În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
1.
PSALMUL 150
Lui EUGEN DORCESCU, această transpunere în versuri, ce-i aparține admiratorului său, Șerban Foarță.
Laude Domnului puternic
aducă-I sufletul cucernic,
în slava cerului în care
arată-Se nespus de mare,
arată-Se-n întreaga-I slavă…
Lui Dumnezeu I-aduceţi slavă
cântări de liră şi de nablă,
de goarnă dreaptă sau neoablă,
de tamburină care cheamă
la bucurie fără seamă,
de alăute şi cavale,
de ţitere şi de chimvale,
de flaute
subţiri la rostru, –
să-L laude
pre Domnul nostru,
să-L laude
pre Domnul nostru!
Aleluia!
2.
La Ștefan mă gândesc. E ziua lui…
Dragul nostru Manasia,
cu Irina dimpreună, –
în plin soare sau sub lună,
qui vuol esser lieto sia !
Tălmăciri
1.
MAX JACOB
„AŢI AUZIT DE MAISTRUL ECKART?”
Şi ce-mi ştiţi voi de-Albertus Magnus,
de Amalric din Bène? De prea
frumoasa Ebner, cea, cu Agnus
Dei, la Thöss, rămasă grea?
De Henric Seus? De Ruysbrock, supra-
numit „cel Admirabil”? Ori
de-acel ce,-n Cupertino, supla
făptură şi-o purta prin nori?
Dar Joachim? Şi-acele psalme
ale lui Tauler Ioan? Şi-acel,
la Şapte Maici, ţinut pe palme,
băiat ce-au pogorât din Cer?
Ce-mi ştiţi de Iacov Boehme? Ce
de Signatura Rerum? Nix?!
De Paracelse cel ce se
gândise la razele X?…
Cei dragi nu se cunosc ca lumea,
dar eu îi ştiu destul de bine:
cu toţii fi’nd, aceştia,-n mine,
chit că-mi duc traiul ca nelumea.
2.
Rainer Maria RILKE
Sonet către Orfeu
Ci asta e jivina care nu e.
Ei n-o văzuseră, iubindu-i, însă,
ținuta zveltă, coama, pas de mânză,
culoare-a ochilor ei calzi, – căpruie.
Dorind ceea ce nu era de-aieve,
dorința, iată, nu le fu-n zadar:
ei îi făcură,-ntr-înșii, loc și,-n dar,
i-l deteră, cu umbră și cu seve,
până se întrupă…Ci,-n crângul morn,
cu dor și vis hrănind-o, nu cu fân,
pe frunte,-i dete-n mugure un corn,
un singur corn, – pe care,-a străalint,
culcându-l, alb, pe-un feciorelnic sân,
fu prinsă-n claru-oglinzii de argint.
Poezii mai de demult…
1.
- NIMIGEAN (o pseudoprefaţă)
Barbarus hic ego sum, quia non intelligor illis.
(P. Ovidius Naso, Tristia, V, 10)
O, Nimigean, n-am fost gelos
nicicând pe-un tip ce, damicela
primblându-şi-o, la pas, pe jos,
în tot mai vaporoase rochii
de tulle, de voal sau de batist,
făcea ca toţi să-ntoarcă ochii, –
ci eram doar oleacă trist
că nu eram, eu, tipu-acela.
O, Nimigean, n-am fost gelos
când, unor fraţi de zbor, nacela
li se ’nălţa,-n triumf, de jos,
a montgolfierei sure, mov
sau roz, – în care sta Brumaru,
M. Ivănescu sau Dimov, –
ci mă-ncerca doar, vag, amaru’
că nu-s, eu, în balonu-acela.
O, Nimigean, nu sunt gelos
pe ce pictezi: pe acuarela
suavă, pe uleiul gros,
pe „zoom”-uri, pe gravura porno,
pe nudurile à la Goya
sau Amedeo din Livorno, –
ci doar m-adumbru, fără voia
mea, că nu-s, eu, zugravu-acela.
O, Nimigean, nu sunt gelos
pe corurile-ţi a capella,
pe gama-n I-ul sângeros
al lui Rimbaud, pe-albastrul blues,
pe câte un vibrato negro
ce-ţi trece dìncoace de-auz, –
părându-mi rău, doar, că-n allegro
ori slow, nu-s, eu, melodu-acela.
O, Nimigean, nu sunt gelos
pe faptul că-ţi consumi parcela
de timp ca un alumn zelos
ce devorează, noaptea, cărţi
rarissime, obscure, docte:
„ierbare, ritualuri, hărţi”, –
ci-s doar mâhnit că, media nocte,
azi, nu mai sunt alumnu-acela.
O, Nimigean, nu sunt gelos
că eşti cu uxor sau puella,
ce-ţi ţin de cald pe timp geros
când unii-ntreabă „Wozu Dichter?”,
iar tu probezi că el e viu
sub soarele de-un galben-icter, –
ci doar m-aş bucura să fiu
şi eu, dar nu-s, poetu-acela…
Încât doar negelosu-acela
vreau să rămân, o, Nimigean, –
ce,-n faţa lui O. Nimigean,
ridică-şi, de pe cap, capela
2.
E P I † I M V
HIC TACET
COLVMBA
QVÆ JACET
IN TVMBA
SVB PONDERE PLVMBI
SVB ALA PALVMBI
QVI PLORAT
DEPLORAT
ET ORAT:
HIC JACET