Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi
1.
La fel se rotesc
planetele,
electronii,
sângele meu
în jurul
inimii tale.
Rotaţia lor
este liniştea.
Iar moartea
doar celălalt fel
de a privi lumea.
2.
Viaţa mea
seamănă
tot mai mult
cu o colecţie
veche de timbre.
Şi astăzi
s-a întunecat
repede.
Seara
a căzut brusc,
ca un sac greu
şi plin de nisip.
Dar nu mi-e frică de
moarte
dacă şi atunci
o să-mi pui
mîna pe frunte
uşor.
Ca acum.
Exact ca acum.
3.
Îmi privesc
urmele
cuvintelor pe hârtie
ca şi cum aş privi
bijuteriile
unei bătrâne.
Unele dintre ele
au forma
fulgilor de zăpadă.
Dar cele mai multe
nu mai au nicio formă.
Poezii mai de demult…
1.
Dom’ Mitică declamă balada rezonurilor
Ca înţeleptul rege Solomon
Duminica ieşind la iarbă verde
Cu foarfecele meu de tuns gazon
Eu dichisesc rezonuri şi proverbe:
Nu snoavele îl fac pe măscărici
Poşirca e mai bună botezată
Decât să stai cu curul pe-un arici
De ce să nu te pui pe doi odată?
Nu scoate niciodată cui pe cui
Ulciorul merge dus la multe ape
Să nu-i sapi singur groapa nimănui
Ci pune pe un altul să i-o sape
Din păr de câine poţi să faci peruci
Şi site de mătase foarte bine
Cu poala hainei şterge-te de muci
Dar nu te-ncrede-n doniţele pline
Să scuturi bine pomul lăudat
Mănâncă-ţi de sub unghii fără frică
Şi află că şi capul aplecat
Îl poate sparge buturuga mică
Decât să cugeţi – pune-ţi lipitori
Calul de dar se caută la dinte
Şi dacă vrei să tragi cu puşca-n ciori
Să pui pe gard o vrabie-nainte
Nu-aduce-un an ce-aduce-un irmilic
Când zgârii mai dihai să faci pe blândul
Şi mai ales stimatul meu amic
Să nu te pişi decât când bate vântul
Cealaltă baladă – cea a hatârurilor
Mă cheamă Eleutheriu civis sum
Fireşte amploaiat nu orice loază
Drept care-n mahalaua mea dispun
De mari hatâruri după cum urmează:
Să cred dacă am chef în vârcolaci
Să dibui şobolanii plin de vervă
Să am la pantaloni doi falnici craci
Al treilea crac ţinându-l de rezervă
Să fiu un deştept iar altul prost
Să-i torn la plozi consoartei cu toptanul
Să ţin de vineri până vineri post
Iar şefului să-i perii macferlanul
Să-mi fac nevoia mică în dulap
Dar mai dihai să fac turnătorie
Să mă îndop cu aer până crap
De vreme ce tot e pe veresie
Să stau la zdup dacă mănânc rahat
Să mă fălesc la prânz cu mierte fierte
Şi am şi dreptul ca să fiu linşat
Atunci când nu-s român destul de verde
Iar şeful meu privindu-mă sever
(E-un ins obez cu ochi puţin rapace)
Îmi smulge E-ul de la Elefter
Şi-mi trage peste rânză bobârnace
Tălmăciri…
apollinaire
Luni rue Christine
Mama portăresei şi portăreasa îi lasă să treacă pe toţi
Dacă eşti bărbat haide în seara asta cu mine
Va fi destul ca unul să ţină poarta deschisă
În timp ce celălalt va urca
Ard trei becuri cu gaz
Patroana e bolnavă de piept
Când vei termina o să jucăm o partidă de jacquet
Un şef de orchestră pe care îl doare în gât
Când vei veni la Tunis o să te fac să fumezi opiu
Asta are aerul că rimează
Grămezi de farfurioare flori un calendar
Pim pam pim
Drace îi datorez proprietăresei aproape 300 de franci
Dar mai bine îmi tai o bucă decât să-i plătesc
O să plec la 20 h 27m
Şase vitrine se uită mereu atunci ţintă una la alta
Cred că ne ducem să ne zăpăcim şi mai rău
Domnule dragă
Sunteţi un bărbătuş de doi bani
Dama aceea are un nas ca un vers solitar
Louise şi-a uitat haina de blană
Eu n-am haină de blană şi nu mi-e frig
Danezul îşi fumează ţigara uitându-se la orar
Pisica neagră trece prin braserie
Aceste crepuri sunt fine
Curge fântâna
Rochie neagră ca şi unghiile ei
E complet imposibil
Iată domnule
Pe jos este plin de talaş
Atunci e adevărat
Servitoarea cea roşcovană a fost răpită de un librar
Un jurnalist pe care îl cunosc de undeva foarte vag
Ascultă Jacques e foarte serios ce vreau să-ţi spun
Companie de navigaţie mixtă
El îmi spune uitaţi-vă domnule ştiu să fac gravuri şi tablouri
N-am decât o micuţă de slujnică
După ce dejunăm la Café Luxembourg
Odată acolo el mă prezintă unui omuleţ gras
Care îmi spune
Ascultă e frumos
La Smirna la Napoli în Tunisia
Dar pentru Dumnezeu unde o veni asta
Am fost ultima oară în China
Acum opt sau nouă ani
Onoarea depinde adesea de ora pe care o anunţa pendula
Chinta majoră
Facebook
WhatsApp
TikTok
