WhatsApp
TikTok
